Prezența Sfinților Îngeri și a demonilor în viața noastră [5]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 2)

*

Prima,  a doua, a 3-a  și a 4-a parte.

***

La Pavecernița mare, în Ps. 69, demonii sunt „cei ce caută sufletul meu”[1]. În Ps. 6 ei sunt vrăjmașii[2], iar în Ps. 12, la singular, vrăjmașul e Satana[3]. Tot „vrăjmașii mei” și în Ps. 24[4] iar în Ps. 30 „vrăjmașul” și „vrăjmașii mei”[5]. Despre Ps. 90 am vorbit anterior.

În Cântarea Prorocului Isaia, puternicii care trebuie să se plece sunt demonii[6]. Iar „Îngerul de mare sfat” este Fiul lui Dumnezeu[7].

Găsim aici trei cântări scurte, pe glasul al 2-lea, care se referă la Sfinții Îngeri.

Prima: „Firea cea fără de trup a Heruvimilor, cu cântări fără încetare pe Tine Te slăvește”[8].

A doua:  „Viețuitorii cei cu câte șase aripi, Serafimii, cu neîncetate glasuri pe Tine Te preaînalță”[9].

A treia: „Toate Oștile Îngerilor cu cântări întreit sfinte Te laudă”[10].

Și toate vorbesc despre cât de dinamici sunt Sfinții Îngeri și despre continua lor preaslăvire a lui Dumnezeu.

Trebuie să ne izbăvim, se spune puțin mai încolo, „de înșelăciunea celui rău” și „să cântăm cântarea îngerească: Sfinte, Sfinte, Sfinte, întreit Sfinte, Doamne, miluiește-ne pe noi”[11].

După Crez și rugăciunea întreită către Născătoarea de Dumnezeu, ne rugăm de două ori în acest fel: „Toate Puterile cerești, ale Sfinților Îngeri și ale Arhanghelilor, rugați-vă pentru noi păcătoșii”[12].

Pentru că Sfinții Îngeri mijlocesc pentru noi în fața Prea Sfintei Treimi, lucru care nu înseamnă că ne înlocuie propria noastră rugăciune către Dumnezeul nostru treimic. Ci noi îi luăm în ajutor pe Sfinți, pe Îngeri și, în special, pe Maica lui Dumnezeu, în rugăciunea noastră.

În primul tropar, pe glasul al 2-lea, de luni și miercuri seara, reapare „vrăjmașul meu”[13]. Iar în următorul, „multele curse”[14] vorbesc tot despre acțiunile demonilor împotriva noastră.

În primul tropar, pe glasul al 8-lea, de marți și joi seara, îi vorbim Domnului despre „neadormirea nevăzuților [noștri]…vrăjmași”[15]. Despre faptul că ei nu au nevoie de odihnă, de somn, ca noi…ci ne ispitesc tot timpul.

Al doilea tropar vorbește despre Judecata finală…cea „înfricoșătoare”, când Îngerii vor sta înainte și oamenii se vor aduna în mijloc[16]…

În al 4-lea tropar, cu ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, „izgoni-voi pe vrăjmașii mei [pe demoni] și-i voi birui pe ei, îmbrăcându-mă numai cu acoperământul tău ca și cu o platoșă”[17].

În Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare reapar „săgeata ce zboară în zi” și „tot lucrul ce umblă întru întuneric”[18], sintagme care vorbesc despre ispitirea noastră și despre prezența ascunsă, dar care ne produce teamă, a demonilor.

Demonii stau ascunși în întunericul nopții, în unghere…dar ne trimit frică, panică, griji și dorințe deșarte.

Și tot despre acțiunile răutăcioase ale demonilor vorbește Sfântul Vasile când spune: „și ne învrednicește și măsura nopții fără de prihană a o trece, neispitiți de rele, și ne izbăvește de toată tulburarea și îngrozirea, care ne vine de la diavol”[19]. De la potrivnic, de la vrăjmașul nostru.

Adică toate aceste gânduri care ne tulbură și ne îngrozesc în timpul nopții, venite din senin, nu sunt psihologice, nu sunt gândite de noi, pentru că ele se îmbulzesc în noi deodată. Apar și fac ravagii în noi fără să ni le dorim.

Tot lucrări demonice sunt și „nălucirea necuvioasă”[20], adică imaginația desfrânată și „pofta cea vătămătoare”, aprinderea sexuală care ne împinge la păcat[21].

În Rugăciunea „lui Pavel Monahul”[22] către Maica lui Dumnezeu, demonii sunt prezentați ca potrivnicii care „năvălesc”[23] în viața noastră, care ne ispitesc în chip și fel pentru ca să nu ne pocăim[24]. Dorința lor e ca omul să nu se schimbe, să nu se îndrepte interior prin pocăință. Să nu fie altul ci să se murdărească toată viața cu noi și noi păcate.

Și totodată Pavel o roagă pe Născătoarea de Dumnezeu, ca la adormirea sa, să izgonească de la sufletul lui „întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli”[25]. Cu alte cuvinte: demonii nu ne lasă în pace nici când ne dăm duhul.

În Rugăciunea „lui Antioh Monahul Pandectul”[26], demonii sunt prezentați în acțiunile lor împotriva noastră din timpul nopții: „și ne păzește pe noi de întunecatul somn al păcatului și de toată întunecata și cea de noapte patimă a dulceții. Contenește întărâtările [acțiunile violente ale] patimilor, stinge săgețile [ispitele] vicleanului cele aprinse [vii, tentante], cele pornite cu vicleșug”[27], în mod pervers, împotriva noastră.

În rugăciunea finală, unim „folosințele [rugăciunile de mijlocire ale] cinstitelor cereștilor Puteri celor fără de trupuri”[28], cu rugăciunile tuturor Sfinților și ale Maicii lui Dumnezeu, pentru ca Domnul să ne izbăvească  de „tot vrăjmașul și pizmașul”[29] demon.

*

La Pavecernița mică revin psalmii 69 și 142 unde demonii sunt cei ce caută sufletul nostru și vrăjmașii noștri[30].

*

În Rugăciunile de seară, în rugăciunea Sfântului Macarie cel Mare, vrăjmașii care „se luptă cu mine”, pe lângă cei trupești, sunt și „cei fără de trup”, spirituali, adică demonii[31].

În cea a Sfântului Antioh, pentru prima dată în Ceaslov, se vorbește despre Satana sub titulatura de șarpe. Și aici avem: „nu mă da ispitei șarpelui, nici nu mă lăsa în pofta [la discreția] Satanei”, fără ca șarpele să fie altcineva decât…Satana.

În rugăciunea către Sfântul Duh Dumnezeu se enumeră păcatele fără asocierea lor cu demonii[32]. Pentru că trebuie să ni le asumăm pe deplin, chiar dacă demonii au avut rolul lor în păcătuirea noastră.

În a patra rugăciune, cerem Îngerul apărător al lui Dumnezeu, pentru ca să ne acopere și să ne păzească de tot răul[33].

În a cincea rugăciune, deși nu sunt numiți demonii, apar influențele lor asupra noastră: „păzește-ne de toată nălucirea [imaginația păcătoasă] și fără întunecată dulceață [poftă desfrânată], potolește pornirea poftelor, stinge aprinderea sburdării [excitației] trupești”[34].

Rugăciunea a șaptea e dedicată Sfântului Înger păzitor și aici el e numit „Îngerul lui Hristos”, păzitor și acoperitor al nostru, cerându-i să ne ierte tot ce am greșit peste zi[35]. Totodată îi cerem să ne izbăvească de „viclenia vrăjmașului”, a Satanei, care ne este „protivnic”/ potrivnic[36].

Și aici Îngerul păzitor este văzut ca mijlocitor al nostru către Dumnezeu[37].

În rugăciunea Sfântului Ioan Damaschin, care vizează patul în care vom dormi, ce poate fi, oricând, „groapa”[38] noastră, Sfântul Înger păzitor e pomenit după „toate Puterile cerești”[39].

Adică noi avem o relație specială cu Îngerul nostru păzitor, primit de la Domnul la Botez, și el face parte dintre Puterile cerești. Numirea lui aparte nu îl scoate dintre Îngeri ci e pomenit în mod distinct pentru a ni-l pune nouă în evidență.

Și avem din nou, în troparul Sfinților Îngeri, toată titulatura celor 9 ierarhii cerești predanisită nouă de Sfântul Dionisie Areopagitul în secolul I d. Hr.: „Toate Puterile cerești: Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpâniile, Puterile, Heruvimii, Serafimii, Arhanghelii și Îngerii”[40]. Și se subliniază iarăși rolul lor de mijlocitori, în fața lui Dumnezeu, pentru noi[41].

Troparul distinct al Sfântului înger păzitor vorbește despre „aripile bunătății” sale, cu care ne acoperă și despre rolul său activ în viața noastră în ceea ce privește apărarea noastră de demoni: „și izgonește de la mine toată lucrarea cea rea a diavolului”, alături de lucrarea sa de mijlocitor pentru noi[42].

Aflăm pentru prima dată până acum despre bunătatea Îngerului nostru păzitor, despre rolul său foarte duios în modul de a ne apăra de demoni.

Însă, în comparație cu dulcea apărare a Îngerului nostru păzitor, „vrăjmașul meu” așteaptă „să adorm întru moarte”[43]. El îmi dorește moartea, dorește să dispar dintre cei vii…

De aceea ne rugăm Domnului să ne izbăvească „de multele curse” prin mijlocul cărora umblăm[44].

În rugăciunea finală, a Cinstitei Cruci, Dumnezeu e rugat „să învie”/ să fie prezent în noi pentru ca „să se risipească vrăjmașii Lui”[45].

Demonii, cei care Îl urăsc pe El, „să fugă”[46]. „Să piară cum piere fumul; cum se topește ceara de la fața focului”[47].

Astfel trebuie „să piară [să plece] diavolii de la fața celor ce iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul crucii”[48].

Căci Sfânta Cruce alungă pe demoni „cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos și S-a pogorât la Iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmașul”[49].

În concluzie, Sfinții Îngeri sunt de partea noastră în lupta continuă cu demonii iar demonii sunt vrăjmașii noștri, ai fericirii și împlinirii noastre duhovnicești, pentru că ne doresc pierderea.

Sfinții Îngeri ne apără în mod real și mijlocesc pentru noi, fapt pentru care trebuie să ne bazăm pe sprijinul lor blând și plin de evlavie.

Pentru că Dumnezeieștii Îngeri ne învață să fim mereu aprinși de dorul de Dumnezeu, mereu în mișcare interioară spre a-L lăuda pe Dumnezeu și spre a-i ajuta și a-i iubi pe oameni.