Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a.

***

Vrea răbdarea de când era copil și păzea vacile[1]. Și laudă Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite pentru că îi oferă „credința dulce și senină…[a] întâlnirii cu Hristos”[2].

Primul și singurul poem al cărții e dedicat părinților lui: Anchidim și Floarea.[3] O mică zicere a Părintelui Stăniloae despre exprimarea în termeni poetici a măreției lui Dumnezeu[4].

Primul an al jurnalui apare în p. 127: 1987. Despre Liviu Antonesei în p. 128, despre Culianu în p. 130 și despre ierarh, în viziunea Părintelui Steinhardt, în p. 131.

Și acesta spunea că ierarhul ortodox se cunoaște după: 1. curaj; 2. atenția la nevoile turmei sale; 3. solidaritatea cu turma; 4. prezența în locurile de primejdie; 5. capacitatea înfruntării autorităților de stat; 6. zelul pentru Hristos; 7. apără Biserica cu orice risc[5].

Femeia care nu a mai avortat din cauza clopotelor[6]. Cu soția la Prislop[7]. În vizită la casa lui Alecsandri[8]. Iar într-o zi de sâmbătă zbura cu avionul în Italia[9].

Al doilea acces de indignare e cauzat de acel „terchea-berchea,…un fitecine”, care l-a dat în judecată pe Eugen Simion pentru Caietele Eminescu[10].

Din mărturia lui Sorin Lavric, Maica Benedicta a lăsat cu gură de moarte…ca să-l apărăm pe Mihail Eminescu[11].

De la Cluj la Veneția, cu avionul, a făcut „cam o oră și treizeci de minute”[12]. Însă autorul are reverență față de „Sfântul Anton” de Padova, căruia îi sărută mormântul[13].

Pagina 147 e cu a treia explozie de indignare. Împotriva celor care sunt, în Biserică, „ghicitori, prăvilari, inși fără scrupule, exersați și învechiți fariseic în tehnici absolute de înșelătorie[14]. Pentru că cel care „pozează…în făcător de minuni” este, de fapt, „un amăgitor, un păcălici, un coțcar”[15].

Conferențiază la Cluj[16], din nou despre părul din curtea Bisericii[17], „domn’ Părinte”[18], a vizitat grădinile imperiale de la Viena[19], pe 26 iunie 1997 era în Grecia[20].

Pagina 159: dedicată îngropării Părintelui Nicolae Steinhardt. E vorba de 2 aprilie 1989, ora 12. 30[21]. Participanții formează o adunare „suspect de amestecată”[22]. Slujba a fost condusă de un singur ierarh: PS Justinian Chira. Printre cei veniți: Alexandru și Toader Paleologu, Mihai Șora, Adrian Marino, Stelian Tănase…Adrian Păunescu a trimis o coroană[23].

Și Monahul Nicolae Steinhardt i-a lăsat moștenire manuscrisele sale Părintelui Ioan Pintea[24]. Cum arătau? Un „geamantan uriaș, burdușit cu manuscrise și dactilograme”[25]. Le-a primit după ce l-au înmormântat.

Admiră scrisul lui Costion Nicolescu[26], a vizitat Salzburgul și biserica unde a fost botezat Georg Trakl[27], cu soția la Ierusalim[28], e luat prin surprindere de textul lui Bădiliță în care acesta cerea canonizarea Părintelui Nicolae Steinhardt[29] și despre neobosirea lui la Sfânta Liturghie[30].

În vizită la Părintele Teofil Părăianu[31], căruia îi vorbește despre limbajul de lemn și stilul pompos „al unor teologi”[32].

La Mănăstirea Nicula[33], despre filmul Patimile lui Hristos al lui Mel Gibson[34], la Mănăstirea Petru Vodă[35], la casa lui Mircea Ivănescu din Sibiu[36] și îi consideră pe Teodor Baconschi, Cristian Bădiliță, Lazu, Neamțu și Mircea Platon drept „theoliterați” dragi sieși[37]. Eu nu i-aș pune pe toți în aceeași oală

Tot la fel consider o exagerare afirmația: „sunt foarte puțini călugări îmbunătățiți în mănăstirile noastre”[38]. De unde să știm asta? Cum, la fel, de unde să știm cum trăiește fiecare ortodox în intimitatea lui?

Despre Părintele Serafim Man în p. 226-230, pe care îl descrie drept om „darnic, vertical, curajos, blând, smerit, bun sfătuitor, mare duhovnic”[39].

Și autorul a fost hirotonit diacon, la Rohia, de către PS Justinian Chira și preot de către ÎPS Bartolomeu Anania[40].

Iar în bucuria participării la Liturghie și a unei păsări…autorul introduce și „o rugăciune” către „Sfântul Francisc” din Assisi[41]. Și atunci care mai e diferența dintre ortodox și catolic, dacă noi le cinstim „sfinții”, pe care Ortodoxia nu-i recunoaște?

Acasă, la Runc[42]. Fiica sa: Ioana Alexandra[43]. Despre adormirea Părintelui Nicolae și manuscrisele din geamantan[44]. Deși corespondența lui Steinhardt i-a fost dăruită autorului, la insistența starețului Justin el a lăsat-o Mănăstirii Rohia[45].

Mă deranjează colportajul despre Apocalipsă și despre 666”[46]. Și pe mine! Pentru că nu are de-a face cu viața duhovnicească ci cu obsesia pe fond religios.

„La cules de prune în cimitir”[47], informația că Vasile Voiculescu a refuzat Sfânta Euharistie pe patul morții[48], la Viena[49], adoarme ÎPS Bartolomeu Anania[50], la Mangalia și Balcic[51]…și l-au părăsit „câțiva adulatori”[52].

Și cartea se termină cu Runcul și cu părul de lângă Biserică…dar cu alt paroh lângă păr[53]. Pentru că din coperta primă înțelegem că autorul e acum parohul Bisericii Sfinții Trei Ierarhi din Bistrița.

Jurnalul Părintelui Ioan Pintea însă suferă de grija exagerată de a nu părea mai puțin intelectual decât este. O fobie întâlnită la mulți preoți care sunt mai mult literați decât oameni duhovnicești. Pe viitor ar putea să uite cine este…și să se descopere, cu uluire, așa cum este. Cu siguranță, ceva mai natural decât acum…


[1] [Pr.] Ioan Pintea, Proximități și mărturisiri, col. Jurnal & Memorii, Ed. Cartea românească, București, 2012, p. 119.

[2] Ibidem.

[3] Idem, p. 120-121.

[4] Idem, p. 125.

[5] Idem, p. 131.

[6] Idem, p. 135.

[7] Idem, p. 136-137.

[8] Idem, p. 137-138.

[9] Idem, p. 139.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Idem, p. 140.

[14] Idem, p. 147.

[15] Ibidem.

[16] Idem, p. 148-149.

[17] Idem, p. 154.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 155.

[20] Idem, p. 156.

[21] Idem, p. 159.

[22] Ibidem.

[23] Ibidem.

[24] Ibidem.

[25] Ibidem.

[26] Idem, p. 161.

[27] Idem, p. 168.

[28] Idem, p. 171.

[29] Idem, p. 172.

[30] Idem, p. 177.

[31] Idem, p. 182.

[32] Ibidem.

[33] Idem, p. 185.

[34] Idem, p. 188-189.

[35] Idem, p. 190.

[36] Idem, p. 204.

[37] Idem, p. 225.

[38] Idem, p. 226.

[39] Idem, p. 230.

[40] Idem, p. 229.

[42] Idem, p. 234.

[43] Idem, p. 249.

[44] Idem, p. 250-251.

[45] Idem, p. 251.

[46] Idem, p. 264.

[47] Idem, p. 278.

[48] Idem, p. 286.

[49] Ibidem.

[50] Idem, p. 289.

[51] Idem, p. 290.

[52] Idem, p. 294.

[53] Idem, p. 306-307.

Did you like this? Share it: