Iubiții mei,

„prietenul” meu anonim, „Ioan Jorj” – care a venit de ziua mea să mă bucure printr-un șir de insulte – enervat că îi tot cer CVul, adică să fie real, să ai de unde să-l apuci…mi-a reproșat că eu aș fi în stare să Îi cer și lui Dumnezeu CVul

Însă Dumnezeu ne-a luat-o înainte tuturor…și ne-a dat CVul Lui…

 – Care e?

 – Revelația!

Dumnezeu S-a revelat extatic Sfinților Profeți și le-a spus multe despre Sine.

Fiul Tatălui S-a întrupat și ne-a spus că Dumnezeu e Treime.

Și Dumnezeu Se descoperă, în continuu, Sfinților Lui prin tot felul de vedenii prea dumnezeiești și iluminări duhovnicești.

Tocmai de aceea primul volum din cartea mea Teologia Dogmatică Ortodoxă începe cu Triadologia și, în primul rând, cu revelarea/ descoperirea/ prezența lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură.

Pentru că, numai în măsura în care ai o imagine clară despre Dumnezeu, despre ce a spus El despre Sine și despre noi, poți să înțelegi creația Lui, mântuirea, Biserica, viața veșnică.

Adică Dumnezeu are CV…și nu S-a lăsat pe Sine în beznă

El nu e Marele anonim!

Nu Îl poți confunda cu Allahul Coranului, cu zeii mitologiei, cu „tatăl” extratereștrilor!

El a spus despre Sine anumite lucruri…vrea ca El să fie înțeles și iubit într-un anume fel…pentru că vrea ca să Îl luăm în seamă la modul absolut.

Iar ereziile, pentru Biserica Ortodoxă, sunt tot ce nu a spus Dumnezeu despre Sine și despre noi…dar oamenii vor să le pună „pe seama” lui Dumnezeu.

Și Dumnezeu, despre Sine, a spus că e Tată, Care naște din veci pe Fiul Său prea iubit și purcede din veci pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, fără ca prin naștere și purcedere Tatăl să fie anterior Fiului și Duhului sau superior Lor.

Însă Dumnezeu nu a spus că Duhul purcede „de la Tatăl și de la Fiul” ci că Duhul purcede de la Tatăl [tu Patros ecporefete, în GNT], cf. In. 15, 26.

La fel, Fiul lui Dumnezeu întrupat nu ne-a arătat, după învierea Sa preaslăvită din morți, că nu mai e om…ci că umanitatea Lui e plină de slavă.

Și cu aceasta, cu firea umană luată din Prea Curată Fecioară, S-a înălțat de-a dreapta Tatălui…și tot întrupat va veni, întru slava Sa, ca să judece viii și morții…deși depășește cu totul mintea noastră…faptul cum a urcat El umanitatea în Treime și cum umanitatea noastră, în persoana Sa, nu se desființează în unirea ei personală cu dumnezeirea Lui.

Dar cum umanitatea Lui nu se pierde în dumnezeirea Lui…tot la fel și noi vom învia din morți…ca ființe spiritualizate, cu trup și suflet…deși pare „imposibil” acest lucru.

Adică CVul lui Dumnezeu e absolut important pentru teologia și viața Bisericii.

Fără adevărurile Lui, spuse de El Însuși pentru noi și fără slava Lui Biserica nu are nicio temelie. Pentru că temelia ei, a Bisericii, e formată din slava și din adevărurile Prea Sfintei Treimi, ale Dumnezeului nostru treimic.

Martin Luther și urmașii lui în orori „teologice” au considerat că vor „simplifica” lucrurile dacă nu vor mai da acces oamenilor…la slava lui Dumnezeu.

Au spus, pe scurt: romano-catolicii au barocizat Biserica, au creat Liturghii, slujbe peste slujbe…când totul trebuie să fie „simplu” și fără har.

Prea multe Taine…rămânem la două, la Botez și Cină…și pe astea le declarăm simboluri…adică cutii goale

Pentru ca să nu mai primească nimeni harul/slava lui Dumnezeu prin Sfintele Taine…ci doar să ne audă pe noi predicând și cântând la chitară…

Însă protestantismul apare, în istorie, din ramura căzută de la Biserică, adică din romano-catolicism.

E o apariție din moarte, cu alte cuvinte, și nu din viață

Însă, dacă Sfintele Taine și Slujbele Bisericii sunt evacuate/ desființate/ eliminate din Biserică…nu mai coboară la noi slava lui Dumnezeu…iar adevărurile Lui nu mai pot fi înțelese.

Pentru că atunci când te rupi de Biserică…te rupi de viața lui Dumnezeu care coboară și este în Biserică…și fără viața întru și cu El nu mai poți să Îl vezi, să Îl contempli, să Îl cunoști pe Dumnezeu.

Fiindcă El Se arată întru slava Lui celor care stau în adevărurile Sale. În toate adevărurile Sale!

Și dacă, după 2.000 de ani de istorie bisericească, ți se pare că Dumnezeiasca Tradiție a Preasfintei Biserici a lui Dumnezeu, a Bisericii Ortodoxe, e un dulap de haine…din care pe unele le alegi…iar pe altele le arunci…e semn că ești fiu nelegitim și nu fiu adevărat.

Pentru că fiul adevărat rămâne cu Tatăl, nu își pierde averea cu desfrânatele, învață paradoxul milei și al iertării lui Dumnezeu dacă celălalt, risipitorul, se pocăiește…dar nu experimentează depărtarea de Dumnezeu/ erezia/ libertinajul teologic.

Și pentru ca să nu bați câmpii…trebuie să aprofundezi CVul lui Dumnezeu!

De la Care înveți că trebuie să îți asumi credința, să o trăiești, să o împărtășești și altora în mod firesc și nu ostentativ…pentru că ea, credința ortodoxă, e cea care te personalizează și te distinge.

Pentru că, de la început și până acum, Biserica a chemat prin propovăduire la experierea/ trăirea Sfintelor Taine ale Bisericii.

Catehumenul, cel care era învățat și exorcizat de preoții Bisericii pentru a fi inițiat mistic în Tainele Bisericii, era catehizat pentru ca să fie propriu…primirii Sfintelor Taine.

Era umplut de teologie…pentru ca teologia să îl ducă la împărtășirea de Botez, de Mirungere, de Euharistie, de toate celelalte revărsări de viață ale Treimii în Biserică.

Adică nu îi propovăduiau la nesfârșit credința ortodoxă…după care îi spuneau, la un moment dat, că o să guste în cer slava lui Dumnezeu…ci îl instruiau pentru ca să înceapă să o guste sacramental încă de acum, prin Sfintele Taine, prin rugăciune, prin asceza Bisericii.

Căci la neoprotestanți nu primești nimic real acum, nimic haric…ci numai promisiuni.

E un fel de a-l bate pe umăr pe bolnav…și a-i dori sănătate…în loc să îi dai medicamente, tratament…ca să îl ridici din moarte.

Însă Biserica Ortodoxă nu promite electoral mântuirea ci sădește în tine viața lui Dumnezeu, prin Sfintele Taine, pentru ca să poți să fii cu El acum și în veci.

Asta înseamnă realism liturgic sau sacramental: Tainele și Slujbele Bisericii coboară în noi slava lui Dumnezeu la propriu și nu la figurat!

De aceea Sfintele Moaște nu sunt „realități” falsificate de Biserică (adică vor preoții să facă bani cu oamenii…le pun trei oase oarecare în față…și oamenii se închină la ele) ci realități reale, descoperite de Dumnezeu în sânul Bisericii.

Cel Sfânt, care a trăit plin de slava lui Dumnezeu în timpul vieții…rămâne cu harul lui Dumnezeu în suflet și în trup și după adormirea sa prea fericită.

Și așa avem Sfinte Moaște!

Sunt trupurile lor, ale Sfinților Lui, care L-au cunoscut pe Dumnezeu și Dumnezeu i-a cunoscut pe ei…și Se odihnește, în veci,  întru ei.

De aceea minunat e Dumnezeul nostru, Care Se odihnește întru Sfinții Lui!

Și dacă am vrea să vedem și oasele lui Luther, ale lui Calvin, ale romano-catolicilor, ale monofiziților, ale nestorienilor, ale ateilor, ale sataniștilor, ale vrăjitorilor…oare or fi tot atât de frumoase și de făcătoare de minuni?

Eu zic să facem experiența aceasta…pentru că noi suntem într-un secol „al dezvăluirilor”, al credinței „probate”, al miraculosului „vandabil”.

Și e bine să punem Sfinte Moașe, ale Sfinților Bisericii Ortodoxe, ale Bisericii una a lui Dumnezeu lângă celelalte trupuri ale „marilor oameni” ai celorlalte religii…pentru ca să se vadă evidența, nu?

Că dacă noi, ortodocșii, facem un hocus-pocus/ o escrocherie cu Moaștele, cu Agheasma, cu Euharistia…trebuie să fim dați în vileag, nu-i așa?

Și dacă facem escrocherii…înseamnă că nu e nici Ortodoxia Biserica lui Dumnezeu…ci trebuie să „inventăm alta”, mai nouă…sau să ne întoarcem la una…mai veche.

Însă Dumnezeu are CVul la vedere!…

Nu și-L schimbă!

Nu spune una cu 3.000 de ani înainte de Hristos și alta la 2.000 de ani după Hristos, ci El, Dumnezeul nostru treimic, prezintă aceeași icoană despre El.

Dumnezeu Se prezintă ca iubire, adică spune despre Sine că este comuniune.

Nu spune despre Sine altceva…decât ceea ce ne-a spus de la început.

De aceea, atunci când ne vom decide, fiecare în parte, că vrem să vedem cât de ortodocși suntem…trebuie să începem prin a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Pentru că, pe cât Îl cunoaștem pe Dumnezeu…pe atât a fi ortodox nu mai e o lozincă…ci o iubire.

Și Dumnezeu ne cheamă să fim iubire și să răspândim iubirea Lui pretutindeni…pentru că aceasta e frumusețea care mântuiește lumea. Amin!

Did you like this? Share it: