El vizează cele două articole critice de aici: primul și al doilea.

Însă eu aștept răspunsuri punctuale și nu evazive la fiecare problemă pe care am ridicat-o…dacă eu am avut bunul simț să primesc cărțile autorului, să le citesc și să le recenzez la cererea dumnealui.

Răspunsul trebuie să fie tot la fel de articulat și pentru care să piardă ceva timp…după cum am pierdut și noi.

Pentru că autorul are neștiințe grave de ordin teologic dar, totodată, și o părere foarte bună despre experiența sa duhovnicească și mistică.

***

Textul primit prin email de la Părintele Tudor:

“5. Se spunea pentru avva Agathon, că s-au dus oarecari la dânsul auzind că are dreaptă şi mare socoteală. Şi vrând să-l cerce de a sa mânie, i-au zis lui: tu eşti Agathon? Am auzit pentru tine că eşti curvar şi mândru.

Iar el a zis: ei bine, aşa este. Şi i-au zis lui: tu eşti Agathon bârfitorul şi clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarăşi: tu eşti Agathon ereticul? Iar el a răspuns: nu sunt eretic. Şi l-au rugat pe el, zicând: spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ţi-am zis ţie le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit?

Zis-a lor: cele dintâi asupra mea le scriu, căci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvântul acesta eretic este despărţire de Dumnezeu şi nu voiesc să mă despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteală şi s-au dus zidiţi, adică folosiţi”.

http://www.pateric.ro/pentru-avva-agathon/

*

„49. Doi bătrâni, de mulţi ani şedeau împreună şi niciodată nu a fost ceartă între dânşii. Şi a zis unul către celălalt: să ne certăm şi noi ca oamenii. Iar celălalt a zis: nu ştiu cum se face cearta.

Al doilea a zis: iată, pun o cărămidă în mijloc şi zic că este a mea. Tu zici nu, că este a ta. Şi de aici se face începutul. Deci, au pus în mijloc cărămida şi a zis unul către celălalt: aceasta este a mea! Şi a primit răspuns: nu, că este a mea! Şi i s-a spus: dacă este a ta ia-o şi mergi. Şi s-au dus, neputând să se certe între dânşii”.

http://www.pateric.ro/pentru-socotinta/

 Doamne ajută, Părinte!

Cele două cuvinte le-am pus pentru că oglindesc mai bine cele ce le-aş spune eu, decât cuvintele mele.

Evident, că cel dintâi nu se potriveşte pentru unele din afirmaţiile Sfinţiei Voastre în ceea ce priveşte cărţile mele. Cum Sfinţia Voastră încercaţi să fiţi responsabil în ceea ce scrieţi, la fel şi eu; mă strădui să fiu deplin ortodox.

Deocamdată însă sunt prins, după cum bine ştiţi, în finalizarea tezei de doctorat, de aceea nu voi încerca să le explic în scris (deşi, recunosc, mă ispiteşte foarte mult acest gând şi cred că ar putea fi chiar roditor duhovniceşte, atâta vreme cât măcar unul dintre noi am „pleca mai îndreptaţi la casa noastră”…).

Pe blog, însă n-am de gând să scriu. Mi s-a cerut de către mai mulţi să-mi fac şi eu, propriul meu blog, şi asta de acum câţiva ani (să fie vreo 3-4), dar simt că acest fel de comunicare nu mi se potriveşte.

De aceea, deşi comunic prin e-mail, şi încă destul de mult, în continuare voi stărui în a nu fi decât un participant (relativ) atent, dar complet pasiv în ceea ce priveşte blogosfera.

În schimb, când ne va îngădui Dumnezeu să ne vedem faţă către faţă, poate vom avea răgazul măcar a unui început de discuţii lămuritoare.

În rest, să ne dea Dumnezeu inima curată şi mintea cea întreagă spre a ne putea ruga Lui, unul pentru celălalt şi pentru păcatele noastre, fie ele mai groase sau mai subţiri!

Cu prietenie în Hristos Domnul,

pr. Tudor Ciocan.

Ps. Deşi este unul personal, dacă găsiţi de folos, din punctul meu de vedere puteţi posta acest e-mail pe net, unde doriţi. V-am mai spus prin viu grai, cum au ajuns pe net uneori articole de-ale mele.

Did you like this? Share it: