Sfântul Simeon al Tesalonicului, Erminia Dumnezeiescului Simbol al credinței ortodoxe, trad. din lb. gr. veche și note de Drd. Nicușor Deciu, Ed. IBMO, București, 2010, 149 p.

***

Găsim aici trei lucrări ale Sfântului Simeon traduse din PG 155, col. 292A-312D, col. 313A-319C; col. 320A-323B + ed. monahului Chesarie din 1765, fără trimitere expresă la textul folosit, cf. n. *, p. 13.

I. Erminie cuprinzătoare a Dumnezeiescului și Sfințitului Simbol al desăvârșitei noastre credințe ortodoxe a creștinilor, făcută de Sfântul Simeon al Tesalonicului, p. 13-105.

arhieria = „lucrurile cele mari ale Bisericii”, p. 14/Simbolul niceo-constantinopolitan a fost așezat „la temelia Bisericii” ca „stâlp și hotar întărit și neclătinat”, p. 16/ „El ne-a făcut pe noi dar nu din ființa Sa”, p. 23/ cerul nu e veșnic, materia nu e preexistentă, creația nu e o zeitate, p. 24/

„nălucirile dracilor”, p. 25/ despre Puterile cerești în p. 26, ele fiind „pline de slavă” dumnezeiască/ ghicirile dracilor, p. 32/ „taină minunată”, p. 32/ se discută Crezul pe cuvinte și sintagme/ „pogorâre” pentru întrupare, p. 41/ despre căderea „de nevindecat” a demonilor, p. 42/

sporul de evlavie adus Puterilor cerești de întruparea Cuvântului: „Îngerii…trăgând un mare folos din iconomia cea pentru noi a întrupării Cuvântului, și aflând o și mai mare înălțare spre dragostea și unirea cu Dumnezeu, se veselesc de mântuirea noastră”, p. 42.

Dumnezeu Cuvântul „[S-a pogorât] nu dintr-un loc, ci prin plecarea voii”, p. 43/ Sfântul Moise a fost tipul (tipon) lui Hristos, p. 53/

Pogorârea la Iad și nestricarea trupului Său: „cu sufletul S-a pogorât în iad. Și prădând iadul și stricând moartea, S-a arătat a fi Izbăvitorul sufletelor celor de acolo, fără să primească stricăciune trupul Său cel înfășurat cu giulgiu, uns cu smirnă și pus [înmormântat n.n.], ca un Dumnezeu înviindu-l pe acesta, iar dumnezeiescul Său suflet, S-a unit cu trupul” și a înviat, p. 56.

învierea cea de a treia zi indică taina Treimii, p. 58/ omul a primit „arvuna nestricăciunii” prin învierea Domnului, p. 59/ „rău-credinciosul Arie…spunea blasfemii” iar Macedonie se afla „sub  [stăpânirea] duhului cel viclean”, p. 67.

împotriva lui Filioque, p. 75/ după care vorbește despre despărțirea Mirungerii de Botez pe care o practicau romano-catolicii, p. 76/ și în ciuda celor care îi neagă autenticitatea vieții și a operei, Sfântul Simeon al Tesalonicului spune despre Sfântul Dionisie Areopagitul: „Dionisie, cel întocmai cu Apostolii”, p. 77.

Iarăși autentifică faptul că Sfântul Clement Romanul este autorul Canoanelor apostolice, p. 77.

Și îi pune în ecuație pe Sfântul Dionisie Areopagitul și pe Sfântul Maxim Mărturisitorul spunând: „Și Sfinții cei mari dintru început împreună cu ea [cu Tradiția n.n.] mărturisesc același lucru, și mai cu seamă Dionisie și Maxim, unul vădindu-se urmaș al Apostolilor, luând mucenicia în Apus și scriind despre Tainele și tradițiile Bisericii, celălalt mare între mărturisitori s-a arătat și înțelept în cele dumnezeiești, la Roma petrecând mult timp, și mai cu seamă despre Tainele Bisericii și despre Sfânta Jertfă a scris și a tâlcuit, așa cum și noi încercăm a face, minunându-se de cartea dumnezeiescului Dionisie și consfințind-o pe aceasta”, p. 77.

Numai noi nu îi mai „consfințim” opera…și este evident și motivul: pentru că nu i-o mai înțelegem. E prea mare pentru câtă teologie nu trăim și nici nu cunoaștem.

din Tatăl prin Fiul  în Duhul”, p. 79/ în p. 83 e citat și „dumnezeiescul [Ioan] Damaschin”.

Did you like this? Share it: