Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică la pomenirea Sfântului Patriarh Ioan Gură de Aur [13 noiembrie 2012]

Iubiții mei,

de 7 ani de zile locuiesc…împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur [347-407 d. Hr.], Patriarhul Constantinopolului și Învățătorul întregii lumi!

Din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, de la un episcop printr-un preot, am primit un fragment din oasele ca ceara, galbene, frumoase, cuvioase, dumnezeiești…ale Sfântului Ioan, Patriarhul Bisericii.

Și Preafericirea sa, Părintele nostru Ioan…e Patriarhul casei noastre!

Și sunt copleșitoare bucuriile pe care Dumnezeiescul Ioan, cel cu multe tomuri teologice scrise…le-a lucrat și le lucrează în viața noastră…și în lucrarea noastră preoțească, teologică și culturală.

Numai că noi l-am cunoscut pe Sfântul Ioan mai întâi din cărțile sale.

Și toată lumea trebuie să înceapă cu cărțile, cu tratatele sale teologice și cu nesfârșitele sale predici…în care combina erudiția cu exegeza pe Scriptură, experiența mistică și iluminarea dumnezeiască cu explicații istorico-simbolice, și cu o apropiere cuvioasă, sfioasă, bucuroasă de litera Scripturii și de miezul experienței umane.

Pentru că teologia lui explică…cum de are Sfinte Moaște pentru noi.

Fiindcă de acolo, de la curățirea de patimi și de la umplerea de har, printr-o cunoaștere teologică asiduă…vine transfigurarea sufletului și a trupului.

Adică nu ne putem culca pe urechea necitirii și a non-ascezei…și să ne credem ortodocși.

Pentru că astăzi lăsăm sec, nu mai mâncăm carne, ouă, lapte, brânză, pește, nu ne mai dedăm la plăceri și petreceri…iar de mâine începe Postul Nașterii Domnului…adică asceza.

Dar o asceză plină de slujbe și de citiri teologice.

De muncă de cercetare teologică

Căci de unde am ști cum arată opera Sfântului Ioan…dacă nu s-ar fi ostenit mulți teologi ca să o traducă din greacă?

Și cum am ști multe date istorice despre el și despre Sfinți…dacă nu studiem istoria și teologia Bisericii de două mii de ani?

Însă Sfinții sunt păstrați în memoria Bisericii prin eforturile la multe mii de oameni.

Tocmai pentru că mulți s-au ostenit să le păstreze și să le comenteze pentru noi…de aceea avem la dispoziție foarte multe elemente de aprofundare ale vieții și operei Sfântului Ioan.

Însă Sfântul Ioan a adormit pe 14 septembrie 407, la Comana, în Pont…și ziua lui de pomenire s-a mutat acum…pentru ca să nu fie umbrită de praznicul Înălțării Sfintei Cruci.

Dar fiind la lăsarea secului e pusă strategic aici.

Pentru că Sfântul Ioan e predicatorul pocăinței și al dreptei credințe.

Numai dacă îți plângi păcatele și te vezi pe tine…te faci vrednic de a vedea/ a simți adâncul dogmelor dumnezeiești, adâncul teologiei mistice.

Secundus, tatăl său, moare la scurt timp după nașterea sa, care a avut loc la 13 noiembrie 347. De aceea e pomenit de ziua nașterii și nu a adormirii sale, cum găsim, cel mai adesea, la Sfinți.

Mama sa, Sfânta Antusa/ Antuza, l-a crescut singură…

Sfântul Ioan s-a botezat la vârsta de 23 de ani, adică în anul 470.

Devine citeț bisericesc.

Învață filosofie și teologie cu mari oameni ai timpului său.

În jurul anului 375 devine pustnic…și în viața sa sihăstrească se îmbolnăvește…având probleme cu stomacul toată viața…

În 381 e hirotonit diacon, adică la 34 de ani, iar în 386, la vârsta de 39 de ani, devine preot.

Și 12 ani predică în continuu…

În 397, în toamnă, a fost ales să fie hirotonit episcop, la vârsta de 50 de ani, și în 398 e hirotonit Patriarh de Constantinopol, pentru că în Dipticul Patriarhilor de Constantinopol Sfântul Ioan e al 37-lea Patriarh și timpul păstoririi sale e 398-404.

Cât a fost Patriarh? Doar 6 ani…

Nu pentru că nu era „bun” de Patriarh…ci pentru că era „foarte bun”, „nesperat de bun” pentru secolul său.

Însă el este uluitor de bun pentru toate secolele…

Dar nu pentru că a fost Patriarh de Constantinopol (că hirotonia goală, fără operă…nu te lasă în istorie ca pe o somitate a lui Dumnezeu) ci pentru că nu s-a uitat la sine…ci la cei pe care îi învăța.

Și i-a învățat cu tomuri atât de multe…de nu avem nici până azi, în limba română…integrala operelor hrisostomice.

Pentru că multul…cere atenție multă.

Iar cum noi nu prea dăm atenție, bani și osteneală pentru Sfinți…tocmai de aceea și Sfinții lui Dumnezeu, cei foarte mulți, cu opere mari și grelestau și așteaptă.

Așteaptă creștini mai puțin orgolioși…dar care muncesc toată ziua…teologi mai cuvioși, care știu să respecte subtilitățile și profunzimile operei și ale vieții unui Sfânt, traducători dumnezeiești pentru astfel de Dumnezeiești.

Însă, dacă căutați în bibliotecile și librăriile noastre și nu cunoașteți limbi străine…aveți, din belșug, traduceri din Opera magnifică a Sfântului Ioan Gură de Aur…dar și studii și lucrări teologice științifice despre viața și opera Preafericirii sale.

Trebuie numai să vreți să citiți cărți mari și grele, pline de teologie și de sfințenie…și nu broșuri și broșurele!

Da, vă cumpărați un Acatist…o carte de rugăciuni mai mică

Dar să nu căutați vieți și opere de Sfinți doar de 10 pagini

Pentru că numai din mult putem face puțin și nu și invers.

Dacă știi doar 3 lucruri despre credință…nu poți să scoți din ele un tratat teologic.

Pentru că tratatul se face pe baza la zeci și sute de cărți și nu la 3 pagini

Ce ne învață Sfântul Ioan? Să scriem multe cărți teologice, să predicăm mult, să ne pocăim mult, să Îl iubim mult pe Dumnezeu și pe oameni!

Niciodată puțin…niciodată lucruri făcute de ochii lumii…niciodată lucruri făcute pentru azi și mâine…ci dacă scrieți ceva, dacă predicați ceva…predicați pentru toată lumea, ortodoxă și neortodoxă și pentru orice secol…și nu doar pentru parohia și mănăstirea dumneavoastră.

Învățați să gândiți catolic, adică universalist!

Învățați să vă pese de ortodocșii și de oamenii din orice țară, din orice secol, de orice limbă…și nu doar de cei din București, Iași sau Târgoviște.

Pentru că Sfântul Ioan Gură de Aur a trăit în lumea lui…dar nu și-a mărginit lucrarea teologică la lumea lui.

El a văzut departe…până la noi…și până la plinirea vremii pentru a doua Sa venire întru slavă

Și asta înseamnă să faci teologie ortodoxă: să faci ceva peren, ceva durabil, ceva abisal, folositor și dinamizator pentru orice secol, pentru orice ortodox, pentru orice om!

România e bogată în Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan.

În Paraclisul Catedralei mântuirii neamului…în Biserica Sfânta Ecaterina din București, paraclisul Facultății de Teologie Ortodoxă Patriarhul Justinian Marina…în Mănăstirea Darvari din București…în Mănăstirea Secu din județul Neamț…la Craiova, la catedrala mitropolitană…și în alte părți ale României…Sfântul Ioan e prezent prin Sfintele sale Moaște.

Și când îți dai sufletul, îți dai trupul, îți dai timpul, îți dai opera, îți dai viața Bisericii…înseamnă că te-ai dat integral lui Dumnezeu și oamenilor.

Fie ca și noi să ne dăm/ să ne dăruim lui Dumnezeu cu totul!

Pentru că numai astfel devenim jertfe duhovnicești și lumini indicatoare pentru cei care vor să vadă Biserica, viața Bisericii, tăria lucrării ei în oameni. Amin!

Did you like this? Share it:

Previous

Predică despre milostivire [12 noiembrie 2012]

Next

Bunica Floarea Picioruș, 10 noiembie 2012, înainte de îngropare

2 Comments

  1. Camelia

    Sarut mana, Parinte!
    O bogata colectie de carti, pentru care multumesc din tot sufletul celui care a daruit-o:
     http://logos.md/forum/showthread.php?p=7377
    si, in mod special, Sfantul Ioan Gura de Aur:
    ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Ioan_Gura_de_Aur/

  2. Fie ca Sfantul Ioan Gura de Aur sa ne binecuvanteze pe noi, pe toti, la inceputul Postului Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén