Dante, Divina Comedie [3]
Dante, Divina Comedie, în traducerea lui George Coșbuc, ediție îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz, Ed. Polirom, 2000.
*
*
„Pământul, după Dante, a fost creat imediat după îngeri, și Lucifer, căzând din cer, a deschis în el prăpastia în formă de pâlnie cu vârful în jos, care a format Infernul. Pământul care, îngrozit de păcatul lui Lucifer, a fugit dinaintea lui, a ieșit în cealaltă emisferă și a format Purgatoriul”/ p. 79.
Deci și Infernul și Purgatoriul țin de geografia terestră.
Lașii reprezintă prima categorie de oameni pedepsiți pe care îi vede Dante condus de Virgiliu, doar că aceștia sunt…chinuiți în afara Infernului.
Și alături de ei se află și…îngeri indeciși, care „nici fideli Puterii creatoare / dar nici rebeli n-au fost. // Respinși de Cer, spre-a nu-l știrbi-n lucoare, / Sunt și de Iad respinși…”.
Cu toate acestea, par să fie chiar mai nefericiți decât cei din Iad/ p. 80.
Caron, Aheron, Eneida lui Virgiliu/ p. 82.
Primul cerc din Infern este Limbul, unde stau cei nebotezați și unde este „chin fără dureri” și locul unde, după Dante, se află și Virgiliu/ p. 86.
Prin urmare, în afară de Rai și Iad există, în concepția catolică sau/și în imaginația dantescă, nu numai Purgatoriul, dar și Limbul (despre Limburi citeam mai demult la Malraux – de fapt, titlul unui volum de Antimemorii: Oglinda Limburilor) și un fel de pre-Infern.
O situație destul de alambicată, care are prea puțină logică…
Adam și toți Sfinții din Vechiul Testament ar fi fost tot în Limb până la Înviere/ p. 87.
Homer, Horațiu, Ovidiu, Lucan, Vergiliu și…Dante = cele șase genii/ p. 88-89.
Între filosofi și scriitori, greci și latini, Dante îi așază și pe Saladin, Avicenna și Averoes, tot în Limb/ p. 89-91.
Minos ca demon în Iad/ p. 92.
Iadul ca „loc de-orice lumină mut”/ p. 93.