Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [1]
Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iași, 1997, 618 p.
***
Magii persani, chaldeii [Aristotel și alții îi numesc tot magi] babilonieni și asirieni, gimnosofiștii indieni și druizii celți au fost înaintea filosofilor greci.
Mochos fenician, Zamolxis trac și Atlas libian.
Zoroastru = primul mag (numele s-ar traduce: închinător la stele).
Pentru egipteni, reprezentanții de frunte ai filosofiei sunt preoții și profeții.
Autorul crede însă că filosofia și întreg neamul omenesc începe de la greci.
O pretenție vanitoasă…
Primii filosofi greci erau preocupați de începuturile lumii (toate lucrurile au apărut deodată pe pământ), de teogonie, de sferă și de unitate (toate se nasc din unitate și se întorc în ea)/ p. 65.
S-ar părea că Platon n-a descoperit el însuși chiar atât de multe…
După alții, cel mai vechi filosof era tracul Orfeu, dar autorul nu-l consideră filosof pentru că i-a vorbit de rău pe zei/ p. 65-66.
Magii se închinau zeilor, încuviințau incestul, se ocupau cu divinația, dar nu erau de acord cu arderea morților și credeau că oamenii vor învia și vor fi nemuritori.
După Aristotel, erau mai vechi decât egiptenii (în filozofie, adică) și erau dualiști (două principii: bun și rău).
După alții, din ei derivă gimnosofiștii/ghimnosofiștii și chiar iudeii/ p. 66.
Deci iudeii erau cunoscuți foarte bine în Antichitate, ca având o filosofie particulară.
Concepțiile egiptenilor: materia este începutul lucrurilor/ Osiris și Isis = soarele și luna/ Chipul/esența divinității este incognoscibilă și de aceea foloseau simboluri și ridicau temple și statui.
Universul e creat, e sferic și are sfârșit./ Sufletul e nemuritor și se reîncarnează [Eminescu era bine informat când atribuia metempsihoza egiptenilor]/ Își atribuie inventarea geometriei, astrologiei și aritmeticii/ Pitagora a folosit prima dată termenul filosofie.
Înțelepți erau considerați filosofii și poeții.
Existau 7 mari înțelepți, la care se adăugau alți 4, între care și Anacharsis Scitul.
Filosofia începe de la Anaximandru și Pitagora, care întemeiază școala ionică și școala italică, și care erau discipoli ai lui Thales și respectiv Ferekyde (dintre cei 7).
Școala ionică: Thales, Anaximandru, Anaximene, Anaxagora, Archelaos, Socrate, Platon, Aristotel…
Școala italică: Ferekyde, Pitagora…Parmenide, Zenon din Elea, Leucip, Democrit…Epicur/ p. 67.
Filosofii: dogmatici (cognoscibilitatea lucrurilor) și sceptici (lucrurile sunt incognoscibile)/ Unii nu credeau în utilitatea scrisului/ Filosofia: fizica, etica și dialectica/ 9 secte filosofice.
Cineva a făcut o școală eclectică adică un fel de ecumenism sau New Age filosofic/ p. 68.
Adică filosofia nu se ocupa cu…speculația tandră…ci era cât se poate de gravă și de severă în opiniile/credințele (doxa) sale.
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [2] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [3] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [4] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [5] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [6] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [7] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [8] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [9] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [10] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [11] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [12] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [16] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [17] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [18] |
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [21] |
Pingback: Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [22] |