Dante, Divina Comedie [4]

Dante, Divina Comedie, în traducerea lui George Coșbuc, ediție îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz, Ed. Polirom, 2000.

*

Prima parte, a doua, a treia.

*

În al treilea cerc, unde sunt lacomii, sunt ploi, zăpezi, grindină și ape care put; iar Cerber, care îi păzește, e împrumutat din Eneida/ p. 99.

Dante îi cere unui cunoscut, pe care îl întâlnește aici, să profețească despre ce se va întâmpla cu Florența, ceea ce acesta și face/ p. 101-102.

Prin aceasta se deosebește din nou de concepția ortodoxă, pentru că darul profeției nu îl pot avea oamenii răi sau demonii. Problema este dacă Dante era departe de gândirea catolică sau catolicismul însuși avea sau tindea spre a accepta asemenea idei și perspective.

Mândria lui Dante seamănă însă adesea cu cea a teologilor catolici de mai târziu, cum ar fi Bossuet.

De asemenea, fostul concitadin îl roagă să aducă lumii aminte de el/ p. 103.

La ce i-ar folosi? E o perspectivă îngăduitoare asupra Infernului…

Însă asta spune multe despre conștiința omului lumesc…pentru că și astăzi sunt mulți care spun că nu cred în Dumnezeu sau în viața veșnică sau în chinurile veșnice…dar vor foarte mult să rămână în amintirea posterității și să trăiască astfel mai departe…

Întrebarea e: la ce bun?…dacă tu crezi că nu vei mai fi niciodată  o conștiință vie care să recepteze…? Sau cât crezi că va mai dăinui lumea și te va mai pomeni pe tine, marele scriitor/ filosof/ cărturar?

Horațiu credea că mai mult decât piramidele…dar și piramidele se vor eroda odată și-odată…

După ce că plătește polițe și așază pe cine vrea dintre cunoscuți în Iad…în timp ce pe alții, dintre prieteni, îi va enumera, după bunul plac, în Purgatoriu sau în Rai…, pe deasupra osânda e considerată veșnică de Dante, adică Judecata finală nu face decât să instaureze pentru eternitate o anumită situație/ p. 103.

Nu există, cu alte cuvinte, ceea ce ortodocșii consideră  o ultimă șansă la Judecata de Apoi.

Alt zeu: Pluto/ p. 104-105.

Dante îl numește pe Virgiliu tată și maestru (un…maestru din Iad, care, prin urmare, e un condamnat veșnic – și nu i se pare nicio inconsecvență)/ p. 106.

În al patrulea cerc al Infernului sunt papi, cardinali și clerici/ p. 107.

Înseamnă că Dante e un mare eretic, pentru că…toți papii sunt infailibili, conform ultimelor „dogme” catolice. E adevărat însă că Dante nu le putea cunoaște…