Sfântul Simeon al Tesalonicului, Erminia Dumnezeiescului Simbol al credinței ortodoxe, trad. din lb. gr. veche și note de Drd. Nicușor Deciu, Ed. IBMO, București, 2010, 149 p.

***

Prima parte.

*

din nou împotriva lui Filioque, p. 84-85/ „nedespărțirea Treimii”, p. 85/ „n-am primit ipostasul Sfântului Duh, nici firea Dumnezeirii, ci darul și harul”, p. 86/ folosirea Crezului la Botez și la Hirotonie, p. 87-88/ la Cincizecime Sfinții Apostoli nu au primit „ipostasul Său [persoana Sfântului Duh n.n.], ci harismele” dumnezeiești ale Treimii, p. 91.

„harul Duhului”, p. 91/ Biserica „s-a făcut una, a Îngerilor și a oamenilor, întemeiată fiind pe temelia Apostolilor și a Prorocilor”, p. 92/ despre 4 Sfinte Taine în p. 92/ „piatra” e mărturisirea Sfântului Apostol Petru, p. 93/ „tot cel ce se botează în apa pătrunsă de harul Duhului, prin invocarea Sfintei Treimi, primește chipul curăției, al nepătimirii și al luminării care se află în trupul lui Hristos”, p. 95-96.

„ereticii cei neînțelepți”, p. 97/despre unicitatea Botezului în partea de sus a p. 98/ Despre Pocăință ca al doilea botez, p. 98/ și tot aici, în josul p. 98, despre iertarea prin mărturisire și mucenicie pentru Hristos.

înnoirea făpturii, p. 100/ „chinurile iadului”, p. 101/ osânda veșnică a Iadului, p. 102/

*

II. Expunere foarte necesară făcută de același Sfânt Părinte despre dogmele din Sfântul Simbol de unde au fost adunate și împotriva cui au fost ele rânduite, p. 106-133.

Cu mărturii scripturale abundente la cuvinte, sintagme și propoziții. Pentru ca să demonstreze cât de scriptural e Crezul Bisericii.

Iar la „Care din Tatăl purcede”, Sfântul Simeon aduce 4 versete: In. 15, 26; Mc. 1, 10; I Cor. 2, 12 și Ps. 32, 6, p. 126-127.

Paragraful al 20-lea e împotriva origeniștilor, p. 132.

*

III. Pe scurt, atât cât este cu putință, despre unica noastră credință creștinească. Douăsprezece capete ce cuprind Legea noastră creștinească, pe care unii le-au numit articole ale credinței. Acestea au fost alcătuite în chip foarte limpede de Preafericitul Arhiepiscop al Tesalonicului, Simeon. Iar ele cuprind Dumnezeiescul Simbol și, pe scurt, despre virtuți, p. 134-149.

Cum începe scrierea: „Credința noastră creștinească cea adevărată și unică, mai presus de minte și de cuvânt fiind, ca ceea ce este cu adevărat singura credință și foarte adevărată mărturisire a lui Dumnezeu cel Unul în Treime, a Celui ce este mai presus de cunoaștere”, p. 134.

Tatăl este „singurul cauzator al Celor ce sunt din El”, p. 136/ „și cu Dumnezeirea nu S-a despărțit de sfântul său suflet, nici de trupul Său”, p. 139/

*

Traducere atentă, păstrând echilibrul între vechi și nou…însă fonturile sunt improprii citirii.

Did you like this? Share it: