Zi: 4 noiembrie 2012

Predică despre revedere [4 noiembrie 2012]

Leave a comment

Iubiții mei,

în acest noiembrie 2012 mai mulți foști-colegi de facultate vor să ne revedem…după 10 ani de la terminarea facultății.

Lucru bun…în principiu…

Sau privind lucrurile la modul absolut…oamenii care se respectă, se iubesc, sunt prieteni…abia așteaptă să se revadă.

Însă eu nu am prea avut mulți colegi de școală, de seminar, de facultate, de master, de doctorat…cu care să fiu și…prieten.

Coleg am fost cu toți…că mi-a plăcut sau nu…dar nu și…prieten.

Și cu cine am fost prieten atunci…mai târziu am aflat că „m-am înșelat” pentru că prieteniile erau „interesate”.

Și când ele sunt interesate…revederile sunt complezențe.

Probabil că și dumneavoastră, mai mult sau mai puțin, vă regăsiți în durerea mea…

Asta nu înseamnă că, în principiu, nu vreau să mă re-găsesc…cu colegii mei.

Eu pe fiecare zi vreau să mă re-găsesc cu colegii mei…și cu încă-necunoscuții din toată lumea…și asta fac de 6 ani la nivel online: caut găsire sau re-găsire.

Numai că nu m-a regăsit cu bucurie, ca pe o noutate, altfel…în toți acești ani…aproape niciun coleg…

Asta nu înseamnă că nu mă citește niciun coleg…

Însă aproape niciunul nu își asumă relația cu mine…deși, cred eu, relația cu mine nu e una…dezonorantă…

Adică nu sunt „așa de prost și de nemanierat” ca mister Bundy încât să nu știu să susțin…un dialog.

Poate că…o să am bucuria și a unui dialog cu colegii mei…de o re-vedere la nivel online…sau de mici comentarii…mici și nu mari, dacă nu se poate…dacă nu există timp…

Însă, pentru că nu a intrat viața în sacoșă, poate că mă voi re-vedea online cu vreunul dintre ei peste 7, 10, 15 ani de online…

Dar ce înseamnă să re-vezi?

Înseamnă să îți amintești, nostalgic, despre trecut…sau să vezi ce a ajuns, cine e astăzi colegul tău?

Însă dacă mă întreabă, colegul meu, doar despre familie, preoție și bani…prefer să nu mă…revăd cu el…

Pentru că am standarde mai mari decât „abureala”/ vorbirea de complezență.

Mă interesează discuțiile reale, de conștiință, între oameni maturi…și nu întâlnirile cu porecle, îmbrățișări fade, nesimțiri ca la ușa cortului, țățisme și alte farafastâcuri.

Pentru că vreau să mă revăd…cu cine sunt colegii mei…și nu cu consternarea că „au rămas la fel”.

Adică ce a făcut viața în parohie, în mănăstire, în familie, în lume din colegii mei?

Ce s-a ales din noi?…

Iar cum n-am prea auzit despre mulți vorbindu-se…sau făcând ceva de amploare…e semn că „miros a vechi”.

O, nu, nu îi judec…și nici nu vreau să par „mai răsărit” ca ei!

Însă constat…

Revederea e constatare.

Dacă simt că nu mai sunt cel de acum 10 ani…mi-aș dori să găsesc oameni noi.

Probabil că voi găsi și oameni noi…dacă revederea va avea loc, în cele din urmă…

Însă cât de noi?

Poți cere de la niște oameni care nu își cer să fie noi tot timpul…să fie „destul”, „foarte” noi pentru tine?

Nu!

Poate că și eu le par „destul de vechi”…fapt pentru care nu merit oboseala…

Însă cum ne mai revedem…dacă nu vrem să ne vedem? Să ne vedem între patru ochi?

Sau dacă ne vedem 3 ore…și apoi…nu ne mai vedem alți 10, 20…înseamnă că ne-am revăzut?

Unii vor spune: „Da! Ne-am revăzut. Eu am și poze de la revederea noastră de 10 ani!”.

Însă eu am poze și de acum 10 ani…și nu mai îmi spun mare lucru…despre prezent…

Trebuie să fim pozitivi, nu?!

Trebuie să ne re-vedem…să ne zicem ce ne-om zice, să schimbăm telefoane, emailuri, să râdem, să îmbrățișăm, să degustăm ceva…să ne cerem scuze…să ne facem că uităm ce-a fost sau ce n-am făcut…că așa e la „revederea de 10 ani”…și dacă „totul e bine când se termină cu bine”, atunci „totul e foarte bine”.

 – Deci, ne vom revedea?

 – Cum o vrea Dumnezeu! Amin.

Predică despre prietenie și iubire (5 noiembrie 2012)

Leave a comment

Iubiții mei,

relația nu este un ideal ci o realitate!

Tocmai de aceea când ai un prieten, când ai un iubit, când ai un confident…ai o realitate, ai în fața ta o lume interioară cu care intri în contact.

Și ca să existe o relație…trebuie ca tu să cauți un om…și acel om să te primească în viața lui.

Și dacă amândoi știți să vă purtați unul pe altul…atunci știți să vă descoperiți unul în altul. Unul în perspectiva altuia despre viață.

Așadar nu trebuie să îți propui să ai relații…ci să te pregătești să intri într-o relație.

Și când spun „să te pregătești”, spun…să te curățești de patimi, și să te educi, și să te socializezi, adică să te schimbi continuu…

Și dacă mulți oameni nu văd în tine (bărbat sau femeie) un partener de dialog, un om de încredere…trebuie să aștepți momentul când va veni acela/ aceea, care, ca și tine…s-a pregătit pentru dialog, pentru relație, pentru întrajutorare, pentru conviețuire.

Pentru că relația ți-o pregătești, te faci capabil de ea…dar ea e un dar.

E un dar dublu…

Pentru că, în primul rând, e darul lui Dumnezeu printr-un om, care îți devine intim…și e darul lui pentru tine…pentru că ți se deschide intimității tale.

Astfel, a-ți găsi un prieten, un iubit sau un duhovnic înseamnă…a te face capabil de a intra în relație.

Pentru că atunci când îl găsești…nu mai e timp de „pregătire”…ci de deschidere, de confesiune, de bucurie, de jubilare…

El intră în viața ta ca o bucurie, ca o împlinire, ca un dar al lui Dumnezeu pentru tine…și tu ești atent, foarte atent, la detaliile relației…

Pentru ca nu cumva, după atâta așteptare, el, prietenul, confidentul, iubitul, duhovnicul, Părintele duhovnicesc…să nu plece…să nu se retragă din viața ta…

Da, dacă ai așteptat…știi să recunoști…pe cel ce a venit în viața ta și să fii recunoscător pentru milostivirea lui Dumnezeu care îți vine prin el!

Dar dacă nu ai așteptat nimic…pe nimeni…dacă tu ești „centrul lumii”…da, în aparență, pari să nu ai nevoie de relații…ci doar de „nevoi negociabile”.

Însă prietenia e ca descoperirea Americii!

Prietenul nu e doar „cel cu care sunt eu pe aceeași lungime de undă, pentru că ascultăm aceeași muzică” ci „cel care mă face să descopăr că lumea e mult mai mare decât ceea ce știam eu că e lumea”.

Prietenul e o lume nouă…

De aceea, când prietenul îmi devine iubit…mă scufund în însăși înțelegerea și bucuria vieții, în acest univers infinit al alterității…și scufundarea în iubirea, în încrederea lui, în sinceritatea lui îmi dă stabilitate interioară.

Atunci înțeleg că oamenii care mă iubesc…mă fac să fiu stabil…pentru că și eu îi fac să fie stabili și vii, bucuroși și afectuoși.

De ce prieteniile…se rup?

Pentru că oamenii cred, din lipsă de experiență, adică din prostie, că pot să rămână cu ceea ce au strâns în prietenie…și în afara ei.

Dar când ieși din prietenie…se scufundă toată frumusețea din relație.

Rămâi gol…și însingurat la marginea prăbușirii…

La fel și divorțul: e semnul că ai devenit gol de prezența celuilalt.

Dacă după 5, 10, 15, 45 de ani…ajungi să vezi că celălalt e un zid…care te înăbușă…ai pierdut tot harul, toată transcendența iubirii.

Și e semn că ai stat impasibil, că nu te-ai cutremurat că îți lași dragostea să moară…și de aceea despărțirea/ divorțul e ca o lume după taifun.

Știai că o să se aleagă praful…și totuși n-ai făcut nimic să preîntâmpini!

Numai că „a preîntâmpina” înseamnă…„a fi mereu ca la început”.

Să ai, pe fiecare zi, aceleași așteptări, aceleași doruri…ca și atunci când îți așteptai, de la Dumnezeu, prietenul, iubitul, confidentul, soțul, duhovnicul, Părintele duhovnicesc…

Pentru că nu e de ajuns să fii virgin, frumos, sensibil, căutător…doar la 15 ani…ci și la 99…

Dacă ai ajuns un pervers la minte, dacă frumusețea ta a devenit o hârtie decolorată, dacă ești un tipicar duhnos și un leneș nesimțit…e normal să nu mai fii deloc „atrăgător”.

Pentru că atracția e un pod între două inimi și nu o linie de tren neterminată…

E nevoie ca, pe fiecare zi, să îl vezi pe celălalt prin rugăciune, prin post, prin teologie, prin poezie, prin filosofie, prin știință, prin dialog, prin a fi la zi…

E nevoie să faci focul la soba relației pentru ca să fie cald pentru amândoi în casă.

Da, relația e o minune!

Cel din fața ta…e minunea prin care Dumnezeu te face atent, încăpător, primitor, sensibil, deschis, eficient…

Dumnezeu te face eficient prin cei care te fac să te miști…

Și când cineva îți pune în mișcare mintea și inima și adevărurile…crezurile…atunci te face viu.

Și relație înseamnă: să fii dispus pe fiecare zi să înveți ce te face nou.

Dacă „te crezi nou”…afli că ești „înapoiat”…

Numai dacă stai cu ochii ațintiți spre „nou”, spre noutatea care e în alții…de nu știu când sau de azi…prosperi și tu în noutate.

Altfel te ruginești, te osifici, ți se par toate deja trăite, înțelese, fade…

Însă nimic nu e trecut în relație!

Totul e prezent.

Și prezentul de azi va deveni subiect de discuție pentru prezentul de mâine…dar nu în absența prezentului de mâine.

De aceea, oricând ne vom întâlni, trecutul nostru comun nu va fi o re-înmormântare a trecutului…ci o celebrare a comuniunii…

Pentru că trecutul e magma prezentului, e ceea ce ne propulsează înainte, e ceea ce ne face bine.

Nu, nu așteptați rețete pentru relații!

Orice relație e unică și irepetabilă.

Nimeni nu va mai trăit viața și nici întâlnirile și nici așteptările.

Dacă vă trageți la xerox după alții, dacă încercați să trăiți viața altora…nu veți simți niciodată împlinirea…pentru că nu vă trăiți viața voastră.

Și viața voastră…nu are cine să v-o trăiască decât voi.

Însă viața voastră e un dar de la Dumnezeu și de la părinții voștri și de la rudele voastre și de la toți cei care v-au udat viața ca să crească înaltă, frumoasă, durabilă ca un copac…cu rădăcini adânci…

Pentru că relațiile sunt rădăcinile voastre adânci.

Iar relațiile reale, cu oamenii, vin din rădăcina esențială care e relația cu Dumnezeu și cu Sfinții și Îngerii Lui.

Numai când El, Dumnezeul nostru treimic, e rădăcina vieții noastre comunionale…putem crește și întreține relații.

Pentru că relația e har și dăruire, cunoaștere și iubire, înțelegere și acțiune, îmbrățișare și încântare.

Și nu poți să te dărui credibil…până când nu ești plin de viața lui Dumnezeu, adică de cunoașterea și de bucuria comuniunii.

Experimentați bucuria lui Dumnezeu pentru oameni!

Bucurați-vă de ceea ce vă împlinește!

Și întru El veți știi cine e cel care vă umple viața. Amin!

Istoria începe de oriunde o privești [47]

3 comments

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a.

***

Alexandru V. Boldur (1886-1982)[1] a editat la Madrid, în 1970, o carte despre viața Sfântului Ștefan cel Mare[2]. Și aici spune că, potrivit tradiției, Sfântul Ștefan s-a născut și a copilărit „prin părțile Borzeștilor din ținutul Bacău-lui”[3].

Iar mama lui, doamna Oltea, a intrat în monahism cu numele de Maria[4].

După ce tatăl său, Bogdan II al Moldovei (12 oct. 1449-oct. 1451) a fost ucis de Petru Aron la Reușeni[5], Sfântul Ștefan „a pribegit la unguri” și  „s-a oprit la curtea lui Iancu de Hunedoara”, apoi a venit în Țara Românească, la Vlad Țepeș, cu 6000 de ostași, ca să lupte împotriva celui care i-a ucis tatăl[6].

Și la 12 aprilie 1457 îl învinge pe Petru Aron dar el scapă împreună cu un grup de boieri[7].

La p. 15: (imagine)

Autorul merge pe mâna lui Ureche și creditează alegerea Sfântului Ștefan de pe Câmpia Dreptății[8].

Sfatul Domnesc, în timpul lui, era compus din 23 de boieri[9].

Pe 27 februarie 1470, într-o zi de marți, Sfântul Ștefan a cucerit și dărâmat Brăila[10].

El a avut 8 vornici. Pe Goian, Crasnes, Isaia, Bode, Hrană, Dragoș Boul, Boldur și Juri Lungul[11].

În pagina 36 găsim date despre cum se făcea închinarea în fața domnitorului:

 (imagine text)

Pe 3 septembrie 1473, domnitorul nostru dăruie Mănăstirii Putna „morile sale proprii de pe Siret, în târgul Siretului, și un mertic [o rație n.n.] anual de 12 buți de vin”[12].

Pe 23 aprilie 1460, printr-un act, „confirmă mănăstirii Bistrița veniturile dela vama Tazlăului”[13].

După ce a fost înfrânt de turci la Războieni, în 1476, Sfântul Ștefan a vrut să intre în cetatea Neamț și mama lui nu l-a lăsat[14]. A plecat la Sfântul Daniil Sihastru, s-a spovedit la el și l-a întrebat dacă trebuie să închine țara turcilor[15]. Și Sfântul Daniil i-a profețit că „războiul va fi a[l] lui”, adică va birui și că trebuie să construiască o Mănăstire cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe[16].

Însă autorul spune că episodul cu mama Sfântului Ștefan e legendar, pentru că ea a murit în 1465, fapt pentru care nu putea fi vie în 1476. Dar că faptul că a fost la Sfântul Daniil ar „putea să fi avut loc în realitate”[17].

În 1488 Sfântul Ștefan cel Mare construiește Mănăstirea Voroneț[18].

Proprietățile Bisericii și ale boierimii aveau „imunități administrative, fiscale, judiciare, comerciale”[19].

Moștenirea de la tată se numea „ocina”, de la bunic „dedina” și „uric” însemna „calitatea de ereditate”[20]. În p. 68, autorul concluzionează că ohaba însemna gestul domnitorului țării de a renunța la dreptul său de a retrage pământul boierului.

Și îl contrazice pe Iorga în ceea ce privește averile Sfântului Ștefan. Nicolae Iorga considera (în Istoria lui Ștefan cel Mare, București, 1904, p. 219) că Sfântul Ștefan era „om sărac”.

Însă autorul spune că el deținea „satul Băicenii pe Siret, morile pe Siret, braniștea [pădure rară n.n.] de la Bohotin, seliște [pășune n.n.] lângă Nistru cu numele Gromobitnaia, Verescecanii pe Siret cu mori și Ungurenii pe care le dă mitropoliei Sucevii, primind în schimb Jicovul de Jos, Cosminul din ținutul Cernăuților și morile din târgul Siretului, dăruite mânăstirii Putna”[21]. Tododată și „satul Negoieștii la Trotuș și o jumătate din satul Costești”, „satele Borzești, o parte din Onești, Pătrășcani și Rădeani”[22].

Veniturile de la vămi erau ale domnitorului[23].

Vămile unde se plătea peștele erau la Bacău, Bârlad, Siret și Cernăuți. Iar străinii plăteau vama în bani pe când moldovenii în bani sau în natură[24].

Numai domnitorul vâna animale sălbatice. Cine încerca să vâneze și era prins era pedepsit cu gloabă[25].

Cele mai înzestrate Mănăstiri și care beneficiau de tot felul de privilegii erau „Bistrița, Putna, Neamț, Moldovița, Pobrata, Tazlău, Homor și Voroneț”[26].

Și când vorbim de privilegii ele constau în danii și confirmări de sate, dreptul de a face comerț, scutiri de vamă, încasarea dării vlădicăi, dreptul de a judeca, dreptul de a lua gloabă când se încălcau canoanele bisericești[27].

Episcopia din Rădăuți deținea 11 sate, cea din Roman 8 sate și jumătate „cu mori, pod umblător și vama din comerț” iar mitropolia din Suceava deținea „8 sate cu mori și pive [piue n.n.], 2 prisăci și viile deasupra Hîrlăului”[28].

[2] E vorba despre: Alexandru V. Boldur, Ștefan cel Mare, Voievod al Moldovei (1457-1504). Studiu de istorie socială și politică, Ed. „Carpații” Traian Popescu, Madrid, 1970, 356 p.

[3] Idem, p. 11.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Idem, p. 13.

[7] Idem, p. 14.

[8] Idem, p. 16.

[9] Idem, p. 17.

[10] Idem, p. 29.

[11] Idem, p. 33.

[12] Idem, p. 39.

[13] Ibidem.

[14] Idem, p. 44.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 64.

[20] Idem, p. 66.

[21] Idem, p. 70-71.

[22] Idem, p. 71.

[23] Idem, p. 72.

[24] Ibidem.

[25] Ibidem.

[26] Idem, p. 73.

[27] Ibidem.

[28] Idem, p. 74.

Dante, Divina Comedie [4]

One comment

Dante, Divina Comedie, în traducerea lui George Coșbuc, ediție îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz, Ed. Polirom, 2000.

*

Prima parte, a doua, a treia.

*

În al treilea cerc, unde sunt lacomii, sunt ploi, zăpezi, grindină și ape care put; iar Cerber, care îi păzește, e împrumutat din Eneida/ p. 99.

Dante îi cere unui cunoscut, pe care îl întâlnește aici, să profețească despre ce se va întâmpla cu Florența, ceea ce acesta și face/ p. 101-102.

Prin aceasta se deosebește din nou de concepția ortodoxă, pentru că darul profeției nu îl pot avea oamenii răi sau demonii. Problema este dacă Dante era departe de gândirea catolică sau catolicismul însuși avea sau tindea spre a accepta asemenea idei și perspective.

Mândria lui Dante seamănă însă adesea cu cea a teologilor catolici de mai târziu, cum ar fi Bossuet.

De asemenea, fostul concitadin îl roagă să aducă lumii aminte de el/ p. 103.

La ce i-ar folosi? E o perspectivă îngăduitoare asupra Infernului…

Însă asta spune multe despre conștiința omului lumesc…pentru că și astăzi sunt mulți care spun că nu cred în Dumnezeu sau în viața veșnică sau în chinurile veșnice…dar vor foarte mult să rămână în amintirea posterității și să trăiască astfel mai departe…

Întrebarea e: la ce bun?…dacă tu crezi că nu vei mai fi niciodată  o conștiință vie care să recepteze…? Sau cât crezi că va mai dăinui lumea și te va mai pomeni pe tine, marele scriitor/ filosof/ cărturar?

Horațiu credea că mai mult decât piramidele…dar și piramidele se vor eroda odată și-odată…

După ce că plătește polițe și așază pe cine vrea dintre cunoscuți în Iad…în timp ce pe alții, dintre prieteni, îi va enumera, după bunul plac, în Purgatoriu sau în Rai…, pe deasupra osânda e considerată veșnică de Dante, adică Judecata finală nu face decât să instaureze pentru eternitate o anumită situație/ p. 103.

Nu există, cu alte cuvinte, ceea ce ortodocșii consideră  o ultimă șansă la Judecata de Apoi.

Alt zeu: Pluto/ p. 104-105.

Dante îl numește pe Virgiliu tată și maestru (un…maestru din Iad, care, prin urmare, e un condamnat veșnic – și nu i se pare nicio inconsecvență)/ p. 106.

În al patrulea cerc al Infernului sunt papi, cardinali și clerici/ p. 107.

Înseamnă că Dante e un mare eretic, pentru că…toți papii sunt infailibili, conform ultimelor „dogme” catolice. E adevărat însă că Dante nu le putea cunoaște…

Istoria începe de oriunde o privești [46]

3 comments

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a.

***

În traducerea la Sfântul Matei[1] a PS Genadie/ Ghenadie al Argeșului[2] numele Domnului este „Iisus Christos”[3].

„Abraam”, „Iesse”[4], în 1, 17 folosește „generațiuni”[5], la 1, 18: „s’a aflatu avendu în pântece din Spiritul Sântu”[6].

„Iosef” la 1, 19, „Mariam” la 1, 20, „profetul” la 1, 22, „Fecióra” și „Emmanuel” la 1, 23, și tot aici „Dumnedeu”. La 1, 24: „muìerea sa”[7].

La 2, 1 avem „Betleemul Iudeei”. Irod este „Erod” și magii au venit după „stéoa lui”[8].

În 2, 4 Irod „se înforma”/ s-a informat de la arhierei și cărturari. La 2, 6: „un Duce”, la 2, 7: „cu scumpětate”[9], la 2, 18: „lamentare și plângere”[10].

Archelau[11], 3, 2: „penitențiați-vě” pentru pocăiți-vă iar „nutrimentul” Sfântului Ioan Botezătorul era format din „locuste și miere selbatică”[12].

La 3, 6 oamenii își confesau păcatele. La 3, 8: „fructe demne de penitență”[13]. La 3, 12 se vorbește despre vânturătoare, Sfântul Duh „descendêndu ca un columbu”[14] iar Domnul a fost „condus în desertu de Spiritul, spre a fi tentatu de Diavolul”[15].

În 4, 3 Satana e „tentatorul”. În 4, 5 Diavolul Îl transportă pe Domnul în Sfânta cetate. „Va ordona” la 4, 6 și „Pei [pieri n.n.] dinaintea mea, Satano!”[16].

Îngerii Îl serveau la 4, 11. „Galileia gintelor” la 4, 15, „în laturea și în umbra morții” la 4, 16 și Domnul îi vede pe Simon și pe Andrei „arucându rețéoa în mare” la 4, 18[17].

„Pescari de ómeni” la 4, 19, după cum găsim și în Biblia de la București [1688]: „păscari de oameni”, GNT: „aliis antropon”, în GNV: „fishers of men”, NEG: „pêcheurs d’hommes”, TNT: „fisshers of men”, VUL: „piscatores hominum”, LND: „pescatori di uomini”.

Însă la Sfântul Varlaam al Moldovei, în Învățătură la Duminica a II-a după Rusalii, găsim sintagma: „vânători de oameni”[18].

Ei își lasă „vasul”, nu corabia, la 4, 22 și Îl urmează. „Fama lui” pentru faima Lui. „Demoniaci” pentru demonizați, „glote multe” pentru gloate multe de oameni[19].

„Umili cu spiritul” la 5, 3, „se vor consola” la 5, 4, „persecutați pentru dreptate” la 5, 10[20]. Adică PS Ghenadie folosea un limbaj foarte neologic pentru vremea lui pe care nici astăzi nu-l putem asuma.

„Insulta și persecuta” la 5, 11, „luminarea” pusă  „sub modiu” la 5, 15, „sâ glorifice” la 5, 16, „sâ abrogu” la 5, 17[21].

Însă cui i se adresa autorul nostru cu o asemenea limbă compozită, o adevărată păsărească pentru popor, când (ca și acum) credincioșii Bisericii, în majoritatea lor, nu excelau printr-o mare cunoaștere lingvistică?

Culpabili de judecată în 5, 20. „Geena focului” (5, 22), sergentul (5, 25)[22], „și celui ce voesce a se împrumuta de la tine, nu’i întórce dosul” (5, 42), „Fiți dar voi perfecți, precum Tatăl vostru cellu din ceruri perfectu este” (5, 48)[23].

La 6, 2: când „faci milostenie, nu trompetà înaintea ta”[24]. „Făçarnicii” (6, 5) pentru fățarnicii[25].

Cum arată Tatăl nostru în această ediție:

„Tatăl nostru, carele esti în ceruri,

sănțéască-se numele têu.

Vie împěrăția ta,

facă-se voea ta

precum în ceru și pre pămêntu.

Pânea nóstră cea spre ființă

dâ-ne-o nouě astădĭ:

Și ne értă nouě greșalele nóstre,

precum ertâmu și noi greșiților nostri:

Și nu ne duce pre noi în tentațiune,

ci ne deliberă de cellu Rêu.

Câ a ta este împěrăția, și puterea, și mărirea,

în seculi, amin”[26].  De nerostit în ziua de azi…

Iar dacă atunci mizau în mod neavenit pe noutate lingvistică, acum, la polul opus, foarte mulți predicatori ortodocși se scufundă în limbajul arhaizant.

Ceea ce arată că nu prea avem simțul realității, că solilocviem mai degrabă decât să predicăm…sau nu ne interesează dacă suntem înțeleși și acceptați ca atare de cei care ne ascultă sau ne citesc.

Ne apucăm de vorbit…și dacă cineva ne înțelege să fie sănătos…Dar nu facem eforturi spre a fi înțeleși și plăcuți în discursul nostru, adică actuali.

[1] Sânta Evangelie de la Matteiu, p.1-195, în Evangelia populară sau Sacra Scriptură a Noului Testamentu, tradusă după originalul elenescu, și însoçită de Argumente și de Reflexiuni morale, de Genadie, Episcopul de Argeșu, Ed. Typografia Ióne Weiss, Bucuresci [București], 1868.

[3] Sânta Evangelie de la Matteiu, op. cit., p. 1.

[4] Ibidem.

[5] Idem, p. 2.

[6] Ibidem.

[7] Idem, p. 3.

[8] Idem, p. 4.

[9] Idem, p. 5.

[10] Idem, p. 6.

[11] Ibidem.

[12] Idem, p. 9.

[13] Ibidem.

[14] Idem, p. 10.

[15] Idem, p. 13.

[16] Ibidem.

[17] Idem, p. 14.

[18] Sfântul Varlaam al Moldovei, Carte romănească de învățătură, ed. îngrijită și glosar de Stela Toma, pref. și studiu de Dan Zamfirescu, vol. 2, Ed. Roza Vânturilor, București, 2011, p. 129.

[19] Sânta Evangelie de la Matteiu, op. cit., p. 15.

[20] Idem, p. 18.

[21] Idem, p. 19.

[22] Idem, p. 20.

[23] Idem, p. 22.

[24] Idem, p. 27.

[25] Idem, p. 28.

[26] Ibidem.

Sclipiri neîntârziate

Leave a comment
  • A fost canonizată Sfânta Stareță Mărturisitoare Sofia Grineva a Kievului.
  • Saitul Episcopiei Europei de Nord a Bisericii Ortodoxe Române.
  • „Mita electorală, prin personalizarea candidaţilor, a căpătat proporţii considerabile şi s-a diversificat până la hilar. Candidatul nu livrează alegătorilor idei şi modele de comportament, ci saltele, treninguri, ceasuri electronice din plastic, fesuri, fulare, mănuşi, şorţuri pentru gospodine, genţi cu rechizite, pantofi, bocanci de iarnă (stângul înainte de alegeri şi dreptul după, numai în caz de căştig, altminteri alegătorul rămâne doar cu ţopăiala), godaci, curcani, pui zburaţi, peşte, ulei, zahăr, orez (vestitul UZO), pelerinaje la mănăstiri etc.etc. Tejghelele electorale sunt ticsite cu marfă, cel mai adesea de provenienţă chinezească, atunci când e vorba de îmbrăcăminte, şi de provenienţă ocultă, atunci când e vorba de alimente. Cum bine vă imaginaţi, negoţul electoral este exceptat de la plata TVA”.
  • „Dupa ce l-a facut tradator in public pe Regele Mihai, presedintele demis la referendum cu 87,5% Traian Basescu a facut aseara (3 noiembrie 2012) un chef la Castelul Foisor din Sinaia, proprietate a Casei Regale. Impreuna cu niste granguri din PDL”.
  • „Nu în ultimul rând, vreau să transmit celor care sunt responsabili acum de buna desfăşurare a reabilitării Spitalului Judeţean Alexandria, că Uniunea Europeană este cu ochii pe ei. Teleormănenii au nevoie de un spital modern, iar gestionarea fondurilor europene trebuie sa fie transparenta si legala. S-a auzit, Liviu Dragnea? Poate nu vom auzi in acest proiect de celebra firma Teldrum, care face toate lucrarile pe bani publici din judet”.
  • Patronul de pompe funebre își publicitează sicriele cu pictoriale erotice…„“Am vrut să aratăm că sicriul nu este un simbol religios, ci un produs. De ce se tem oamenii de sicrie şi nu de costume, de cosmetice sau de bijuterii?”, s-a întrebat omul de afaceri. Deși firma a beneficiat de publicitate din belşug, puternica Biserică Catolică din Polonia nu a apreciat publicitatea firmei de pompe funebre. Reprezentanții Bisericii au stabilit că produsul publicitar este nepotrivit şi că moartea ar trebui să fie tratată cu solemnitate”.
  • „Adrian Năstase a devenit o ţintă a procurorilor manevraţi de la Cotroceni, sub influenţa nefastă a Monicăi Macovei, principal sfătuitor al ambasadorului SUA. În acest context, retragerea vizei de intrare în SUA a fostului prim ministru al României, primit în câteva rânduri la Casa Alba, apare ca o condamnare apriori a lui Năstase, înainte ca justiţia să fi pronunţat o sentinţă definitivă. Năstase a fost abandonat de democraţia americană la cererea regimului Băsescu? Cinismul Americii, stimulat de persoane care şi-au pierdut credibilitatea în Romania devine contraproductiv chiar pentru Statele Unite, care au adoptat o poziţie ce stimulează  un periculos sentiment antiamerican în România. Ale cui interese sunt apărate în acest caz?”.

*

Documentul:

Ambasada Statelor Unite ale Americii
Aprilie 11, 2012
Bucuresti, Romania

Dl. Adrian Nastase
Str. Muzeul Zambaccian nr. 16
Etj 3, apt 4
Bucuresti, sector 1

Stimate Domnule Nastase,

Conform regulamentului 22 CFR 41.122 al Departamentului de Stat si al sectiei 212(a) a legii de Imigrare si Naturalizare Americana, Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucuresti doreste sa va anunte pe aceasta cale oficiala ca viza dumneavoastra temporara v-a fost retrasa si nu mai este valabila pentru ca calatorii in Statele Unite. Aceasta decizie a fost luata in urma informatiilor devenite disponibile (?!) dupa obtinerea vizei. Va rugam sa nu incercati sa calatoriti in Statele Unite folosind aceasta viza.

In momentul in care primiti aceasta notificare va rugam sa va prezentati la Sectia Consulara a Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti impreuna cu pasaportul pentru a va putea anula viza fizic in pasaport. Daca mai doriti pe viitor sa resolicitati viza pentru a putea calatori spre Statele Unite, va rugam sa urmati instructiunile mentionate pe adresa de site a Ambasadei la http://romania.usembassy.gov.

Cu stima,
Stephen Vann
Consul General.

*

  • Actrița Eugenia Șerban și-a pus silicoane acum 14 ani. „Odată cu trecere anilor, vedeta s-a îngrășat câteva kilograme, iar bustul i s-a mărit considerabil. Atunci a decis să renunțe la implanturi și a suferit o nouă intervenție chirurgicală, de această dată de înlăturare a silicoanelor. Intrevenția a avut loc în urmă cu 6 ani, iar de atunci viața ei a devenit un coșmar. Sânii i-au fost atinși de necroză, are dureri îngrozitoare și singura șansă de a scăpa de această problemă este să facă masectomie”.
  • Da, femeile care se unesc…fac bani! „HuffPost OWN a făcut senzaţie în media americană încă de la lansare. Lansarea HuffPost OWN este văzută ca o unire a forţelor a două dintre cele mai puternice femei din industria media – Oprah Winfrey şi Arianna Huffington”.
  • Și când ne doare prozelitismul sectar trebuie să vedem ce fac sectele și nu facem noi. Penticostalul Vladimir Pustan oferă zeci de predici pentru download. Martorii lui Iehova îți dau revistele lor și CDurile lor de muzică în mod gratuit. Adventiștii, în România, încropesc puncte medicale pe străzi și împart în mod gratuit cărți și reviste. Eterodoxul se bagă în Parlament și în Guvern, în universități, în puncte cheie de conducere. Sunt prezenți în media și în online. Își folosesc banii și timpul pentru ca să te „convingă”. Noi cu ce îi convingem? Cu faptul că nu avem oameni de vocație și specializați pe sectoare mici de activitate? Cu prețurile mari la cărți și reviste? Cu biblioteci în care cărțile nu se dau acasă? Cu totul…pe bani?
  • „Pro Tv și-a pus internauții români în cap care au luat foc când au aflat că televiziunea a cerut CNA, închiderea a 42 de site-uri care oferă gratuit spre vizionare filme și seriale. Drept urmare, românii au pornit o campanie națională pe internet de boicot a Pro TV, a site-ului știrile Pro TV dar în special a site-ului voyo.ro. Practic, Pro TV a cerut ca cele 42 de site-uri să fie închise întrucât îi fac concurență neloială site-ului propriu voyo.ro. Și pentru a scăpa de concurență, Pro TV a solicitat joi, CNA să ia măsuri pentru ca respectivele site-uri să fie închise”.
  • Pentru că oamenii încă nu au înțeles impactul onlineului, adică mediatizarea instantă a unui eveniment. Și își permit, dintr-o inconștiență crasă, să își bată cuie în cap…
  • Preluată de pe blogul său.
  • Cum a fost ales noul lider religios copt:

  • Și acesta este cel ales: episcopul Tawadros, care va deveni papa Tawadros II.
  • „Autoritatea Electorală Permanentă și Biroul Electoral Central confirmă printr-un document, frauda electorală de la Paris. Radu Tudor, realizatorul emisiunii ”Punctul de întînlire” de la Antena 3 a prezentat un document al AEP și BEC prin care se confirmă faptul că la Ambasada din Paris, în decembrie 2009, s-a votat ilegal după ora 21.00, întrucât șeful secției de vot cât și Ambasadorul Teodor Baconschi, au ignorat avertismentele președintelui BEC de la București”.
1 2