Predică la duminica a 26-a după Rusalii [2012]

Iubiții mei,

Dumnezeiasca Evanghelie de azi e despre…capitalism.

Despre oameni pierduți în materie, în cifre de afaceri, în profitabilitate….

Despre oameni care își fac strategii de dezvoltare, își deschid noi filiale, angajează foarte mulți oameni în proiectele lor…pe care le văd derulate pe zeci de ani…dar care nu știu ce se va petrece cu ei peste o oră, două, 5…când vor ajunge acasă…sau dacă mai vor ajunge…acasă…

E o parabolă despre mica stabilitate, firava sănătate, scurta viață/ bucurie a omului…pe care el nu și-o are în mână…chiar dacă o bună parte din lume ar depinde de el…

Și când poziția socială, statutul prosper, influența te scot din orice raportare la transcendență, la un Dumnezeu care vede și judecă toate…atunci te crezi „nemuritor”.

Un „nemuritor” datorită contului bancar, a proprietăților, a jobului tău, a anturajului tău…dar care nu poate să își „înveșnicească” nemurirea.

Însă nu poți să păcălești bătrânețea, moartea…veșnicia…adică pe Dumnezeu: aceasta este piatra fundamentală a parabolei!

Ești un prost/ un nebun [afron] [Lc. 12, 20, cf. GNT] dacă crezi că tu ești stăpânul vieții tale!

Numai Dumnezeu stăpânește toată existența, de la El avem existență…iar adevăratul capital/ adevărata bogăție este cea interioară…cea cu care pleci în suflet.

Cine ești, ce ai făcut, ce vrei…le duci cu tine în veșnicie.

De aceea, întrebat cel nebun ale cui vor fi cele pregătite de el [Ibidem]…a rămas fără glas…pentru că a înțeles că e gol de îmbogățirea în Dumnezeu [Lc. 12, 21].

Și de aici înțelegem importanța teologiei și a faptei bune.

Ca să știi ceea ce te face bogat în Dumnezeu trebuie să cunoști teologie. Iar dacă cunoști teologie ea se transformă în viața ta, în evlavie, în fapte de bunătate, de conștiință.

Și vedem cât rău face neștiința teologică…sau deformările teologice.

Superstițiile, ereziile, grosolăniile morale sunt ceea ce face neștiința/ prostia din om.

Numai dacă nu Îl cunoști pe Dumnezeu…poți spune că Dumnezeu „acceptă” crima, violul, incestul, avortul, destrăbălarea, necuviința, hoția, minciuna, erezia…

Numai dacă nu cunoști credința ortodoxă poți să spui tot felul de aiureli despre viață, creație, eshatologie, veșnicie, anghelologie, Biserică, sfințenie…

Neștiință care ne urâțește pentru că se repercutează în tot ceea ce facem.

Și cine știe puține lucruri…are libertate și frumusețe interioară puțină.

Numai dacă ești foarte puțin robit de materie și de cele ale vieții terestre înțelegi sensul existenței dar și câtă libertate interioară îți aduce nealipirea de lucruri, fie ele cele mai importante sau mai puțin importante…

Căci munca, strângerea de bunuri, salariul nu sunt „atrocități” ci nevoi reale, comune, obișnuite…

Prostia/ nebunia de care vorbește Domnul nu se referă la faptul că omul și-a pregătit/ și-a strâns o avere…

Ci constă în aceea că s-a îngropat în averea lui.

Speranțele lui au devenit pur terestre, îi place numai aici, cu banii lui, cu viața lui tihnită…și nu mai vrea îmbogățirea în Dumnezeu care presupune dezlipirea interioară de materie și de gânduri păcătoase.

Însă noi vrem democrație, capitalism, piață liberă…dar capitalismul e un individualism protestant la origine.

Iar aseară, ÎPS Serafim Joantă, vorbea despre viața cazonă/ rigidă a germanilor și spunea că „se minunează” de ea…dar nu a vorbit și despre resorturile intime ale acestei „punctualități”.

Pentru că punctualitatea protestantă vine din frica de pedeapsă, din frica de a nu fi cumva neales…de a nu fi marginalizat de ceilalți…din orgoliul de a fi considerat „un partener viabil”…și nu dintr-o conștiință duhovnicească, dinamică, delicată…

Se comportă punctual din frică…și nu din libertate duhovnicească!

O masă de tăcuți, de robotizați, pentru că știu ce îi așteaptă dacă ies din front: nimeni nu-i mai bagă în seamă!

Rămân fără servici, fără casă, fără prieteni, fără asigurare de sănătate…

Tocmai de aceea în Germania sunt cele mai dure grupuri de extremiști rasiali și religioși…filosofia germană e una dintre cele mai antireligioase filosofii ale lumii iar pornografia germană e plină de cele mai extreme torturi…tocmai pentru ca să indice faptul că starea interioară a germanilor e alta…și nu aplatizarea.

A dansa toată noaptea și a pleca beat mangă de la un club sau a face cele mai mari perversiuni sexuale noaptea…și, la lucru, să vii și să mimezi punctualitatea, corectitudinea, decența și profesionalismul înseamnă a fi o epavă umană care pozează în perfecțiune.

Însă (și asta vream să îi spun ÎPS Serafim…dar nu era cadru…pentru că ascoriștii noștri, pe care nu-i mai văzusem de vreo câțiva ani…au rămas aceeași tăcuți fără personalitate) românii acum sunt dresați/ înfricoșați/ manipulați/ diluați mental în România, pentru ca nimeni să nu mai iasă din front…și cei care scapă de aici și pleacă în străinătate…dau dovadă de rebeliune/ de non-atașament tocmai pentru că sunt sătui de demagogie.

Sunt sătui de demagogia Statului și a Bisericii…de lipsa de perspectivă…și de aceea nu prea au încredere în unitate…fie ea și la Biserică.

De unde să avem credincioși ortodocși responsabili: din 8 minute de predică sau din nepredicare?

Să-i naștem din povești, din lucruri îngâlate?

Pentru conferința de aseară, după titlu, trebuia să ai la ea cel puțin 50-80 de pagini de muncă de cercetare…în care să dezbați mai multe viziuni societale, ale teologilor, filosofilor, scriitorilor, oamenilor politici recenți etc. … cu răspunsuri și corecturi punctuale din punct de vedere teologic, în urma unui imens efort de sinteză.

Și un an de zile…ți-ar cam fi luat pregătirea pentru conferință…

Însă dacă venim întotdeauna nepregătiți…sau cu povești generale, pentru „tineri”, pentru tineri „fără experiență”…nu trebuie să ne mirăm că Biserica Ortodoxă Română e considerată, de mulți dintre credincioșii ei, neadecvată și irelevantă.

Adică ce spun oamenii Bisericii, de acum, despre bani, muncă, loc de muncă, sănătate, asociere, bucurie, păcat, moarte, fericire etc.?

Ce spun și cum o spun?

Unde o spun?

Ce impact are ceea ce spune Biserica?

Cine mai ia în seamă ce spune Biserica?

Ce spune Biserica atât de interesant…pentru ca oamenii să stea cu ochii ciuliți ca la un meci de fotbal sau la un film bun?

Pentru că a fi relevant înseamnă a fi important pentru foarte mulți oameni.

Iar a fi adecvat înseamnă a vorbi potrivit temei, contextului, spațiului în care te afli.

Și oamenii astăzi ascultă, privesc…cu telecomanda și cu mausul în mână.

Dacă ești irelevant și inadecvat…schimbă imediat canalul…închide pagina.

Însă multora, aflați acum în Biserică, deși le vine să plece…nu pleacă…dar dacă totuși stau…nu o fac de plăcere…ci din conștiință.

Și vor să plece pentru că nu au pe cine asculta, nu au ce auzi, nu au de cine se minuna…

Da, ierarhia Bisericii, într-o Biserică cu impact real la public, ar trebui să fie vedetele mass mediei!

În loc de siliconate, bărbați cu multe femei la activ și oameni cu diverse traume…ierarhia Bisericii ar trebui să fie peste tot: la TV, în online, în adunări publice, în adunări academice, în posturi de conducere și de autoritate.

Ei, în mod direct…sau ucenicii lor…

Dar chemați tocmai pentru că sunt niște oameni ai lui Dumnezeu, cu o viață frumoasă și cu o operă reală, muncită…

Însă când nu avem ortodocși reali politicieni, filosofi, teologi, traducători, oameni de televiziune, scriitori etc. nu avem pe cine ne baza.

Și o Biserică ce nu se poate baza pe oameni reali…e o Biserică ce lucrează cu necunoscutul…

E o Biserică ce bâjbâie, ce așteaptă să vină/ să se nască oameni providențiali…care să o ajute…în loc să se ajute prin faptul de a crea oameni autentici.

Da, capitalismul e protestant…e pe baza unui Dumnezeu care „te alege” în funcție de cât profit ai…și nu în funcție de câtă conștiință ai.

Și îl vedem și pe al nostru, incipient, care se folosește de noi și duce capitalul în afară…pentru că omul e doar o piesă schimbabilă, cu care ei fac bani…după care îl aruncă la coș.

Și parabola Domnului luptă cu individualismul capitalismului, cu utilitarismul capitalismului în defavoarea vieții interioare a omului, a libertății lui duhovnicești.

Și apropo de sugrumarea libertății…adusă de profit…

Un bărbat mi s-a confesat…spunându-mi că soția lui lucrează la un patron…care o plătește atât pe zi…dar dacă vrea să muncească sâmbăta o plătește dublu, iar dacă vrea să muncească și duminica o plătește triplu…

Iar el se bucura că strâng bani mai mulți…dar nu se întrista că se înstrăinează de soția lui și mai mult, pentru câțiva lei…și că o omoară înainte de vreme cu atâta muncă…ea neodihnindu-se nicio zi într-o săptămână.

La fel cei care pleacă în străinătate „pentru bani”: pleacă fără să își asume consecințele dezrădăcinării, ale despiritualizării lor, ale alienării lor…considerând că ce câștigă e mai mult…decât ceea ce pierd.

 – Care e societatea în care trebuie să trăim?

 – O întrebare falsă! Adevărata întrebare e acesta: ce trebuie să fac pentru ca să fiu un cetățean pentru…orice societate posibilă?

Adică nu societatea e problema, văzută, așa, la nivel de constituție și sistem de organizare…ci noi suntem problema, căci noi dăm conținut societății.

Constituția poate să fie foarte bună, legile la fel, să existe libertate…

Dar ce ne facem cu oameni care…nu au conținutul libertății în ei?

Pentru că avem nevoie de oameni care se construiesc frumos, care se construiesc comunitar, care au principii…și nu sunt o masă de manevră pentru stat, multifuncționale, sindicate sau partide politice.

Dar pe acest om, bogat în Dumnezeu și în iubire de oameni, bogat în științe, bogat în intenții bune…trebuie să îl creeze Biserica și nu statul, școala, partidul, firma nu știu care…

De aceea, când Biserica e  vioara a 10 și nu prima vioară…sau se mai aude, din când în când, ca niște talgere stinghere în concertul secolului al XXI-lea…nu trebuie să ne mirăm că statul e slab, cetățeanul e nepregătit să facă față încercărilor existențiale…societatea nu are perspectivă durabilă.

Cine să facă toată treaba…în locul nostru?

De la cine ne împrumutăm de sfințenie…dacă noi nu ne-o agonisim?

De ce considerăm că altădată era cadru pentru o Românie cu cap…iar astăzi nu mai e, când avem oportunități nesperate acum 3 decenii?

Ce facem cu democrația și capitalismul nostru?

Mergem la vot…și îl vindem pe o găleată…sau alegem un om responsabil?

Lăsăm multinaționalele să îngrașe doar pe patronii din alte țări…sau ne îngrășăm și noi puțin?

Vrem să ne spălăm puțin la idei și la cuget...sau o ținem cu comunismul cu față democratică până la o sută de ani de la căderea comunismului?

Sunt întrebări pentru fiecare dintre noi…

Pentru că noi, fiecare, trebuie să ne schimbăm în bine și nu abstracțiunile numite Constituție, Stat, Neam.

Pentru că observați că în UE și în NATO am intrat ca niște abstracțiuni…dar repercusiunile sunt reale. Ne dor la pungă.

În NATO ne mor oameni…în UE avem și de dat…nu numai de luat.

Acesta e motivul pentru care Domnul reîntoarce discuția la persoană…de la masa de oameni.

Persoana e întrebată ce face cu sine și cu averea sa…pentru că ei i se cere schimbarea…

Și fie ca noi să gândim întotdeauna în termenii schimbării ontologice, a schimbării în bine…Amin!