Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 21 noiembrie, 2012

Predică despre uitarea de sine [21 noiembrie 2012]

Iubiții mei,

aseară, 20 noiembrie 2012, o bunică din București…și-a scăpat nepoata de la moarte…lăsându-se călcată de mașină.

„Am auzit o bufnitură, fără frână, fără nimic. Până să ies, deja era o mare baltă de sânge jos”, a spus un martor ocular…

Balta de sânge…era uitarea de sine a bunicii pentru nepoata ei…

A preferat ca nepoata să trăiască…pentru că „are toată viața înainte”…

Presupunerea ei…deși viața e în mâna lui Dumnezeu și nu în sănătatea noastră aproximativă

Ca să avem cărți…cineva trebuie să se uite pe sine pentru ca să le scrie.

Ca să avem mâncare, haine, autostrăzi, sistem de educație, medical, judiciar…trebuie ca mulți să muncească pentru toate acestea.

Iar uitarea de sine…stă la baza oricărui lucru generos, jertfelnic, autentic…

Puteai să îl iei cu mașina și nu l-ai luat…

Puteai să îi spui unde e strada cutare…

Puteai să îl luminezi la minte în credința lui…

Puteai…o mie de lucruri…

Nu ai făcut-o…înseamnă că nu te-ai uitat pe tine…te-ai centrat pe tine…și n-ai schimbat deloc lumea din jurul rău.

Tânăra salvată de bunică…dacă are conștiință…va fi recunoscătoare…

Va vedea viața ca un dar…primit și de la bunica ei

La fel copilul al cărei mame a murit la naștere

Ea a murit ca el să…trăiască…

Și părinții, bunicii, frații, rudele…care ne cresc, ne ajută, ne educă…sunt cei care se uită pe ei înșiși, cu toate păcatele și neputințele lor, pentru ca să vadă de noi…

Educatorul…învățătorul…profesorul s-a uitat pe sine pentru noi…

Soția se uită pe sine pentru noi…pentru cafeaua, masa, pantalonii, cămașa, bagajul nostru…

Cineva trebuie să ne protejeze copilăria, adolescența, viața…pentru ca să ne putem bucura

Cineva trebuie să se uite pe sine…pentru ca să ne bucure!

Duhovnicii noștri își fac timp ca să ne spovedească, să ne îndrume…

Prietenii noștri își fac timp să ne vadă…să ne vorbească…să ne ajute…

Trebuie să îți faci timp, să te uiți pe tine…pentru ca să umpli de bucurie pe un altul.

Bineînțeles că pot să nu mai scriu pentru un public larg…

Eu am scris și înainte de online…scriu și în afara onlineului.

Faptul că îmi fac timp pentru alții…înseamnă a mă uita pe mine însumi. A dărui…

Și pe cât dărui…pe atât mă bucur și mai mult…pentru că mă simt împlinit dăruind…

Iar uitarea de sine…înseamnă împlinirea poruncii lui Dumnezeu, aceea de a da…fără să așteptăm să ni se restituie efortul nostru.

Căci asta înseamnă să îți aduni „comori în cer [tisavrus en urano]” [Mt. 6, 20]: să faci lucruri…pentru care nu primești nimic în schimb!

îți dai timpul, banii, viața, cunoștințele pentru alții…în folosul altora…pentru ca să te umpli de slava lui Dumnezeu, a Dumnezeului Care face binele tuturor [Mt. 5, 45].

Și de unde am fi avut exemplul acesta prea minunat, dacă Fiul lui Dumnezeu întrupat nu S-ar fi dat pentru viața lumii?

Tocmai el, exemplul mântuitor/ salvator al Fiului întrupat, se observă în gestul bunicii față de nepoata ei…

Ea și-a dat viața pentru nepoata ei…pentru ca ea să fie vie.

Pentru că El, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a murit pentru noi, cei păcătoși, pentru ca să avem viață dumnezeiască din belșug prin Tainele și Slujbele Bisericii.

Căci Biserica e cea care ne hrănește, ca o mamă bună, în toată viața noastră…

Ne hrănește cu har!

Iar cei care sunt plini de har…sunt și plini de milă…de atenție…de cumpătare, de frumusețe duhovnicească…

Nu sunt plini de texte, de fobii, de ranchiune…ci de milă!

Pentru că mila și dragostea te fac să uiți de tine…pentru a fi în slujirea aproapelui tău, oricare ar fi el…

Și observăm, la modul dureros, ce înseamnă ca omul care ne trebuie…să nu fie la locul lui.

Nu avem duhovnicul, medicul, prietenul, șoferul, angajatul, prietenul, cititorul pe care ni-l dorim noi. Nu-l avem și suspinăm după el!

Dacă nu e…dacă nu mai e…i se simte locul…

Nimic nu-l poate înlocui pe cel căruia noi…îi simțim locul!

De aceea, știind cât de greu e să nu ai om…să nu ai prieten…să nu ai frate…să nu ai confident…știi să te uiți pe tine pentru cel care are nevoie

Pentru că nevoia lui e și nevoia ta

Și a te uita pe tine…înseamnă a te regăsi pe tine.

Pentru că mă fac mai uman, mai atent, mai delicat…dacă te ajut, dacă te ascult, dacă te cunosc mai bine…

Te ajut…iar tu mă ajuți și mai mult…decât te ajut eu pe tine

Și astfel uitarea de sine…lepădarea de sine…desființarea egoismului din noi…e porunca lui Dumnezeu, e dorința Lui, e nevoia Lui…

El are nevoie de uitarea noastră de sine…pentru ca să ne umple de ținerea de minte a aproapelui

Și când nu îl mai uiți pe altul…nu îți mai uiți nici tu nevoile fundamentale.

Și nevoile noastre fundamentale sunt viața duhovnicească, adevărul dumnezeiesc, iubirea curată, sinceritatea, întrajutorarea…cunoașterea înălțătoare a oamenilor.

Da, e ușor să vezi dedesubturi, păcate, plăceri, căderi…dar înălțător e să vezi oamenii din oameni!

Cine sunt, în ei înșiși, oamenii: asta e înălțător!

Așa, să îi calci în picioare, să îi minimalizezi, să îi tratezi de sus…e ușor…

Înălțător e să îi vezi profund…și să se înalțe în ochii tăi, în inima ta, în conștiința ta…mai presus de tine

Pentru că atunci am învățat lucruri autentice de la oameni…tocmai pentru că ne-am uitat pe noi…și i-am descoperit pe ei cu adevărat.

Dumnezeu să ne învețe uitarea de sine…pentru ca să descoperim ce frumoși sunt oamenii și ce frumoasă e lumea lui Dumnezeu, lumea văzută cu ochi frumoși. Amin!

Predică despre politicieni și politici [21 noiembrie 2012]

Iubiții mei,

politicianul ortodox e reprezentantul nostru în conducerea țării!

Și trebuie să îl ajutăm să-și conștientizeze rolul și responsabilitățile sale eclesiale și cetățenești.

Iar dacă țara arată cumva…e pentru că noi am creat și trimis în Parlamentul României politicieni/ oameni politici de o anume factură.

Adică ne seamănă

Sunt frivoli sau indiferenți, rapaci sau flegmatici…ca alegerile noastre pripite…sau făcute la întâmplare

Iar cum unii dintre ortodocși sunt refractari vieții politice și nu-i interesează implicarea pentru drepturile lor cetățenești…și cum nici Facultatea de Drept, nici cea de Științe Politice, nici cea de Finanțe-Bănci etc. nu predau materia numită Caracter…a cere politicienilor caracter doar la TV și în presă înseamnă a cere ce nu aidat.

Mai pe scurt: cine îi creează pe cei care ne reprezintă la nivel politic?

Dacă Biserica nu se implică în formarea lor…cine altcineva îi poate modela caracterologic pe politicieni?

Da, Biserica nu poate fi partinică/ ideologică…pentru că ea e deasupra vieții pur istorice!

Ea e plină de transcendență, de viața lui Dumnezeu cel în Treime.

Ea sădește în toți viață și sănătate duhovnicească, înțelepciune și echilibru, bucurie și caracter, loialitate față de anumite crezuri și curaj bun.

Însă Biserica trebuie să-i clădească și să-i modeleze pe politicienii care sunt fiii ei…și aceștia trebuie să ne reprezinte valorile și crezurile în Parlament.

Pentru că demnitatea omului, unicitatea și valorile sale, viața lui intimă, drepturile și libertățile lui, îndatoririle lui cetățenești interesează Biserica, pentru că Biserica le promovează în harul lui Dumnezeu.

De aceea Biserica, în mod transparent, colaborează cu instituțiile statului și promovează echilibrul și înțelegerea între oameni…pentru că e factor de coeziune/ de unitate statală și suprastatală.

Atât la nivel național, cât și la nivel global, Biserica Ortodoxă are vocația echilibrului și a înduhovnicirii oamenilor și a relațiilor dintre ei.

Căci ce înseamnă să ai politici pentru mediu, pentru sănătate, pentru dezvoltare durabilă, pentru educație, pentru cultură…decât să ai privire de perspectivă asupra nevoilor oamenilor?

Politica reală e în favoarea oamenilor, pentru că asigură climatul social de dezvoltare armonioasă a oamenilor.

Dar politicile sunt implementate de către politicieni, de către oameni care au o experiență umană și profesională în spate…dar și o credință religioasă.

Și Biserica trebuie să se concentreze, pe viitor, asupra formării îndeaproape a viitorilor oameni politici…pentru că avem nevoie și de Putere și de Opoziție creștină.

Bineînțeles, într-un stat plural/ democratic, cum e România…politicienii nu sunt numai ortodocși. Ei au diverse credințe sau nicio credință la modul angajat…

Însă românii ortodocși, majoritari în România, trebuie să-și aleagă politicieni care să fie și creștini veritabili, creștini onești și cu coloană vertebrală…pentru ca să le reprezinte etosul/ modul de a fi în Parlament.

Pentru că politicianul, ca reprezentant al unui număr de alegători, trebuie să știe limba, credința, istoria, experiența, doleanțele, nevoile, aspirațiile celor care l-au ales.

De aceea se face campanie electorală: pentru ca oamenii să-și întâlnească potențialii reprezentanți și să îi aleagă în cunoștință de cauză.

Dar pentru a-l cunoaște pe reprezentantul tău, pe cel pe care vrei să îl alegi și îl vei alege…trebuie să te intereseze viața politică și, implicit, sănătatea vieții sociale din România.

Pentru că politicile de azi…îi vizează, în mod viguros, pe cei de mâine.

Regimul comunist a ales pentru cetățenii lui…și avem, de la el, blocuri trase la xerox, sovietizate, un anumit învățământ, o anumită sănătate publică, un anumit mod de a călători.

Democrația noastră de 22 de ani încearcă să schimbe anumite lucruri…și, în loc să se înmulțească cele bune, ca locurile de muncă, spațiile verzi și de relaxare, spațiile culturale și de sănătate, nivelul de trai, nivelul de a călători, nivelul instituțiilor etc. …proliferează lucrurile disolutive: violența, drogurile, analfabetismul, sărăcia, prostituția, obscenitatea, dezcreștinarea…

Pentru a pune România pe făgașul bun avem nevoie de muncă, de credință, de cultură, de excelență…adică de reprezentanți valorici și de oameni care să își asume rolul social la modul serios.

Avem nevoie de politici pentru oameni, de colaborare între toate instituțiile statului și între cetățeni și instituții…cu gândul că tot ce se face se face pentru noi…și nu împotriva noastră.

Însă, dacă primul nostru gând e că politicianul e corupt, are sprijin ocult, nu ne vrea binele…și ne derobăm de grija lui…el, fiind pe cont propriu, neverificat de noi…bineînțeles că își face de cap.

Și dacă își face de cap…iar noi îl lăsăm să își facă de cap…dacă nu protestăm pentru neregulile pe care le face, dacă nu suntem vehemenți împotriva nedreptății…nedreptatea crește.

Și datoria externă crește…

Și șomajul crește…

Și violența și debandada cresc peste tot…iar un rău care nu e curmat la timp devine o cangrenă

Dar pentru a se găsi soluțiipractice…e nevoie ca politicienii să fie duși la Biserică!

Sau, mai bine-zis, să aibă viața și grija Bisericii în inima lor…pentru că sunt fiii Bisericii și, ca noi toți, vor da…și vom da seama de ceea ce am făcut…dar și de ceea ce n-am făcut…dar puteam să facem

De la vârsta de când am avut dreptul să votez…am votat.

Am votat de fiecare dată!

Și de fiecare dată până acum, pentru că m-am rugat și am chibzuit, nu am votat, așa, la întâmplare…am fost de partea bună a lucrurilor…

Pentru că trebuie să votezi realist și în favoarea celor mulți…nu a ta în primul rând!

Iar cine își vinde votul pe mai nimic…arată că nu se simte parte integrantă din neamul românesc…ci un individ izolat, fără relații cu nația română…și care se gândește în primul rând la sine…și nu la toți.

Însă votul e pentru toți…cum și Constituția e pentru toți!

Pentru că la baza legilor umane stă voia lui Dumnezeu și comuniunea…realitatea că toți suntem fiii lui Dumnezeu și viața și traiul pe pământ ne este comun.

De aceea binele comun nu e o sintagmă goală, fără conținut, ci însăși expresia normalității unei societăți!

Fapt pentru care se pedepsesc încălcările, injustițiile, erorile, ororile sociale și se încurajează munca, cooperarea, echilibrul, creația…tocmai pentru că se vizează interesul comun al locuitorilor unei țări.

Dar dacă nu vezi decât egoist…de aceea nu alegi ce trebuie!

Politicianul trebuie să fie un om capabil să înțeleagă oamenii și să lucreze în favoarea lor.

El trebuie ales în mod responsabil, ajutat pas cu pas, sfătuit și corijat în mod constructiv…pentru ca să își facă bine treaba.

Iar acum, în această campanie electorală, dacă vrem altceva…dacă vrem lucruri serioase…trebuie să știm să le formulăm în fața reprezentanților noștri și să ne ținem de ei pentru ca acele lucruri să devină realități.

Dar să nu batem apa în piuă decât că nouă ne trebuie un podeț, un trotuar sau un parc…ci să vizăm lucruri care rămân la modul efigial: o clădire, o Biserică, un proiect medical sau cultural, ceva…care să rămână mult timp după cei 4 ani de mandat…Amin!

Istoria începe de oriunde o privești (vol. 1)

[item image]

Read Online
(8.6 M)PDF
(610.0 K)EPUB
Kindle
Daisy
(403.5 K)Full Text
(3.8 M)DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

Pagina sursă

***

Reprezintă a 71-a carte online a Bibliotecii TPA.

*

În această carte

am scris despre:

cartea lui Adrian Cioroianu din 2011 (2, 5), Liam Warriner (2-3), Regina Elisabeta a II-a (3-4), politicieni indiferenți (4), saitul monarhiei britanice (4), Lady Gaga și ce reprezintă ea (5-11).

Despre extremism și prostie potrivit Jurnalului părintelui profesor Alexander Schmemann (11-13). Apoi despre relația de prietenie dintre părintele Alexander Schmemann și Aleksandr Soljeniţîn (11-19).

Despre Ruxandra Cesereanu (19-20), Paul Goma (20-22), numele creștine latine în opera Sfântului Ciprian al Cartaginei (22-28), memoria istoriei (28), Dumnezeiescul Dumitru Stăniloae (28-32),  date despre cum i-am citit opera (33-37) și despre sublinierile Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu la o carte a Fericitului Dumitru Stăniloae (37-41).

În paginile 41-43 am vorbit despre lada cu manuscrise eminesciene potrivit mărturiei lui Petru Creția, despre dorința lui Creția pentru opera poetică eminesciană (43), despre perioada Jurnalelor și Jurnalul lui Eugène Delacroix (43), despre Noa-noa a lui Gauguin (43), cartea lui Brassaï despre Picasso (43-44), scrisorile de pe front ale lui Franz Marc (44-47), jurnalul lui Odilon Redon (47), Walter Mehring și esențialismul meu (47), despre scrisorile lui Ernst Barlach și cele ale lui Edgar Degas (47).

Despre scrisorile lui Nicolas Poussin (47-50), despre poeți contemporani cu Mihail Eminescu (50-63),  despre conferința lui Nicolae Iorga despre București (63-69).

Despre cimitirul Bellu (69-73), Biserica Stavropoleos (73-74), documente de secol 19 din București (74-79), Alecsandri și Eminescu în memoriile lui Ioan Slavici (79-81) și despre volumul al doilea al poemelor lui Ion Pillat (81-82).

Despre cum a început al doilea război mondial (82-83), prima întâlnire cu Constantin Barbu și Adrian Năstase, reîntâlnirea cu Sorin Dumitrescu (83), donațiile lui Maiorescu și Matei Eminescu din manuscrisele și cărțile lui Eminescu (83-87), ultima predică a Părintelui Profesor Constantin Galeriu (87-91).  

Apoi despre Jurnalul lui Mirel Bănică (91-93), despre o prefață a lui Zigu Ornea (93-94), despre Arhieraticonul greco-catolic de la 1777 (94-96), despre ediția Veneția 1891 a Evhologhionului celui Mare (96-97), despre Arhieraticonul lui Inochentie Micu-Klein (98-100), despre Sinopsisul de la Iași, din 1746 (100-104).

După care am scris despre mormintele și Sfintele Moaște ale Sfinților Apostoli ai Domnului (104-117), despre poziția lui Teșu Solomovici față de mareșalul Ion Antonescu (117),  despre afirmații ale Sfântului Ioan Gură de Aur din Comentariul la Iov (117-119), despre cartea lui Dimitrie Cantemir referitoare la islam (119-120), despre Însemnările din celulă ale ex-mareșalului Ion Antonescu (121-123).

M-am referit apoi la un studiu, la maniera de lucru și la o carte a Prof. Sigurd Bergmann (123-124), la o minune descrisă de Sfântul Dosoftei al Moldovei (124), la Epistola Sfinților Apostoli (124-125), la rugăciunea de dezlegare a Sfintei Spovedanii în Molitfelnice românești vechi (125-127).

După care am scris despre Liturghia romano-catolică actuală (127-132), despre viața lui Moses Gaster (132-135) și o carte a aceluiași (135-136), despre o carte de memorialistică a lui Nicolae Iorga (136-139), despre un articol al lui Dan Zamfirescu (139-141), despre manuscrisele Monahului Gavriil Uric (141-142), despre cartea lui P. P. Panaitescu referitoare la viața lui Mihai Viteazu (142-145), despre un Liturghier greco-catolic recent (145-147).

Am scris apoi despre însemnări de secol 18 referitoare la Moldova (147-149), despre scrierea Ungaria a lui Nicolaus Olahus (149-151), despre epistolarul dintre Olahus și Erasmus (151-158), despre Alfavita sufletească (Sibiu, 1803) (158-160), despre opera Sfântului Grigorie Palama existentă în PG (160-162),  despre conținutul unor volume din CSEL (162-163), despre prima miridă a Proscomidiei, din cele 9, la greci și români (163-165), despre o carte a lui Alexandru Dragomir (165-169).

După care am scris despre profesorul Constantin Noica văzut de Gabriel Liiceanu (169), despre Amintirile lui Alexis de Tocqueville (169-171), despre vol. III din Izvoarele Istoriei României (171-172), despre Jurnalul, editat pe 2012, al Părintelui Ioan Pintea (172-181), despre Liturghia lui Calvin (181-190), despre Sfântul Dimitrie Basarabov (190-192), despre Omiliile Sfântului Grigorie Palama (192-195), despre prima vizită a Părintelui Grigore Pișculescu/ Gala Galaction în Țara Sfântă (196-205).

Am scris apoi despre Sânta Evangelie de la Matteiu în traducerea PS Ghenadie al Argeșului, ed. București, 1868 (206-208), despre ce a spus Alexandru Boldur despre viața Sfântului Ștefan cel Mare (208-215), despre istoria Bucureștiului a lui Gheorghe Ionescu-Gion (215-225), despre Panihida, ediția 1948 (225-231), despre Liturgica lui Vasile Mitrofanovici (231-235), despre cum mor persecutorii și ereticii în Cronografia Sfântului Teofan Mărturisitorul (235-236).

După care am scris despre datele biografice referitoare la Mitropolitul Veniamin Costachi oferite de către Părintele Constantin Bobulescu (237-240), despre Liturghierul pastoral (241-242), despre Anastasimatarul Mănăstirii Neamț și Dimitrie Suceveanu, Nicolae Severeanu și cursul său de muzică psaltică (242-245)…și cuvintele la final de prim volum (245).

*

Pe coperta primă este tabloul votiv, cu Sfântul Domnitor Neagoe Basarab și soția sa, Doamna Despina, ținând în mână Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș[1].

Nu e aceeași pălărie

  • Astăzi [21 noiembrie 2012] se împlinesc zece ani de când România a fost invitată să devină membru NATO, la summitul de la Praga, din 2002, când s-a hotărât extinderea Alianţei Nord-Atlantice cu şapte state foste comuniste”.
  • Librăriile Cărturești împlinesc 12 ani de existență. De aceea „în perioada 12-25 noiembrie toate cărţile aflate în stoc au reducere de 20%”.
  • Mărturii documentare despre viața Sfântului Dosoftei al Moldovei.
  • Soluţia optimă ar fi o emisiune zilnică, moderată de primul vorbitor al ţării, pe modelul celei susţinute cu mult succes peste ocean de Hugo Chavez. În felul acesta vom fi toţi siguri că, indiferent de câte voturi vor fura social liberalii ca să ajungă la putere, Băsescu e aici şi ne apără, chiar şi singur, dacă e nevoie, cu pieptul gol, pentru că adevărul şi justiţia sunt de partea lui”.
  • Curtea de Apel Bucureşti judecă, miercuri [21 noiembrie 2012], recursul făcut de Adrian Năstase împotriva unei hotărâri date de tribunal prin care s-a decis ca perioada petrecută sub pază la Spitalul Floreasca, după tentativa de sinucidere, să nu i se deducă din pedeapsă”.
  • Pe 21 noiembrie se aniversează Ziua Internațională a Televiziunii (World Television Day). Sărbătoarea a fost fondată în anul 1996, cu ocazia desfăşurării primului Forum Internaţional al Televiziunii, dar a fost proclamată de către Adunarea Generală a ONU doi ani mai târziu, în martie 1998”.
  • Numele președintelui Traian Băsescu a ajuns să fie încrustat și pe clopotul Bisericii Cotroceni, lăcaș ridicat din banii publici. Informația a fost prezentată de Mihai Gâdea în cadrul emisiunii Sinteza Zilei, de la Antena 3”.
  • Astăzi, 21 noiembrie 2012, se împlinesc 6 ani de la adormirea Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa.
  • În perioada 21-25 noiembrie [2012] se va desfăşura ediţia a 19-a a Târgului Internaţional “Gaudeamus – Carte de învăţătură”, eveniment organizat de Radio România în Pavilionul Central Romexpo din Bucureşti. Deschiderea oficială a Târgului va avea loc miercuri, 21 noiembrie, ora 12.00, în Pavilionul Central Romexpo”.
  • Cea mai mare parte din populația feminină a Indoneziei, țară asiatică cu 17.508 insule și 240 de milioane de locuitori, este mutilată, având clitorisul extirpat „chirurgical”. Indonezia este una dintre țările islamice considerate moderne, cu democrație stabilă și economie în expansiune. Cu toate acestea, așa-numita circumcizie feminină, datând de mii de ani (dinaintea Islamului), este foarte larg răspândită, un sondaj recent arătând că peste 86% din femei nu au clitoris, iar 90% din populație își dorește perpetuarea practicii”.
  • În cea de-a patra conferinţă de presă din campania electorală, Traian Băsescu a explicat că cei care s-au pronunţat în favoarea sa, la referendumul de demitere, nu l-au susţinut pe el, ci pe „statul de drept”. Cum cei care l-au susţinut sunt, în marea majoritate, membri ai PPE, se impune întrebarea dacă şi „statul de drept” din România este membru al PPE”.
  • E incredibil cum atunci când avem vreo problemă, suntem tentați să fumăm, bem, să ne certăm cu alții, să fugim, să lovim, să distrugem. Adică să ne creăm mai multe probleme. Parcă una nu ne este de ajuns”.
  • Candidatul PP-DD, Dan Diaconescu, a decis să întrerupă o emisiune dedicată romilor, fiind nemulțumit de primirea pe care aceștia i-au făcut-o în colegiu, informează enational.ro. Romii l-ar fi huiduit pe patronul OTV, ceea ce l-a supărat pe Diaconescu. Fără preaviz, după opt ani de colaborare, patronul OTV a întrerupt emisiunea “Caravana Romilor””.â
  • 23 de români, majoritatea femei şi copii, au fost repatriaţi în această dimineaţă [21 noiembrie 2012] cu o aeronavă care a aterizat pe Aeroportul Otopeni. Potrivit autorităţilor, aproximativ 120 de cetăţeni români se află în teritoriul palestinian, iar câteva zeci s-au refugiat în ultimele ore în Egipt”.
  • Miercuri, 21 noiembrie 2012, de la ora 17:00, va avea loc lansarea Editurii Liberale la Biblioteca Brătianu, situată pe Str. Biserica Amzei nr. 5-7 (vis-a-vis de Biserica Amzei). Printre invitaţii de seamă se numără Varujan Vosganian, Filip-Lucian Iorga, Ludovic Orban, Radu Câmpeanu, Mircea Ionescu Quintus, Andrei Chiliman, Mircea Diaconu, Rareş Mănescu, Dan Pavel, Laurenţiu Vlad, Adriana Săftoiu şi alţii”.
  • Robotul care scanează cărți:

  • Eu iubesc Romania pentru frumusetile naturale, pentru istoria culturala, pentru traditiile din stramosi. Sunt mandra pentru ca au existat romani si romance in cele mai mari topuri ale lumii: de la medicina pana la astronomie, de la primul oras electrificat (Timisoara) pana la prima femeie care a escaladat Varful Moench din Alpi, unde a infipt Tricolorul”. 
  • Ceremonie la Palatul Cotroceni prilejuita de implinirea a 10 ani de la invitarea Romaniei sa adere la NATO. Sunt invitati si au vorbit : Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu. Sa inteleg ca Iliescu, in mandatul caruia Romania a intrat in NATO, nu mai e un comunist si cel care vrea sa ne duca spre Est, impreuna cu PSD?!”.
  • iPad Mini:

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén