Skip to content
Coardele hiperacordate
- Nesomnul, foamea, oboseala, grija, frica fac din om un ultrasensibil. Căci el devine o cutie de rezonanță…
- Numai când vezi diferențele dintre tine și alții…înțelegi diferența între cunoaștere și ignoranță.
- Astăzi, 10 noiembrie 2012, am îngropat-o pe mamaia Floarea. O vreme de primăvară…în mijloc de toamnă. Multă bucurie duhovnicească în mijlocul unei oboseli imense.
- „Basescu a vorbit. Prin intermediul ANI”.
- „În lumea televiziunii este interzisă folosirea a ceea se se numește imagine subliminală. Aceasta are ca durată sub o treime pe secundă și este percepută inconștient”.
- Potrivit unui raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Statele Unite ale Americii vor pierde în 2016 poziția de lider mondial, fiind înlocuite de China, iar apoi de India, scrie AFP, citată de Agerpres”.
De multe ori am perceput propria-mi sensibilitate ca pe un handicap.
Insa atunci, in momente mai dificile, atunci cand simteam ajutorul oamenilor necunoscuti cu care intram in contact la piata, in autobuz, in magazin – din privire, din gesturi, din inflexiunile vocii, multumeam Domnului pentru grija ce mi-o poarta.Si ma simteam datoare pentru tot acest ajutor primit. Dar, in mod paradoxal, nu il puteam restitui nimanui.
Singurul lucru care ramanea de facut era ca, si eu la randul meu sa ajut pe cel ce avea nevoie.
Asa cum datoria copiilor fata de parinti nu se poate restitui niciodata, decat fata de proprii copii, la randul lor. Sau fata de cel in nevoie si care, intamplator, se intersecteaza cu viata noastra intr-un anume moment.
Astazi, la piata, pe una dintre alei, o femeie in varsta ruga trecatorii sa cumpere de la ea macar o funie de usturoi. O persoana placuta, serioasa si linistita, cu chipul brazdat de munca si griji.
Fara sa vreau, m-am gandit la bunica Floarea. Desi nu aveam neaparata nevoie de usturoi, am cumparat totusi, nu una, mai multe. Insa replica dansei m-a lasat fara cuvinte: Iti multumesc, Doamne! Cum se gandeste ea sa ma ajute pe mine, stie ca am nevoie de ajutor! … Si s-a aplecat sa-mi sarute mana cand scotoceam prin portofel.
Instinctiv, m-am indepartat. Pentru ca nu acesta fusese intentia mea. Dar mi-am adus aminte de cei prin care lucra Bunul Dumnezeu in viata mea, fara voia lor. Si, inca o data, realizez ca scopul atator amaruri si nevoi si dureri din viata de zi cu zi este tocmai apropierea noastra unii de altii.
Pentru ca, traind propria noastra durere, sa fim mult mai receptivi si intelegatori fata de cea a fratelui nostru. Pentru ca, in nevoia si neputinta fratelui nostru, sa ne privim pe noi insine ca intr-o oglinda.