Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Ioan Jorj „l-a desființat” pe Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Primul email, sub titulatura Ioan Jorj, l-am primit pe 30 octombrie 2012, la ora 18.01, cu titlul „Nevegherea noastră” și are următorul conținut: „Cand masonii se aduna: Blogul lui Răzvan Codrescu”.

*

Al doilea email, cu titlul „Notațiuni” l-am primit în aceeași zi, la ora 19. 10. Cu următorul conținut: „Domnule parinte Doru,

 Va uram intru multi si fericiti ani! Noi va urmarim  de mult procuparile dvs. literare si teologice de inalta clasa.
Ne pare rau ca nu ati facut scoala de la Gradistea impreuna cu noi, desi noi va cunoastem si va examinam de multi ani in privinta patriotismului si corectitudinii dogmatico-mistice.
V-am citit pe suport de hartie cartea talmacita de dvs  dupa originalul in limba engleza al Feric. Augustin. Celelalte lucrari, la nivel on line, asemenea.
Cantitate si calitate impresionante, inspiratiuni, in buna parte, dupa misticul  pr. academician Popescu.
Noi credem ca meritati din plin sa emitei judecati de valoare pe blogul personal asupra stiintei, teologiei si culturii contemporane.
 Cu con-si-de-ratiune,
 Ioan Jorj
Bacau (cunoscuti  de la Dorna-Arini, locul de batjocorit  preotii cu minti slabe din provincie)

 30. 10. 2012”.

*

Al treilea, cu titlul: „Are sau nu dreptate? Mason din 2004”, mi l-a trimis tot în aceeași zi, la ora 19. 23. Cu următorul conținut: „FLORIAN BICHIR: Du-te la mănăstire, Prea Sfinţite! > EVZ.ro”.

*

Îi răspund la emailul „Notațiuni”, pe 30 octombrie 2012, la ora 21. 16, ca și când nu aș fi „înțeles” că omul crede că „își bate joc” de mine: „Sunteți persoana aceasta…sau nu? Vă mulțumim frumos pentru urări și pentru confidență!”.

*

La ora 21. 47 îmi răspunde: „Care persoana?  De cate ori ati slujit la Catedrala? Ultima data cand?”.

*

Îi scriu la 22. 07: „V-am întrebat dacă sunteți d-l Georgescu Ioan Jorj! Dacă nu…indicați-mi o pagină online, cu CV-ul dumneavoastră, ca să știu cu cine discut acum”.

*

Îmi răspunde la ora 22. 33: „Numele nostru este Ioan Jorj, nu Georgescu. Suntem cateva sute de persoane cu acest nume in tara. Noi suntem reprezentant de frunte al curentului stritionist (arta, pictura, poezie etc.), pe care noi l-am si inventat. Avem, ca si dvs, zeci de carti la nivel on line si multi admiratori (si speram sa fie si mai multi). Veti afla mai multe date depre noi daca aveti bunavointa. La multi ani!”.

*

Îi scriu la ora 23. 06: „Vă mulțumesc pentru detalii, domnule Ioan Jorj, încă odată vă mulțumesc și pentru urări și doresc să mă conduceți direct acolo, în pagina dumneavoastră online, pentru ca să vă cunosc CV-ul și opera. Vă mulțumesc anticipat!

Îmi cer scuze că nu v-am cunoscut până la această dată…”.

*

La ora 23. 30 îmi scrie ultimul email al zilei de 30 octombrie 2012: „Noi va multumim. Va indemnam sa aflati singur (dar, in final, ca universitar, poate ca nu vom avea ce face!).  E bine totusi sa avem o cunoastere personala, o experienta proprie vizavi de persoane si Persoana, nu sa  recurgem la CV, la pagina on line, la story of the life etc. Spre deosebire de dvs noi am cunoscut splendorile dumnezeirii, slava, nu din carti, ci din  proprie experienta. Si cu asta ne prezentam. Astfel, nu inselam oamenii. La aceasta experienta vrem sa va conducem”.

*

Bineînțeles că poți trage doar două concluzii: omul e dus cu pluta…sau totul e o glumă. De aceea nu mai avea rost să îi scriu…

*

A doua zi însă, pe 31 octombrie 2012, îmi scrie la ora 19. 52 și mesajul trimis e cel pe care l-am editat aici.

*

Și la articolul pe care l-am editat, compus din ultimul său email, am scris următorul comentariu la ora 20. 38: „Domnule Ioan Jorj,

credeam că pe dumneavoastră…cadru universitar…nu vă sperie critica pe texte.Dacă scrieți din experiență, lucrurile sunt muncite, nu ați plagiat, sunteți original…de ce vă temeți de ce spune critica?

Eu zic să ieșiți la vedere, cu nume, CV, operă…și să ne bucurăm de dumneavoastră!

Nu vreți să ne bucurăm de prezența și opera dumneavoastră?”.

*

Vede în scurt timp emailul său devenit articol pe TPA și îmi scrie online la 20. 55:  „Noi am observat ca dumneavoastra va bucurati doar de opera dumneavostra, desfiintand opera altora.

Badilita, de pilda, chiar e un om de litere si un teolog fantastic.

Recunoscut ca atare. Noi am constatat insa ca dvs. il batjocoriti pe nedrept. Prosteste.

Omul are minusurile lui, e drept, dar modul in care punteti problema noi credem ca este descalificant.

Ati suferit cumva in copilarie de anumite complexe?

IG”.

*

Îi răspund la ora 21. 06: „Deci îl comentez pe Cristian Bădiliță…pentru că am „complexe” din copilărie?!

Eu credeam că îl comentez pe texte…fără copilărie/copilării/ copilărisme…

Sunteți chiar Cristian B. sau un avatar al lui?

Să nu-mi spuneți că sunteți amico Crucero…că fac infarct!”.

*

Îmi scrie la 21. 21: „Va creati dusmani, prieteni, aveti vedenii, se pare.

In sfârsit, sunteti stapan pe blog.

Noi va spunem ca lumea va percepe ca pe un arogant, un troglodit, mai mult decat greu digerabil in verb, cu probleme grave de comportament. Un amator al scrisului e putin spus.

Daca nu va faceti o introspectie urgenta veti regreta in curand. Delir verbal e putin spus”.

*

Îi scriu la 21. 25: „Treceți foarte ușor de la sublinieri…la jigniri…fără să aveți o față.

Eu nu îmi permit să vă jignesc…ci doar subliniez…ceea ce afirmați.

Ne indicați cine sunteți, ce ați scris…și vom scrie și despre dumneavoastră…dacă asta e problema

Poate „ne plătiți” să scriem, nu?!

Cât ne dați pe un articol „laudativ” la adresa dumneavoastră?”.

*

Îmi scrie la 21. 41: „E o realitate…V-ar fi insa de mare folos jignirile, obida. Sa stati la o manastire intre frati, dupa vaci, la sapa, la trapeza. Sa fiti jignit si mai ales sa nu mai scrieti vreo 10 ani (cum n-a mai pictat pr Cleopa).

Sa fiti supus tuturor. Toti fratii sa va amarasca. Numai asa  ati constientiza cat de slaba e critica dvs pe text, cat de ridicole sint predicile inregistrate in casa, copertile cu Praedicationes.

Cat de infantil e tot ceea ce faceti.

Toate tin de anumite complexe copilaresti. Iesiti in arena, altfel veti ramane un troglodit pururea, cu o admiratie de sine fara seaman, dracesaca aproape.  Opere alese? Ptiu! Vindecati-va parinte Piciorus, cat mai e vreme!”.

*

Îi scriu la ora 21. 56: „Domnule Ioan Jorj,

noi vrem să vă admirăm și pe dumneavoastră. Și pe soția, pe mama, pe fiica, pe duhovnicul, pe ierarhul dumneavoastră…pe toată lumea din jurul dumneavoastră…numai că nu ne dați ocazia!

Așa, anonim, păreți foarte zmeu, foarte „geniu”, „ultra sfânt”…

Dar la fel or sta lucrurile dacă ne…întâlnim la domiciliul dv., dacă vă cunoaștem opera, dacă vă vedem fața?

Eu sunt în arenă…dumneavoastră unde sunteți?

Vă mulțumesc pentru jigniri!

Vă așteptăm în continuare…să fiți și mai creștin decât sunteți!”.

*

Îmi scrie la ora 21. 59: „Vai noua!”.

*

– Cine e Ioan Jorj?

– Nu știu…dar Dumnezeu îl știe

– Care sunt reproșurile sale?

– Următoarele:

1. sunt complexat din copilărie;

2. nu știu să apreciez oamenii;

3. cunosc cum să-mi fac dușmani;

4. sunt dezechilibrat psihic…lucru pe care l-a spus prin: „ai vedenii”;

5. sunt un arogant;

6. sunt un troglodit;

7. „greu digerabil în verb”;

8. „cu probleme grave de comportament”;

9. sufăr de delir verbal;

10. am nevoie de „o introspecție” urgentă;

11. trebuie să fiu jignit și să nu mai scriu 10 ani…probabil pentru ca „să mă smeresc”;

12. am o critică slabă;

13. am predici ridicole;

14. coperți urâte la cărți;

15. sunt infantil în tot ceea ce fac;

16. am o admirație de sine „fără seamăn, drăcească aproape”;

17. tot ce scriu e „nasol”, în concluzie…

– Când le-a făcut?

– De ziua mea de naștere…

– Mă citește?

 –  Da…și îl enervez…pentru că opera lui nu e comparabilă cu a mea. Dacă o pune alături e „mai mică”, eu sunt mai tânăr…iar dumnealui mai în vârstă

De aceea nu are față, nu are CV, nu are operă la vedere…dar mi-a spus că e „cadru universitar”. Se înțelege: la o facultate de teologie ortodoxă din România. Oare ăsta e nivelul profesorului de teologie din România?

 – De ce a semnat că e de la Bacău? De ce m-a întrebat de catedrală? De ce îl apără pe Bădiliță? De ce mă trimite la Codrescu și la Bichir? De ce „noi”? De ce masoni? De ce curent literar? De ce operă? De ce consideră că aș fi „altul” dacă aș fi „cadru universitar”? De ce e panicat? De ce se crede „superior” dacă nu are „cu ce”?

Dumneavoastră ce ziceți despre „prietenul” nostru online? Cum îl caracterizați?

Did you like this? Share it:

Previous

De la față la idei

Next

Istoria începe de oriunde o privești [44]

6 Comments

  1. ioan jorj

    Aici e buba, domnule pr Doru, ca „Savatie se prosteste”, avand o cantitate mai mica de „opera”, iar dvs aveti numai intre 17 si 19 ani  25 de volume de poezie.

    Taman d-aia Badilita si alti „desfiintati” apar incognito pe blogul dvs de rasunet mondial – va mai aduceti aminte: „Ladies and gentelmens”, din prima dva emisiune televizata. Misuna, dle!

    Sintagma „Noi” am preluat-o de la dvs, ca si „testarile” preotilor, si ucenicilor.

    Va mai aduceti aminte cand parintele Raduca va intrebat de ucenica? A fost o „cheste” atunci.

    Copertile ne plac foarte mult, mai ales cand se invart. Dupa Operle alese ne topim insa. IJ Bacau

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Să îmi cer „scuze” pentru că am scris 25 de volume de poezie între 17 și 19 ani?

      Și să înțeleg că mi-ați fost coleg de facultate sau de master?

  2. ioan jorj

    Convins ca veti publica totul, „inervat” chiar, noi care am ajuns la Opere Complete (avem, implicit, si Opere alese), ne vedem jigniti ca nu cunoasteti curentul literar inventat de noi, al carui reprezentant de seama suntem. Cum de n-ati auzit de el, cum de v-a scapat?

    E drept, nici noi n-am auzit de curentul literar, artistic etc., inventat de dumneavoastra, din nicio  antologie, de la niciun critic literar, de nicaieri, in afara de  dumneavoastra.

    Va sunteti singurul critic,  emiteti singura judecata de valoare asupra curentului pe care l-ati inventat si a reprezentantului acestuia. Felicitari. Doriti sa mai continuam dialogul? E „da” bine.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Dumneavoastră considerați că avem…„un dialog”?!

  3. ioan jorj

    M-a indoiesc ca ati fost ori ca sinteti capabil  de asa ceva. De la onesta dva inaltime nu se prea poate altfel, din pacate.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Pentru mine dv. sunteți „un studiu de caz”…pe care l-am făcut public, îl las să își dea în petec…îl pot șterge oricând doresc…

      Dialogul începe când vă accept ca și confident

      Până atunci sunteți doar cineva care s-a băgat în seamă…care ne citește și trage concluziile pe care le dorește…Adică un ins oarecare

      Însă mie îmi plac oamenii care sunt „nevorbiți”…și uneori fac prostia să îi las să vorbească pe timpul și pe banii mei…

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén