Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 18 octombrie 2012

Cuierul de lângă ușă

Camera 102, etaj 1, unde am locuit, de la Baza de odihnă și tratament recuperator de la Dorna Arini, aflată în curtea Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului.

[Inițial, aici era fotografia în care prezentam…cuierul de lângă ușă]

Se află la 5 kilometri de stațiunea Vatra Dornei, în localitatea Dorna Arini, pe drumul ce duce spre Masivul Rarău.

Hotelul are 60 de locuri, cu camere de două paturi, cu un singur pat și matrimoniale.

Sală de conferințe de până la 150 de persoane, 120 de locuri la restaurant, bază de tratament și relaxare.

Aici se efectuează proceduri și tehnici medicale în ortopedie, reumatologie, cardiologie, recuperare fizică, medicină sportivă, dermatologie, boli metabolice și de nutriție, neurologie etc.

Dintre procedurile medicale: hidroterapie în ozon și diatermia, băi de plante naturale, băi galvanice, împachetări cu nămol de Techirghiol, electroterapie, masaje terapeutice și de relaxare, saună uscată și umedă.

Predică la Duminica a 23-a după Rusalii [2012]

Iubiții mei,

cred că trebuie să vorbim mult mai direct, foarte concret și simplu în același timp despre realitățile și înțelegerile noastre teologice.

Pentru că viața noastră cu Dumnezeu, viața bisericească, se bazează pe realitatea prezenței, a relației și a acțiunii directe continue a lui Dumnezeu în viața noastră.

Pe intimitatea, pe prietenia cu Dumnezeu…

De aceea orice dogmă și învățătură ortodoxă trebuie înțeleasă și tratată ca realitate, ca realitate care ne vizează și care ne transfigurează existența.

Adică ori dacă vorbim despre Dumnezeul nostru treimic, despre Sfinți, despre Îngeri sau despre demoni (ca în Evanghelia de azi, de la Lc. 8, 26-39), despre prezent și viitor trebuie să pornim întotdeauna de la ce spun Tradiția și Scriptura despre toate aceste realități bisericești.

Pentru că învățătura de credință mântuitoare face parte din tezaurul de viață divino-uman al Bisericii și numai în și pentru Biserică se gândește și se acționează teologic.

Adică nu putem vorbi despre viață, vindecare, boală sau moarte fără să le înțelegem eclesial. Ca având relație cu viața Bisericii și cu teologia ei.

Din acest motiv orice Evanghelie duminicală tematizează/ propovăduiește lucruri pentru întreaga comunitate a Bisericii. Cu toate că nu toți pot să înțeleagă lucrurile la un nivel înalt

Și dacă astăzi avem un pasaj evanghelic care ne vorbește despre demonizare, exorcizare și puterea suverană vindecătoare a lui Dumnezeu asta înseamnă că toți membrii Bisericii sunt chemați astăzi să reflecteze/ să cugete/ să aprofundeze aceste realități eclesiale.

Iar a reflecta la ceea ce te invită Biserica înseamnă un act de ascultare și de cugetare continuă pentru că te invită la un ritm/ la un traseu al cugetării teologice care are de-a face cu tine, cu viața ta…

Și trebuie să căutăm în noi înșine…și să vedem ce legătură are Evanghelia duminicii cu propria noastră viață…

Adică ce am eu de-a face cu demonii…sau cu demonizații? Trec demonii prin viața mea? Am văzut vreunul? Mi-a făcut vreo „problemă” vreun drac vreodată?

Iar dacă i-am văzut vorbind și lucrând prin oameni…ce am simțit? Ce am făcut în momentul când m-au înspăimântat în somn, pe cale, noaptea sau ziua? Și cum L-am simțit pe Dumnezeu în ecuația asta/ în situația asta concretă de viață?

Pentru că tot ceea ce citim și trăim teologic și devine una cu noi înseamnă modul cum ne raportăm la ce se petrece cu noi.

Așa că predica și comentariul teologic trebuie să explice Scriptura și pe Sfinții Părinți ai Bisericii și pe teologii ei în modul acesta foarte direct…care să aibă legătură cu noi.

-Adică există demoni?

-Da! Sunt ființe spirituale…

-Cine i-a creat?

-Dumnezeu! Numai că nu i-a creat demoni/potrivnici Lui, ci Îngeri plini de slava Lui.

-Atunci El e de vină pentru relele pe care ni le fac demonii?

-Nu! Pentru că demonii sunt persoane care acționează potrivit voii lor…și sunt responsabili pentru ceea ce fac…după cum suntem și noi, oamenii…

Trebuie să ajungem la concluzii clare.

Iar concluziile clare ne dau o imagine simplă dar bogată în profunzimea ei despre realitățile discutate.

Tocmai de aceea trebuie să cunoaștem și să trăim, la nivelul nostru, realitățile dogmelor și învățăturilor ortodoxe pentru ca să le putem expune cu acuratețe, cu maximă atenție la detalii și pentru a cânta și a ne bucura de aceste detalii în toată ființa noastră.

Și cum să trăim, mai concret, dogma Prea Sfintei Treimi?

Învățând, mai întâi de toate, cum au tâlcuit/ comentat/ înțeles Sfinții Părinți ai Bisericii Scriptura și cum au dogmatizat-o la Sinoadele Ecumenice. Și pe baza acestei învățături clare și cu totul ortodoxe, revelate, trăind o viață liturgică și ascetică continuă…învățăm pas cu pas cum e Dumnezeul nostru treimic, cum Se dezvăluie El în viața noastră, ce vrea de la noi, unde vrea să ne îndrepte.

Și astfel Dumnezeul despre care spun cărțile sfinte ale Ortodoxiei…devine Dumnezeul nostru, care împodobește ființa noastră, Care e mereu cu noi, Care locuiește în noi prin slava Sa și ne sfințește continuu.

Pentru că orice relație și experiență de viață duhovnicească începe cu întâlnirea cu Dumnezeu (întâlnire convertitoare/ care ne schimbă/ ne dă viața peste cap) și care ne face avizi de orice a spus și a făcut Dumnezeu către și în Sfinții Săi și în viața întregii creații.

Motiv pentru care viața ortodoxă e întâlnire și relație cu Dumnezeu…și aprofundare continuă a relației cu El.

Iar în orice predică și întâlnire duhovnicească aprofundăm detaliile relației cu Dumnezeu. Ale relației fiecăruia dintre noi cu Dumnezeu…

Așa că slujba și predica Bisericii ne interesează în mod direct.

Ne interesează…pentru că de teologia și practica bisericească se leagă întreaga noastră sănătate și bucurie duhovnicească de aici…și veșnică.

Iar dacă vrem să Îl cunoaștem pe Dumnezeu…trebuie să apelăm la toți Sfinții Lui din veșnicie sau din această viață…care ne pot da detalii practice despre ce înseamnă a gândi, a simți, a iubi, a transpira, a munci, a spera cu Dumnezeu.

Adică sursele de teologie și de viață ale Bisericii sunt imense.

Avem de studiat non-stop!

Și de la orice Sfânt am porni cu cunoașterea lui, a teologiei și a vieții lui…trebuie să ajungem, trecând prin toți, la lucrurile constante. La lucrurile care se intersectează cu voia lui Dumnezeu…și care sunt proprii și exigențelor noastre.

Dacă nu ajungem la a-i armoniza pe toți Sfinții în mintea și în inima noastră…e semnul că undeva, pe drumul cunoașterii lor, am devenit prea încrezuți pentru…sfințenia și frumusețea lor.

Prea încrezuți…și n-am mai putut să le observăm măreția lor smerită.

Însă haideți să prelungim Evanghelia de azi până în viața noastră…și în societatea postmodernă!

Demonizatul de azi e un exemplu de izolare (Lc. 8, 27) și de agresivitate (Lc. 9, 29).

Și pentru că demonii îl împingeau spre pustiu (Ibidem) el este corelativul unui excentric ideologizat al postmodernității.

Un filosof ateu și disprețuitor, care scrie și conferențiază cu mult zel împotriva lui Dumnezeu…un inițiator de nouă biserică, care caută continuu un public pentru enormitățile lui…un artist avid de celebritate…un extremist religios care înțelege credința ca teroare și crimă…pot să facă tot felul de gesturi bătătoare la ochi…prin care să devină celebri.

Mediatizați și, în același timp, periferizați

Arătați ca exemple șocante, neasimilabile…

Pentru că gesturile agresive cât și publicitarea agresivă prind la publicul infantilizat.

La publicul care vrea să vadă goliciunea umană…în suflet și în trup…până la cotele ei cele mai degradante.

Nuditatea nu ca nuditate…ci ca desfigurare umană.

Și fie că vorbim de ideologie, de extremism, de violență, de pornografie, de manipulări genetice, de ură inter-rasială sau de războaie religioase…prin toate acestea ne referim la exclusivism, la inapetența pentru dialog, la neasumarea celuilalt.

Demonizatul nostru acționa negativ datorită manipulării lui de către…mulți demoni (Lc. 8, 30).

Iar dacă nu admiți existența demonilor…cu atât mai mult nu accepți existența a multe ființe într-una singură. Locuirea parazitară a mai multe ființe spirituale în persoana unui om.

Însă dacă a-i purta pe mulți oameni în mintea și în inima ta înseamnă a păstra memoria lor și a relației cu ei…a fi posedat de demoni, fără să poți opune prea multă rezistență, de către multe ființe spirituale rele, ranchiunoase, violente, înseamnă a avea în tine o junglă fără cuști.

Și acum credeți că e fără rost Evanghelia de azi…când lumea noastră e în fierbere, când oamenii nu se mai pot opri din a-și lucra patimile?

Ne luăm pachetul de țigări fără de care nu putem „trăi”. Băutura aia tare și bună, care ne face „praștie”. Drogul ăla care ne înlocuiește realitatea dramatică cu himere.

Apelăm la „dragostea” ei vandabilă. Nu prea mai știm să comunicăm dar drăcuim „cu mare poftă”.

Ne facem că muncim. Ne facem că ne facem treaba. Ne facem că ne pasă de noi, de familia noastră, de lumea asta, mare și largă…și atât de zgomotoasă în ambițiile ei imunde.

Și toate acestea,  pentru că demonii care-l împingeau pe demonizatul nostru în pustiu…și care n-au „murit” între timp, ci s-au „specializat” și mai mult în rele…ne împing și pe noi spre a ne face de cap, spre a ne izola, spre a fi o povară pentru alții.

Și e normal ca o societate cu oameni închiși în sine, necomunicabili, egoiști, care „își văd numai de interesele lor”  să fie considerată o societate de anonimi și de singuratici.

Iar creștinii ortodocși, care mizează pe relație, pe comuniune și comunicare, pe o viață deplin introdusă în viața Bisericii și în relație cu Dumnezeu…trăiesc într-o lume fără simțul adevăratei vieți. A vieții îndumnezeitoare.

De aceea, pe lângă problemele noastre, problemele mântuirii noastre…sunt și problemele lumii în care trăim. Sunt obstacole duble

Motiv pentru care și fapta bună și viața curată și sfințenia sunt atât de copleșitoare când sunt mediatizate.

Ce să facem? Să fim grădinarii lui Dumnezeu…care plantează câte o floare…în fiecare parcelă de pământ pe care o văd.

Adică plantează, peste tot, adevărurile lui Dumnezeu, frumusețea Lui, rugăciunea Lui, dreapta Lui închinare și doxologie…și prin toate acestea se plămădesc continuu, în interiorul lor, oamenii Împărăției lui Dumnezeu.

Demonii au intrat în porci după ce Domnul le-a îngăduit [Lc. 8, 32].

Și îngăduința aceasta pedagogică a lui Dumnezeu trebuie văzută oricând avem de-a face cu cutremure, cu boli în masă, cu incendii, cu războaie, cu nedreptăți strigătoare la cer…

Pentru că Dumnezeu le îngăduie…pentru a redeveni responsabili…de tot ceea ce facem…dar și pentru a limita păcatele celor care nu se sinchisesc să facă rău. Rău, rele de proporții…

Iar vindecarea de demoni…înseamnă venire în sine.

Înseamnă să fii sofronunta [Lc. 8, 35, cf. GNT]/ întreg la minte.

Iar în viața ortodoxă întreg la minte e omul despătimit, e omul curățit de păcate, iluminat și plin de har, care se umple pe fiecare zi de sfințenie…și nu un absolvent de studii superioare sau „un intelectual”.

Intelectualul neinițiat, adică fără cunoaștere și viață teologică, e omul care poate să acceadă, în principiu, la înțelegerea literală a textelor sfinte dar, în fapt, nu poate trece de acest stadiu literalist, pentru că teologia Bisericii e plină de viață, e o existență totală…și nu o reflecție teologică ruptă de viața noastră cotidiană.

De aici și multiplele concluzii fanteziste despre teologia și viața Bisericii Ortodoxe, pentru că intelectualii neangajați în ritmul Bisericii consideră că totul se reduce la simple constatări, de pe mal…fără să te arunci în oceanul de sfințenie și de schimbare ontologică al vieții Bisericii.

Însă viața Bisericii e dinăuntru…e din apa harului…e din bucuria postului…e din asceza înțelegerii teologice…e prin împărtășirea euharistică cu Domnul…e rugăciune continuă…e cu tot ce înseamnă transfigurare.

Oamenii nu se liniștesc, nu se fac întregi la minte cu sloganuri, cu rețete non-bisericești, cu moduri de a fi neconforme cu rațiunea…ci tocmai printr-o tot mai personalizatoare rațiune/ mod de gândire și de viețuire divino-umană.

Da, omul s-a vindecat, oamenii au fost uimiți…dar cu toată uimirea și spaima lor…au rămas tot nerecunoscători. L-au rugat să plece pe Făcătorul de bine (Lc. 8, 37).

Nu s-au crezut buni pentru sfințenie…ci doar pentru o viață porcească, adică nerațională.

Și observăm de aici că nerecunoștința vine tocmai din neînțelegerea binelui ce ți s-a făcut. Sau din neparticiparea la binele altora.

Minimalizezi darurile lui Dumnezeu din viața ta…și nu îți pasă de bucuriile altora.

Însă bucuriile noastre nu pot fi bucurii fără bucuriile lor!

Bucuriile noastre solipsiste, neîmpărtășite, care nu ne fac mai oameni, mai frumoși sunt ridurile bătrâneții noastre sufletești, sunt dovada a cât de…triști…și de neinteresanți suntem.

Și asta e întrebarea: cât de trist vrei să fii…sau cât de vesel aici și în Împărăția lui Dumnezeu?

Vrei să fii o caricatură „frumoasă” sau o frumusețe ascetică, plină de slava Lui?

Și răspunsul ni-l dăm…în tăcerea a ceea ce facem. Amin!

Taie cu drujba la crăpat de ziuă

  • Acesta e zgomotul pe care îl aud…în timp ce soarele îmi cade pe taste.
  • Un tribunal israelian a ordonat ca arhivele scriitorului Max Brod, ce conţin texte scrise de Franz Kafka, să fie transferate Bibliotecii Naţionale a Israelului, punând astfel capăt unor controverse care s-au întins pe durata a peste patru decenii”.
  • Idem: „Kafka suferea de o serie de afecţiuni fizice şi psihice şi, înainte de a muri din cauza unor complicaţii apărute după ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză, în 1924, scriitorul i-a lăsat toate documentele şi manuscrisele sale lui Max Brod, cerându-i biografului să distrugă documentele rămase nepublicate după decesul său. Max Brod nu a ţinut cont, însă, de ultima dorinţă a prietenului său şi a păstrat aceste manuscrise, pe care le-a salvat, în 1939, când s-a refugiat la Tel Aviv, după invadarea Cehoslovaciei de trupele naziste. Brod a decedat la Tel Aviv în 1968 şi le-a lăsat prin testament secretarei şi presupusei sale amante Ester Hoffe. Când aceasta a murit, în 2007, la vârsta de 101 ani, cele două fiice ale sale, Eva Hoffe şi Ruth Wiesler, au moştenit această colecţie de documente. În testamentul său, Max Brod i-a cerut secretarei sale Ester Hoffe să doneze la rândul ei toate bunurile sale, evaluate la mai multe milioane de dolari, „Universităţii ebraice din Ierusalim sau Bibliotecii municipale din Tel Aviv sau unei alte instituţii din Israel sau din străinătate””.
  • Radu Soviani a făcut un interviu online cu Cristian Sima. Prima și a doua parte. File video.
  • Am ales un ceai alb aromat, Soare Alb de la Tashi. L-am ales pentru ingredientele sale deosebite: ceai alb, ceai verde, bucăți de ananas (ananas, zahăr, acid citric), aromă, lemongrass, frunze de zmeură, cireșe Morello, petale de floarea soarelui, mirt lamaios, rubarbă, căpșuni, pere. Un răsfăț cu ceai și fructe, și nu orice fructe, ci chiar preferatele mele: zmeură, căpșuni și pere”.
  • „”Eu nu aş face o comparaţie între PDL şi USL, chiar şi la furat. (…) Văd că toţi se întrec între o comparaţie cretină, absolut forţată, după părerea mea. PDL-ul e cu Europa şi USL-ul o arde cu poporul. Nu cred că pot fi contrapuse cele două. Nu era acelaşi lucru. Ăia (PDL) îşi făceau congresul, adică PDL-ul din toata Europa, ceilalţi (USL) îşi lansau candidaţii pentru România. Nu erau opozabile cele două evenimente”, a spus Mircea Badea la Antena 3”.
  • „”USL-ul este la Arena Naţională cu POPORUL ROMÂN!”, a spus Crin Antonescu de la tribuna de pe Arena Naţională. „În Europa, fără poporul tău, eşti nimeni, sau eşti o slugă!”, a mai spus Crin Antonescu, referindu-se la Congresul aliaţilor europeni ai PDL care se desfăşoară la această oră Palatul Parlamentului”.
  • Candidații USL la parlamentare, au fost lansați pe Național Arena, în prezența a peste 75.000 de persoane”.
  • usl miting
  • 75-80.000 pe Arena Naţională. S-a scandat, adesea, România, cu acelaşi elan cu care se scandează USA-USA la mitingurile republicane. Organizare perfectă, entuziasm, sobrietate. Oameni de toate categoriile şi din toate judeţele, decenţi, determinaţi. Imnul Naţional cântat de Andra plus tribune”.
  • Din culisele evenimentului USL.
  • Robbie Middleton, din Texas, a fost agresat sexual la 8 ani și agresorul i-a dat foc. A mai trăit însă 13 ani, cu răni grele și a murit din cauza unui cancer de piele. „În procesul cu agresorul, un tribunal din Texas a hotărât ca Don Collins, acum în vârstă de 27 de ani, să le plătească părinţilor lui Robbie suma de 150 de miliarde de dolari, cea mai mare despăgubire din istoria S.U.A. Familia spune că nu aşteaptă să primească nicio parte din aceşti bani”.

  • Discursul lui Crin Antonescu de aseară, 17 octombrie 2012, de pe Național Arena.
  • Se lucrează la noul terminal al aeroportului internațional Henri Coandă din București. Va avea 22 ghișee și benzi mobile.
  • Despre cum poți să vezi deformat masele…când e vorba de beneficii de pe urma politicii. „Despre umiliţi şi obidiţi a scris Dostoievski un volum. Şi le-a redat demnitatea. Despre „manipulaţi” şi „debusolaţi” scrie Tismăneanu rafturi de bibliotecă. Şi deruta creşte odată cu bibliografia. Poate că manipularea e în ochiul scriitorului. Şi debusolarea”.
  • Vadim Tudor, Mariana Moculescu și Oana Zăvoranu: trioul beștelirii în public.
  • Lupoaica romană…și câinii bucureșteni.
  • Fotografii și informații interesante despre românce celebre. Adică despre: Maria Tănase, Anna de Noailles (născută prințesa Brâncoveanu), Florica Sas, Nadia Gray (Herescu), Nina Cassian, Lizica Codreanu, Ileana de România, Irene Ghica, Sylvia Sydney, Lisette Verea, Mitza Bricard, Alice Cocea, Lola Bobescu, Elvira Popescu, Martha Bibescu, Mica Ertegun (fosta Ioana Maria Banu), Alina Cojocaru, Ileana Sonnabend, Ana Szeles, Henriette Yvonne Stahl, Maria Prodan Bjørnson, Elena Ghica, Ana Cumpanas, Magda Elena Lupescu, Pola Illery (Paula Iliescu), Smaranda Brăescu, Alexandra Ionescu Tulcea.
  • Luni, 15 octombrie 2012, s-au împlinit 90 de ani de la Încoronarea Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria, la Alba Iulia”.
  • Cel mai mare miting postdecembrist după cel organizat în 1993 de PNŢCD, PNL şi PSDR a început în prezenţa a 77.000 de participanţi. Lansarea candidaţilor USL reprezintă cea mai grandioasă manifestare de gen de după decembrie 1989”.
  • Idem: „Pe spaţiul de joc, placat pentru a fi ferit de deterioarare, se află o scenă de 360 de metri pătraţi. Scena are o înălţime de 2,10 metri, iar pe copertină se poate citi: „2012, anul victoriei!”. În faţa tribunei „zero” pe fundal tricolor se află un banner uriaş care conţine următorul joc de cuvinte: „USL – Unica Soluţie Legitimă”. Din partea PNL, şef al comisiei de organizare este deputul Relu Fenechiu, iar de la PSD, secretarul general, Liviu Dragnea. Supra-coordonator, sociologul Bogdan Teodorescu. Intepreta de muzică pop Andra a deschis manifestarea intonând imnul României, modelul de deschidere, dar şi regia de ansamblu fiind specifice marilor spectacole electorale prilejuite de alegerile din SUA”.
  • Luările de cuvânt ale liderilor USL. În format scris.
  • Adrian Năstase: „Recunosc, Michael Guest mi-a fost profund antipatic. Se pare că nici el nu mă simpatiza. Contactele lui politice erau practic doar în zona opoziţiei de atunci, în zona lui Traian Băsescu şi a jurnaliştilor, în principal, din redacţia „Evenimentului Zilei”. De aceea, ca prim-ministru, am preferat să am legături personale directe cu autorităţile americane sau prin intermediul ambasadei noastre la Washington (sau prin alte canale). Telegramele pe care le trimitea Guest la Washington – bănuiesc – erau pline de ranchiună şi preluau, cred, zvonurile lansate în presă, de chiar unii din prietenii lui de la Bucureşti”.
  • Idem: „În opinia mea, ambasadorul Gitenstein a avut – în mandatul său – o atitudine subiectivă în ceea ce priveşte relaţia cu partidele politice şi liderii politici din România. Nu cred că a ajutat la consolidarea relaţiilor dintre poporul român şi poporul american. Sunt convins că sondajele de opinie vor arăta acest lucru, în condiţiile în care atitudinea SUA faţă de situaţia din România a fost influenţată de mesajele trimise de ambasada de la Bucureşti. Probabil că la Departamentul de Stat, la acest final de mandat al ambasadorului Gitenstein, acest aspect este cunoscut”.
  • Idem: „Există nişte reguli foarte clare. Am fost ministru de externe, am fost, de-a lungul timpului, prim-ministru, preşedinte de Cameră, nu-mi aduc aminte că astfel de lucruri să se fi întâmplat. Veneau uneori ambasadorii străini la mine şi îmi spuneau, într-o notă confidenţială, „Mă deranjează chestiunea asta”, dar niciodată nu s-a întâmplat anunţarea publică de către un ambasador a unei opţiuni pentru numirea unei persoane într-o funcţie publică din România”.
  • O fetiţă de patru ani se transformă într-un „manechin uman” după ce a fost diagnosticată cu o afecţiune care îi înţepeneşte încheieturile. Tillie Mae Mawdsley este unul din cei câţiva copii din întreaga lume diagnosticaţi cu Sanfilippo, o boală degenerativă, o afecțiune extrem de rară, scrie Daily Mail”.
  • Cedată de autorităţile locale şi trecută prin mâinile câtorva proprietari, Odaia Drăgălina de la Gura Bâcului a ajuns o ruină”.
  • La cererea Interpol, Ministerul Administraţiei şi Internelor a iniţiat un proiect de act normativ care permite delegarea de ofiţeri români la sediul Secretariatului General de la Lyon, în condiţiile în care aproximativ 12 procente din numărul total de urmăriţi sunt căutaţi de autorităţile române”.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno