Predică despre politicieni și politici [21 noiembrie 2012]

Iubiții mei,

politicianul ortodox e reprezentantul nostru în conducerea țării!

Și trebuie să îl ajutăm să-și conștientizeze rolul și responsabilitățile sale eclesiale și cetățenești.

Iar dacă țara arată cumva…e pentru că noi am creat și trimis în Parlamentul României politicieni/ oameni politici de o anume factură.

Adică ne seamănă…

Sunt frivoli sau indiferenți, rapaci sau flegmatici…ca alegerile noastre pripite…sau făcute la întâmplare…

Iar cum unii dintre ortodocși sunt refractari vieții politice și nu-i interesează implicarea pentru drepturile lor cetățenești…și cum nici Facultatea de Drept, nici cea de Științe Politice, nici cea de Finanțe-Bănci etc. nu predau materia numită Caracter…a cere politicienilor caracter doar la TV și în presă înseamnă a cere ce nu ai…dat.

Mai pe scurt: cine îi creează pe cei care ne reprezintă la nivel politic?

Dacă Biserica nu se implică în formarea lor…cine altcineva îi poate modela caracterologic pe politicieni?

Da, Biserica nu poate fi partinică/ ideologică…pentru că ea e deasupra vieții pur istorice!

Ea e plină de transcendență, de viața lui Dumnezeu cel în Treime.

Ea sădește în toți viață și sănătate duhovnicească, înțelepciune și echilibru, bucurie și caracter, loialitate față de anumite crezuri și curaj bun.

Însă Biserica trebuie să-i clădească și să-i modeleze pe politicienii care sunt fiii ei…și aceștia trebuie să ne reprezinte valorile și crezurile în Parlament.

Pentru că demnitatea omului, unicitatea și valorile sale, viața lui intimă, drepturile și libertățile lui, îndatoririle lui cetățenești interesează Biserica, pentru că Biserica le promovează în harul lui Dumnezeu.

De aceea Biserica, în mod transparent, colaborează cu instituțiile statului și promovează echilibrul și înțelegerea între oameni…pentru că e factor de coeziune/ de unitate statală și suprastatală.

Atât la nivel național, cât și la nivel global, Biserica Ortodoxă are vocația echilibrului și a înduhovnicirii oamenilor și a relațiilor dintre ei.

Căci ce înseamnă să ai politici pentru mediu, pentru sănătate, pentru dezvoltare durabilă, pentru educație, pentru cultură…decât să ai privire de perspectivă asupra nevoilor oamenilor?

Politica reală e în favoarea oamenilor, pentru că asigură climatul social de dezvoltare armonioasă a oamenilor.

Dar politicile sunt implementate de către politicieni, de către oameni care au o experiență umană și profesională în spate…dar și o credință religioasă.

Și Biserica trebuie să se concentreze, pe viitor, asupra formării îndeaproape a viitorilor oameni politici…pentru că avem nevoie și de Putere și de Opoziție creștină.

Bineînțeles, într-un stat plural/ democratic, cum e România…politicienii nu sunt numai ortodocși. Ei au diverse credințe sau nicio credință la modul angajat…

Însă românii ortodocși, majoritari în România, trebuie să-și aleagă politicieni care să fie și creștini veritabili, creștini onești și cu coloană vertebrală…pentru ca să le reprezinte etosul/ modul de a fi în Parlament.

Pentru că politicianul, ca reprezentant al unui număr de alegători, trebuie să știe limba, credința, istoria, experiența, doleanțele, nevoile, aspirațiile celor care l-au ales.

De aceea se face campanie electorală: pentru ca oamenii să-și întâlnească potențialii reprezentanți și să îi aleagă în cunoștință de cauză.

Dar pentru a-l cunoaște pe reprezentantul tău, pe cel pe care vrei să îl alegi și îl vei alege…trebuie să te intereseze viața politică și, implicit, sănătatea vieții sociale din România.

Pentru că politicile de azi…îi vizează, în mod viguros, pe cei de mâine.

Regimul comunist a ales pentru cetățenii lui…și avem, de la el, blocuri trase la xerox, sovietizate, un anumit învățământ, o anumită sănătate publică, un anumit mod de a călători.

Democrația noastră de 22 de ani încearcă să schimbe anumite lucruri…și, în loc să se înmulțească cele bune, ca locurile de muncă, spațiile verzi și de relaxare, spațiile culturale și de sănătate, nivelul de trai, nivelul de a călători, nivelul instituțiilor etc. …proliferează lucrurile disolutive: violența, drogurile, analfabetismul, sărăcia, prostituția, obscenitatea, dezcreștinarea…

Pentru a pune România pe făgașul bun avem nevoie de muncă, de credință, de cultură, de excelență…adică de reprezentanți valorici și de oameni care să își asume rolul social la modul serios.

Avem nevoie de politici pentru oameni, de colaborare între toate instituțiile statului și între cetățeni și instituții…cu gândul că tot ce se face se face pentru noi…și nu împotriva noastră.

Însă, dacă primul nostru gând e că politicianul e corupt, are sprijin ocult, nu ne vrea binele…și ne derobăm de grija lui…el, fiind pe cont propriu, neverificat de noi…bineînțeles că își face de cap.

Și dacă își face de cap…iar noi îl lăsăm să își facă de cap…dacă nu protestăm pentru neregulile pe care le face, dacă nu suntem vehemenți împotriva nedreptății…nedreptatea crește.

Și datoria externă crește…

Și șomajul crește…

Și violența și debandada cresc peste tot…iar un rău care nu e curmat la timp devine o cangrenă…

Dar pentru a se găsi soluții…practice…e nevoie ca politicienii să fie duși la Biserică!

Sau, mai bine-zis, să aibă viața și grija Bisericii în inima lor…pentru că sunt fiii Bisericii și, ca noi toți, vor da…și vom da seama de ceea ce am făcut…dar și de ceea ce n-am făcut…dar puteam să facem…

De la vârsta de când am avut dreptul să votez…am votat.

Am votat de fiecare dată!

Și de fiecare dată până acum, pentru că m-am rugat și am chibzuit, nu am votat, așa, la întâmplare…am fost de partea bună a lucrurilor…

Pentru că trebuie să votezi realist și în favoarea celor mulți…nu a ta în primul rând!

Iar cine își vinde votul pe mai nimic…arată că nu se simte parte integrantă din neamul românesc…ci un individ izolat, fără relații cu nația română…și care se gândește în primul rând la sine…și nu la toți.

Însă votul e pentru toți…cum și Constituția e pentru toți!

Pentru că la baza legilor umane stă voia lui Dumnezeu și comuniunea…realitatea că toți suntem fiii lui Dumnezeu și viața și traiul pe pământ ne este comun.

De aceea binele comun nu e o sintagmă goală, fără conținut, ci însăși expresia normalității unei societăți!

Fapt pentru care se pedepsesc încălcările, injustițiile, erorile, ororile sociale și se încurajează munca, cooperarea, echilibrul, creația…tocmai pentru că se vizează interesul comun al locuitorilor unei țări.

Dar dacă nu vezi decât egoist…de aceea nu alegi ce trebuie!

Politicianul trebuie să fie un om capabil să înțeleagă oamenii și să lucreze în favoarea lor.

El trebuie ales în mod responsabil, ajutat pas cu pas, sfătuit și corijat în mod constructiv…pentru ca să își facă bine treaba.

Iar acum, în această campanie electorală, dacă vrem altceva…dacă vrem lucruri serioase…trebuie să știm să le formulăm în fața reprezentanților noștri și să ne ținem de ei pentru ca acele lucruri să devină realități.

Dar să nu batem apa în piuă decât că nouă ne trebuie un podeț, un trotuar sau un parc…ci să vizăm lucruri care rămân la modul efigial: o clădire, o Biserică, un proiect medical sau cultural, ceva…care să rămână mult timp după cei 4 ani de mandat…Amin!