Dacă ai crezut
că ești o ficțiune calmă
sunt zile
în care n-ai putea să-ți scrii
așa cum crezi
că știi
propriul roman.

Dai o filă
și se îngălbenesc 99.

Precum oile când plouă.

Se aude fâlfâit de zări în trepte
și aerul are amețeli de
înserare devreme.

Toate sunetele
au alt auz
pe care calci ca pe frunze uscate
de fum.

Toată dulceața s-a ghemuit
într-un miez de nuc
și pare o joacă de-a vara sălbatică
după o iarnă
asmuțită de nămeți.

Cine înțelege
aripa clipei
bătându-i urechea?

O auzi când e prea devreme
pentru prea târziu
și niciodată
ca întotdeauna
visul timpuriu
nu fu
atât de crud,
și atât de viu.

Și jarul își schimbă culoarea.
Dar sânul apei are același gând
de când te știu.

Did you like this? Share it: