Ca un aer proaspăt și rece.

Pentru că drumul, cu mașina, împreună cu Pr. Drd. Tudor Ciocan (cu care am vorbit prima oară și ale cărui surprize m-au uimit și bucurat mult) și cu fratele său, ca șofer, dar și cu Prof. Dr. Gheorghe F. Anghelescu, pe care l-am cunoscut pentru prima oară dar ni s-a destăinuit ca și când ne cunoșteam de-o viață…a durat 12 ore.

De la București la…Dorna Arini.

Nu mai știu mare lucru din drum…pentru că ori am vorbit…ori noaptea ne făcea să vedem doar la câțiva metri în față.

Însă bucuria de a vorbi, ore întregi, mi-a făcut un nespus bine.

Drumul, la dus, a fost un cadou de suflet de la Părintele Tudor și de la fratele său.

Drumul la întors, cu bilet la clasa întâi și la pat vagon, a fost darul de mare amabilitate al ÎPS Teodosie Petrescu, la care nici nu puteam să îndrăznesc să aspir cu câteva clipe mai înainte.

Însă discuțiile multe și foarte importante pentru mine au fost reînvigorante.

Domnul Profesor Anghelescu mi-a descris insulele grecești și Sfântul Munte Athos aidoma unei hărți Google. Credeai că le vezi ca-n palmă. Numai că nu doar macroscopic…ci și dinăuntru.

Sute de fotografii în iPadul său…și zeci de informații de culise, pe care nu aveam cum să le știu.

Iar invitația sa, pentru luna noiembrie, e un gest care ne face recunoscători.

Apoi discuțiile foarte deschise și de suflet, teologice și personale, cu Părintele Profesor Adrian Niculcea, acolo și pe drum, la întoarcere, a fost ceea ce aveam nevoie să știu

Mă bucură și mă umplu de respect gesturile sale de mare subtilitate față de mine

Și cred în și voi fi un participant loial al grupului de reflecție teologică pe care vrea să îl inițieze, pe baza teologiei Sfântului Grigorie Palama…și pe care l-a numit, nu degeaba: Noul Rug aprins.

L-am revăzut cu bucurie pe Ionuț Chircalan…și am discutat câteva ore bune, până spre unu noaptea, cu Părintele Tudor Ciocan, care mi-a dăruit 4 dintre cărțile sale și teza sa doctorală…și mi-a făcut excursuri ample despre mistica evreiască și arabă, care mi-au deschis mintea. Îi rămân recunoscător pentru amabilitate…și pentru confesiuni…și pentru daruri…

Și cred că de aici trebuie să pornim oricând într-o relație: de la a veni cu tot ce ești și cu tot ce faci spre alții.

Mi-a plăcut mult expunerea Părintelui Lector Cosmin Ciocan dar m-a îndurerat și mai mult drama bolii prin care a trecut.

L-am cunoscut pe marele alb, pe câinele mănăstirii, cam cât un vițel…dar pe care am uitat să îl fotografiez. La fel i-am cunoscut pe cei doi struți și căprioarele, turma de oi…și cabinetul medical de la etajul 4.

Camerele bine aranjate și blânde coloristic pentru cine locuiește în ele…m-au odihnit.

Am citit la strană, luni, Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și marți: Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul. În ambele zile am slujit Sfânta Liturghie împreună cu Părintele Tudor Ciocan și cu singurul preot al Mănăstirii, care mi-a destăinuit lucruri importante despre câțiva creatori de online.

Și am dormit la fel în amândouă zilele: două ore și jumătate pe noapte. Acum sunt după 10 ore de pat-vagon…și cu o oboseală lucie…dar atât de calmă în mine.

Cu Părintele Vasile Citirigă am vorbit, l-am cunoscut pentru prima dată pe părintele Dumitru Colotelo, Părintele Florin Spanache mi-a vorbit despre cauzele secundare ale patimilor…dar care fac ravagii enorme, și cu mai mulți alți Părinți, dar cărora nu le pot lega numele de chip…pentru că nu am știut cine sunt nici când am vorbit cu dumnealor.

Maica doctorand, care a pledat energic pentru impactul pozitiv al slavonismului în spațiile românești…și domnul profesor Anghelescu care a contrat-o o oră și jumătate, spunându-i că grecii au creat elementele gândirii teologice. Asta la miezul nopții!…

Părintele care a scris 4 cărți de introducere în Liturgică…și Părintele Miron care mi-a promis ultima sa carte, din 2012, prin mandat poștal.

Îmi pare rău că nu le știu numele la toți…dar nu amestec și lucrurile pe care le-am discutat.

Masa ultra-bogată în tandem…cu aerul ce te trezea din toată letargia minții.

Și fiecare a venit cu un aport constructiv, în așa fel încât lucrurile au avut o mare organicitate.

Ce nu s-a discutat au fost etapele de formare ale Molitfelnicului, implicit, ale slujbei Sfântului Maslu. Pentru că slujba era redusă la început și acum e cea mai vastă textual dintre Sfintele Taine.

Însă s-a discutat despre fundamentarea scripturalo-patristică a Maslului, despre aspectele practice ale slujirile lui și despre așteptările reale și realiste de la această Sfântă Taină.

Ea nu exclude intervenția medicală și nici medicamentația ci rugăciunea și medicina merg  împreună și nu pot fi gândite separat…pentru că omul e un întreg și nu un trup ambulant fără suflet și conștiință.

Mi-ar fi plăcut un timp mai lung pentru a cunoaște zona…și a vorbi cu oamenii…pentru că mă interesează cum sunt ei, cum sunt aceste locuri și nu cum vreau eu să le văd.

Așa că am discutat colegial și ne-am odihnit duhovnicește unii pe alții…și aceasta e imaginea clară, frumoasă, luminoasă, care rămâne.

Nu m-am simțit deloc în plus și nici vexat cu ceva…pentru că darurile ÎPS Teodosie, de câteva sute de lei bune pentru fiecare…și atmosfera monahală au fost unele de excepție.

Dumnezeu să primească darurile sale, darurile tuturor și să ne facă conștienți, din ce în ce mai mult,  de marele dar al cooperării și al comuniunii între noi!

Did you like this? Share it: