În alb-negru și culori

Nimic nu e alb și negru, totul e gri, obișnuiesc să zică optimiștii sceptici. Care sunt optimiști pentru că le știu pe toate și sceptici pentru că nimeni nu e ca ei.

Însă s-ar putea să fie și roșu, și albastru…și nu mă refer la culori electorale. Mă gândesc mult mai simplu la viața în multe nuanțe.

Și de aceea încep să nu-i mai înțeleg sau să-i înțeleg din ce în ce mai puțin etica dezlănțuită a lui Cristian Tudor Popescu.

Care a început să semene cu Liiceanu. Da…cu cel ce ani la rând a încercat să se proclame liderul moral și intelectual al națiunii, colorând frumos în maro aprins pe oricine a călcat strâmb vreodată în viață.

Pentru că dânsul n-a călcat…Dânsul a fost menșevicul care a rezistat prin cultură, dar…nu și-a dat nimeni seama.

Până când și-a dat arama pe față și s-a așezat cu toată morala pe un singur taler al balanței, acolo unde era și aurul

A rămas vacant postul și CTP se simte…candidat? Căci Cristian Tudor Popescu începe să facă exact aceleași figuri de puritan inoxidabil.

Doar că de-abia s-a terminat campania la greu pro-Băsescu și anti-referendum pe care a susținut-o Gândul.info…bineînțeles, din convingere.

I-am admirat și noi, deschis și nu de puține ori, domnului C. T. Popescu raționamentele tăioase și verva bine țintită. O facem în continuare, când e cazul…Și nici excentricitățile păcurare ale lui Gigi Becali nu ne umplu de entuziasm.

Numai că jurnalistului au început să-i placă execuțiile…sau crede că poporul adoră să vadă sânge de politician…și nu adevăr.

Însă nu suntem la telenovelă…iar oamenii vor o viață normală și demnitate, la care li s-a luat dreptul în ultimii ani.

La capitolul acesta e puțin amnezic…Și joacă dur cartea imparțialității.

Lama rațiunii sale taie categoric…Dar o rațiune viciatămetaforă supralicitată și pur sadism silogistic…care nu mai folosește nimănui.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *