Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 23 noiembrie, 2012

Cartea și tiparul românesc în Evul Mediu [Târgoviște, 23 noiembrie 2012]

***

Coordonatori proiect: Prof. Univ. Dr. Gheorghe F. Anghelescu (Director al CCSIDSUVT), cel care a avut amabilitatea de a ne invita la acest eveniment academic și Drd. Ramona Stanciu (membru al CCSIDSUVT).

Au conferențiat:

Prof. Univ. Dr. Radu Ștefan Vergatti (Pravila cea Mare sau Îndreptarea Legii [1652]),

Conf. Univ. Dr. Agnes Terezia Erich (Tiparul românesc – act de cultură și civilizație),

Pr. Conf. Univ. Dr. Vasile Oltean (Cartea rară veche în Șcheii Brașovului),

Dr. Florin Rotaru (De la scrisul clasic la cel digital. Pași în cultura românească),

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș (Sfântul Antim Ivireanul: imnul în proză),

Pr. Lect. Univ. Dr. Adrian Ignat (Cărțile de slujbă și zidire sufletească tipărite în vremea lui Matei Basarab și rolul lor în promovarea limbii române).

***

***

Arhiva audio a evenimentului academic este aici.

*

Filele audio (în ordinea susținerii)

1.  Prof. Gheorghe Anghelescu, Pr. Conf. Ștefan Florea, Prof. Radu Ștefan Vergatti (34. 03 minute)

2. Prof. Gheorghe Anghelescu, Conf. Terezia Erich (22. 43 minute)

3. Prof. Gheorghe Anghelescu, Pr. Conf. Vasile Oltean (25. 39 minute)

4. Prof. Gheorghe Anghelescu, Dr. Florin Rotaru (40. 13 minute)

5. Prof. Gheorghe Anghelescu, Dr. Florin Rotaru (6. 23 minute)

6. Prof. Gheorghe Anghelescu, Dr. Florin Rotaru (2. 15 minute)

7. Prof. Gheorghe Anghelescu, Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș (26. 43 minute)

8. Prof. Gheorghe Anghelescu, Pr. Lect. Adrian Ignat (13. 53 minute)

9. Prof. Gheorghe Anghelescu, Lect. Ion Croitoru (15. 52 minute)

În față…și tot înainte

  • Ieri, 22 noiembrie 2012, primele 25 de volume ale integralei Cantemir, editate de Constantin Barbu, au ajuns în posesia Academiei Române.
  • Contondenta campanie e online! Doar câteva mostre
  • În România, aproximativ 4,1 milioane de persoane au auzit de reducerile aplicate de BLACK FRIDAY de retailerii care îşi desfăşoară activitatea în diferite domenii. Dintre acestea, doar 2,43 milioane de persoane sunt şi interesate să cumpere diferite produse şi să profite astfel de ofertele comercianţilor, potrivit unui studiu realizat recent de către compania Daedalus”.
  • Șerban [Ionescu] a fost unul dintre fiii mei de suflet, adoptat de mine. Întâmplător sau nu, l-am văzut pentru prima oară pe scena teatrului de Comedie, teatru înființat de mine şi care a adunat, pe parcursul anilor, cele mai mari nume ale teatrului românesc. Era prin 82. Încă de pe atunci, Șerban promitea să devină una din figurile emblematice ale teatrului românesc şi şi-a ţinut promisiunea, devenind, pe rând, starul Teatrului Odeon şi al Teatrului Naţional din Bucureşti. Ce păcat că un talent atât de mare să ne părăsească aşa de devreme!”.
  • Doi elevi ai unei şcoli din sectorul 4 al Capitalei au fost premiaţi de NASA în cadrul concursului “Cassini Scientist for a Day”. O altă elevă, tot din sectorul 4, a fost desemnată câştigătoare a competiţiei de desene “Galileo”, un satelit “Galileo” fiind numit deja Irina, după numele acesteia”.
  • Andrei Năstase: „poti inchide un om, dar nu si gandurile acestuia”.
  • reducerea va fi de 100 de miliarde de euro faţă de propunerea iniţială a Comisiei Europene pentru bugetul UE pe 2014-2020”.
  • bebelușii sughiță, înghit, se întind și chiar cască în burta mamei. Studierea unor ecografii 4D a 15 fetuși sănătoși arată că, pe parcursul dezvoltării, căscatul este frecvent”.

Predică la Duminica a 30-a după Rusalii [2012]

Iubiții mei,

tinerii vor mai multe…decât pot iar bătrânii nu mai pot să facă multe din cele pe care le vor!

De aceea nu e bună tinerețea care vrea fără să poată…după cum nu e bună nici bătrânețea care nu își conștientizează neputințele, limitările…

Însă tânărul care face pe măsura la cât poate și bătrânul care se rezumă la cât mai poate…dar face totul pe măsura înțelepciunii sale…sunt cei care duc o nație mai departe…și ajută Biserica în mod real.

Pentru că noi trebuie să încurajăm tinerii…dar nu la orice lucru.

Noi trebuie să îi sprijinim să se cunoască pe ei înșiși…dar nu să îi ideologizăm în scopurile noastre meschine…și nici să ne împlinim, prin ei, frustrările personale.

Tinerii au potențial, au vigoare, au sănătate, au așteptări…dar nu toți sunt Enescu sau Sfântul Pavel.

Iar a le scoate coarne în cap, a-i face să se creadă cei mai răpitori de pe pământ, cei mai valabili, cei mai talentați…înseamnă a-i transforma în rebuturi.

Pentru că nu toți tinerii vor ajunge mari personalități în viața lor…după cum niciun handicap nu e de netrecut.

Trebuie să fim cinstiți cu cei tineri!

îi impulsionăm spre drumul lor, spre ceea ce vedem că pot face (dacă vedem acest lucru în ei…cu harul lui Dumnezeu) și nu să îi împingem, pe toți, spre aceeași direcție.

Pentru că fiecare are direcția lui…și nu sunt toți la grămadă

Tânărul de azi, din Evanghelie (Luca 18, 18-27) a vrut un răspuns…pentru care nu era pregătit. A vrut un răspuns peste măsura lui

Și l-a primit la modul dureros…

Alții însă sunt în stare să renunțe la avere, la serviciul lor, la casa lor, la demnitatea lor…la tot…pentru o ideologie, pentru o năzăreală, pentru o filosofie, pentru o obsesie, pentru o persoană iubită…

Însă puțini sunt cei care renunță la tot pentru Dumnezeu.

Sau, dimpotrivă, care nu renunță la nimic…au de toate…dar în inima lor se comportă ca și când nu ar fi legați de nimic și de nimeni…

Da, tinerii pot renunța!

Renunță la limba lor, la demnitatea lor, la firescul lor…din prostie…renunță la familia lor din teribilism…își iau viața din orgoliu…

Tinerii pot renunța

Însă Evanghelia de azi nu e despre renunțare…ci despre căutarea desăvârșirii!

Despre căutarea lui mai sus, mai înalt, mai curat, mai frumos, mai sfânt…

Pentru că tânărul bogat de azi a vrut să știe ce e mai sus de starea lui…a vrut mai multul…dar s-a blocat în act…în deliberare…fără să mai vrea eliberarea survenită în urma actului.

Fiindcă nu averea…nu renunțarea la ea era desăvârșirea…ci eliberarea de presiunea/constrângerea/ ochii dulci ai averii e drumul spre desăvârșire.

Căci nu postul e eliberarea…ci ceea ce se coboară în urma postului în noi.

Nu ducerea la Mănăstire…sau milostenia e desăvârșirea…ci ceea ce se produce în noi după renunțare, după fapta bună, după asceză…e drum spre desăvârșire.

Pentru că desăvârșirea nu e act…ci stare!

Desăvârșirea e aprofundarea stării de renunțare continuă la tine…pentru ca slava lui Dumnezeu să te pătrundă și mai profund

Căci dacă ești în stare să renunți la averi, la poziția ta socială, la tabieturile tale, la prietenii tăi…ești în stare să renunți continuu

Renunțarea nu ca lașitate…ci ca biruință asupra posesiunii pătimașe.

Însă poți să renunți la toate…fără să te desparți de toate!

Pentru că oricât ai da…chiar dacă ai rămâne gol, sărac lipit pământului…totuși ai trup…și nevoi ale lui….și nu poți să renunți la ceea ce înseamnă supraviețuirea ta

Așa că tinerețea poate să renunțe…la proastele ei obiceiuri…dar poate să învețe de la Dumnezeu și cum să fie paradoxală.

Pentru că ceea ce pare imposibil la oameni…la Dumnezeu nu e imposibil!

Cu Dumnezeu poți să te educi, poți să-ți faci familie, poți să te nevoiești, poți să te sfințești, poți să te umpli de erudiție, poți să îți împlinești vocația…

Da, nu e imposibil!

Și maturii și bătrânii care îți spun ție, tinere, că aceste lucruri sunt imposibile…sunt niște oameni ratați, care nu s-au lăsat cu totul în mâna lui Dumnezeu și de aceea nu s-a prea ales mare lucru de ei!

A te contamina de neîncrederea, de sarcasmul și de invidia lor…înseamnă a ajunge ca ei: un grețos…

De aceea, pentru a nu ajunge ca ei, fii ca tine!

Fii ca cel pe care Dumnezeu îl vrea!

Și dacă tu, tânărul de azi, te ratezi ca și mulți alții…nu propovădui ratarea celor care nu o cunosc!

Însă bătrânii reali sunt cei care au fost nişte tineri bătrâni.

Nişte tineri care au adunat, care au strâns cunoaștere, frumusețe, cumințenie, distincţie, asceză, care s-au creat ca niște persoane viguroase, comunionale, chintesențiale.

Căci ce să duci spre 50, 60, 70, 80, 90 de ani…în afară de erudiție și sfințenie?

Să duci basme despre cu cine te-ai culcat, de câte ori te-ai îmbătat, cu cine te-ai drogat, cu cine te-ai bătut la fotbal? Nu!

Ci omul real e o operăîn continuă finisare!

O operă a lui Dumnezeu plină de har…dar și de trudă, de învățare din căderi, de învățare din marile exemple ale umanității.

Așadar, iubiții mei, nu fiți tineri cu minte de copii și nici bătrâni cu minte de tineri!

Fiți oameni cu mintea lui Hristos, plini de multă cunoaștere, de multă bunătate, de multă renunțare la păcat…și la tot ceea ce stresează, în mod real, pe aproapele. Amin!

Predică la Duminica a XXX-a după Rusalii

Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor

(Luca 18, 18-27)

„În vremea aceea, un om oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât singur Dumnezeu. Ştii poruncile: „Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”.

Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu!

Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu”.

*

Sfânta Evanghelie din Duminica a XXX-a după Rusalii relatează convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu un dregător bogat, sau cu un tânăr bogat, aşa cum este numit în Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei (Matei 19, 16-26), care se citeşte în Duminica a XII-a după Rusalii.

Tânărul dregător bogat Îi adresează Mântuitorului Iisus Hristos întrebarea cea mai serioasă a vieţii omului pe pământ: „ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?” (Luca 18, 18). Atenţia lui Iisus faţă de acest dregător arată cât de mult preţuieşte El tinerii care caută desăvârşirea spirituală. În acest sens, Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu subliniază că „Iisus l-a privit cu drag” (Marcu 10, 21) pe acest tânăr.

Mântuitorul Iisus Hristos este izvor de viaţă, lumină şi speranţă pentru toţi oamenii, dar mai ales pentru tinerii credincioşi. De ce? Pentru că tinerii în general au o sensibilitate deosebită, dorind mult să fie iubiţi şi să iubească, fără motivaţii de ordin material sau social.

Însă tinerii credincioşi simt că iubirea sinceră, smerită şi statornică este în primul rând rod al credinţei şi al rugăciunii.

Cele trei învieri din morţi săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos în chip minunat asupra unor tineri (fiul văduvei din Nain, fiica lui Iair şi prietenul Său Lazăr) ne arată că tinereţea este simbol al vieţii veşnice.

Hristos-Domnul, Care a spus despre Sine: „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8, 12), a spus şi ucenicilor Săi: „Voi sunteţi lumina lumii” (Matei 5, 14).  El i-a îndemnat, zicând: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât, văzând faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). De aceea, credinţa, viaţa şi misiunea tinerilor creştini ortodocşi, care se bucură de lumina lui Hristos, trebuie să urmeze aceste îndemnuri sfinte şi mântuitoare ale Domnului Iisus Hristos.

Astfel, sensul ultim al eforturilor tinerilor trebuie să fie şi astăzi, ca şi în vremea Sfinţilor Apostoli: căutarea sfinţeniei, fără de care nimeni nu va putea vedea pe Dumnezeu (cf. Evrei 12, 14).

Cei mai mulţi dintre ucenicii care L-au urmat pe Hristos erau tineri. De asemenea, unii dintre ucenicii Sfântului Apostol Pavel erau tineri. Ei se numeau: Tihic, Trofim, Terţiu, Timotei şi Tit. Ultimii doi au devenit episcopi în Efes şi respectiv în Creta. Ucenicului său Timotei, Sfântul Apostol Pavel îi spunea: „Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor prin cuvânt, prin purtare, prin dragoste, prin duh, prin credinţă, prin curăţie” (I Timotei 4, 12).

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, considerat ca fiind cel mai tânăr Apostol al Mântuitorului Iisus Hristos, se adresează tinerilor cu aceste sfaturi: „Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean. Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume (…) pentru că tot ce este în lume (…) nu este de la Tatăl. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (I Ioan 2, 14-17).

După cum odinioară Hristos a chemat pe ucenicii Săi la apostolat sau la misiune, tot aşa Biserica lui Hristos îi cheamă pe tinerii ei la misiune sau la lucrare sfântă pentru mântuire. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) spune: „Şi tu eşti o lumină – nu pentru ca să ai lumina pentru tine singur, ci pentru ca să poţi întoarce pe cei rătăciţi.  Căci ce folos de lumină, dacă ea nu le poate sluji celor ce şed în întuneric? Şi ce folos de un creştin, dacă el nu câştigă pe nimeni la fapta cea bună?” 1*.

Sfântul Vasile cel Mare († 379) acordă, în scrierile sale, o importanţă deosebită responsabilităţii sfinte pentru creşterea şi educaţia copiilor. În celebra sa Omilie către tineri, care poartă subtitlul Despre folosul pe care-l pot trage tinerii din lectura literaturii eline, îi sfătuieşte pe tinerii creştini să se hrănească cu discernământ din tot ceea ce mintea omenească şi cultura universală au alcătuit de-a lungul timpului şi să extragă, precum albinele, numai polenul, lăsând deoparte ceea ce este dăunător sănătăţii lor morale.

Tinerii se bucură de lumina lui Hristos când folosesc citirea Sfintei Scripturi ca pe o întâlnire cu Hristos – Cuvântul vieţii. În felul acesta ei contribuie la edificarea spirituală a Bisericii în calitatea ei de Trup tainic sau mistic al lui Hristos, luminat de Duhul Sfânt. Iar tâlcuirea Sfintei Scripturi trebuie făcută în comuniune de gândire şi simţire cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii, aceştia fiind până astăzi cei mai siguri interpreţi ai Bibliei, deoarece ei au fost luminaţi de acelaşi Duh Sfânt Care a inspirat alcătuirea Bibliei şi totodată ei au păstrat dreapta credinţă în faţa multor erezii apărute de-a lungul veacurilor.

Prin citirea Sfintei Scripturi, Hristos – Cuvântul vieţii se înscrie în viaţa Bisericii şi în viaţa fiecărui creştin, înnoind şi sfinţind cugetul şi simţirea lui.

De aceea, toate cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe au fost alcătuite de oameni care erau cititori fervenţi ai Sfintei Scripturi şi care nu doar foloseau citate din Sfânta Scriptură, ci şi gândeau şi trăiau în duhul ei.

Citirea Sfintei Scripturi precedată şi urmată de rugăciune trebuie folosită şi ca pregătire temeinică pentru Sfânta Spovedanie şi pentru primirea Sfintei Euharistii, întrucât Hristos – Cuvântul vieţii este prezent şi lucrător al mântuirii atât prin cuvintele Sfintei Scripturi, cât şi prin Sfânta Euharistie, după cum El Însuşi mărturiseşte, zicând: „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă” (Ioan 5, 24) şi „Cel mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu întru el (…) şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 56, 54).

În acest context,  tânărul creştin luminat de Hristos – Lumina lumii, prin rugăciune, viaţă curată, împărtăşirea cu Sfintele Taine şi fapte bune, devine o făclie de Paşti şi un apostol al Învierii lui Hristos – Biruitorul păcatului, al iadului şi al morţii.

Astfel, prin însăşi lumina vieţii lui curate, tânărul creştin evlavios cheamă pe cei din jurul său la învierea sufletului din moartea păcatelor, chiar dacă alţi tineri îl consideră că nu este „modern” sau în pas cu moda zilei.

Cu alte cuvinte, tânărul iubitor de rugăciune şi de sfinţenie este un tânăr creştin luptător (cf. Efeseni 6, 10-17), care apără duhovniceşte dreapta credinţă şi sfinţenia vieţii ca fiind porţile vieţii veşnice, cultivă iubirea faţă de Dumnezeu prin rugăciune şi iubirea de semeni prin fapte bune, mai ales iubirea curată în prietenie şi în familie.

În lupta sa cu „duhul veacului”, el urmează constant îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca o slujire a voastră cuvântătoare. Şi nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (Romani 12, 1-2).

Tinereţea este perioada cea mai dinamică şi sensibilă a vieţii, în care omul caută idealul vieţii, fiind dornic de cunoaştere şi comuniune sinceră, dar şi capabil de bunătate jertfelnică.

Tinereţea este timpul căutării, al orientării spre adevăr, bine şi frumos, timpul idealurilor entuziaste, dar totodată ea poate fi şi timpul multor ispite, primejdii şi rătăciri sau căderi.

Din nefericire, astăzi sunt mulţi tineri deznădăjduiţi sau dezorientaţi, mai ales pentru că viaţa în societate se degradează, devine tot mai individualistă şi confuză. Cauzele nefericirii copiilor şi tinerilor – precum sărăcia, deruta profesională, drogurile, alcoolismul, nesiguranţa vieţii de mâine, deprimarea, libertinajul, jocurile periculoase care sfârşesc în violenţă etc. – s-au înmulţit într-un mod alarmant.

Într-o societate secularizată, fără orizont spiritual transcendent, organizată după principii individualiste şi exclusiv materialiste, tinerii se confruntă cu numeroase probleme de ordin spiritual şi social. Adesea, aspiraţia multor tineri după o iubire sinceră şi constantă, neînşelătoare şi netrecătoare este deturnată spre o falsă fericire, „fabricată” din „consum” de realităţi şi relaţii efemere.

Însă, deşi este posibil ca, uneori, viaţa unui tânăr să se abată de la calea cea bună, totuşi avem multe exemple în istoria Bisericii noastre care ne arată cum unii oameni păcătoşi şi-au îndreptat viaţa şi chiar au devenit sfinţi făcători de minuni, vindecători de boli sau înţelepţi păstori duhovniceşti.

Aşa a fost, de pildă, Saul din Tars care, după ce a prigonit Biserica lui Hristos, s-a convertit la creştinism primind numele de Pavel şi s-a pocăit, iar apoi a folosit toate energiile sale, toată înţelepciunea, toată cultura lui teologică şi laică spre a mărturisi pe Hristos şi Evanghelia Lui şi spre a organiza Biserica pe care o prigonise mai înainte.

Astfel, dintr-un mare prigonitor al Bisericii a devenit cel mai mare misionar al ei, apostol şi păstor de suflete. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur zice despre Sfântul Apostol Pavel: „Vezi cât de mare este harul pocăinţei? A făcut dintr-un prigonitor un păstor. A pus lupul să păzească oile”.

De asemenea, Fericitul Augustin, un tânăr cu o vastă cultură, care la început avea o viaţă agitată şi plină de ispite, s-a convertit la credinţa creştină şi a devenit un mare dascăl al pocăinţei şi păstor de suflete, încât spunea credincioşilor pe care-i păstorea: „Eu sunt episcop pentru voi, dar penitent împreună cu voi”.

Însă această schimbare radicală a felului omului de a gândi şi de a vieţui este în primul rând lucrarea Duhului Sfânt, iar omul este vasul care poartă în el harul dătător de viaţă nouă, este sfeşnicul care poartă lumina mântuirii în Hristos.

Totuşi, lumina schimbării omului prin har, credinţă şi fapte bune este mare, pentru că mare este şi bucuria când un păcătos pocăit dobândeşte iertarea păcatelor, mântuirea şi viaţa veşnică prin Sfânta Taină a Pocăinţei şi prin participarea la viaţa duhovnicească a Bisericii lui Hristos.

Aşadar, cei ce sunt părinţi şi prieteni duhovniceşti ai tinerilor au datoria sfântă de a arăta acestora calea creşterii lor în iubire smerită faţă de Dumnezeu şi de semeni.

Pe tineri îi ajutăm cu adevărat îndemnându-i să cultive constant lumina Sfântului Botez, hrănindu-se spiritual din lumina Sfintelor Scripturi, din scrierile şi Vieţile Sfinţilor, din sfaturile duhovnicului, din pilda vieţii oamenilor mărturisitori ai credinţei în situaţii grele, din pilda oamenilor harnici şi darnici, cinstiţi şi drepţi, smeriţi şi curajoşi, care L-au primit în sufletul lor pe Hristos drept lumină, comoară şi cunună a vieţii lor.

Tinerii trebuie să cunoască faptul că idealul vieţii omului pe pământ este, în primul rând, mântuirea, iar aceasta se realizează prin iubire faţă de frumuseţile credinţei în Dumnezeu şi faţă de oameni, înţelegând valoarea unică şi eternă a fiecărei persoane umane chemate la iubire şi viaţă veşnică în comuniunea Sfintei Treimi.

Sfânta Evanghelie a lui Hristos cheamă Biserica să se ocupe mai ales de viaţa spirituală a tinerilor. De aceea, orele de religie din şcoală, programele pentru copii şi tineri ale Bisericii, cum ar fi „Hristos împărtăşit copiilor”, şi grija de a aduna tinerii în Biserică, de a-i învăţa să iubească pe Hristos şi Biserica Sa, să arate preţuire faţă de părinţi şi profesori şi faţă de cei care îi ajută, devin lucrare inspirată din iubirea Mântuitorului Iisus Hristos faţă de copii şi faţă de tineri.

Cuvintele Lui: „Tinere, ţie îţi zic: Scoală-te!” sunt o chemare adresată nu doar celor care se află în primejdie de moarte fizică sau spirituală, ci tuturor tinerilor care pot să facă mai mult pentru a arăta iubirea lor faţă de Biserică, faţă de părinţi şi faţă de binefăcătorii lor.

Astăzi, prezenţa activă a tinerilor în viaţa Bisericii noastre contribuie la îmbogăţirea vieţii spirituale a parohiilor şi la promovarea legăturii dintre credinţă şi cultură, rugăciune şi lucrare socială creştină. O mulţime de tineri sunt astăzi monahi, preoţi de mir, profesori de religie, asistenţi sociali, misionari creştini în societate prin instituţiile media ale Bisericii noastre, prin lucrarea social-filantropică şi culturală a Bisericii în România şi în diaspora română.

Tinerii credincioşi pot contribui foarte mult la păstrarea şi transmiterea credinţei vii a Bisericii lui Hristos într-un context nou. Cei mai mulţi dintre tinerii români ortodocşi au învăţat religia în familie şi în şcolile publice din România, devenind astfel purtători de mesaj creştin pentru cei din jurul lor, în ţară şi în diaspora română.

Însă, în orice context social s-ar afla tinerii, pentru a trăi o viaţă curată şi a cultiva o iubire sinceră, smerită şi statornică este nevoie de multă rugăciune şi de fapte de ajutorare a semenilor aflaţi în nevoi. Chiar dacă omul se află la vârsta tinereţii, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfinţilor Lui, cu rugăciunile Bisericii, ale părinţilor şi prietenilor credincioşi, el poate cultiva sfinţenia vieţii şi ajuta pe semenii care au nevoie de ajutor spiritual şi material.

Ne bucurăm când tinerii creştini ortodocşi preamăresc iubirea Preasfintei Treimi lucrătoare în familia în care s-au născut şi în marea familie spirituală a Bisericii în care s-au botezat. Copiii şi tinerii ca persoane umane în creştere sunt darurile cele mai preţioase ale lui Dumnezeu pentru Familie, Biserică, Şcoală şi Patrie, pentru umanitatea întreagă, care fără naşterea de copii nu-şi mai poate continua existenţa.

Însă aceşti copii şi tineri în creştere fizică şi spirituală trebuie educaţi şi ajutaţi cu multă atenţie, iubire şi răbdare. Educaţia creştină a copiilor şi tinerilor este o lucrare sfântă care necesită multă dăruire de sine şi multă înţelepciune.

Familia creştină, Şcoala şi Biserica aduc cea mai mare contribuţie spirituală în viaţa unui popor nu numai prin faptul că pregătesc cetăţeni conştiincioşi pentru patria pământească, ci şi cetăţeni credincioşi pentru patria cerească sau viitori cetăţeni ai Raiului.

Nu există investiţie spirituală mai mare decât transmiterea credinţei ca valoare sau lumină veşnică a vieţii. Credinţa este şi cea mai mare zestre pe care părinţii o pot transmite copiilor, pentru că aceasta îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori efemere şi valori eterne, între iubire de moment şi iubire veşnică.

Aşadar, valorile oferite de educaţia religioasă sunt foarte necesare şi utile, mai ales în această perioadă de secularizare a societăţii româneşti, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele teoretice, dobândite prin studiul celorlalte discipline.

Valorile cultivate şi virtuţile încurajate în cadrul orelor de Religie sunt necesare sănătăţii spirituale a persoanei şi a comunităţii.

Religia îl învaţă pe copil şi pe tâ-năr iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa faţă de părinţi şi faţă de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii, valoarea eternă a fiinţei umane, adevărul prim şi ultim al existenţei, binele comun şi frumuseţea sufletului profund uman, cultivat şi îmbogăţit prin virtuţi.

Religia, fiind lumina vieţii în comuniune de iubire cu Dumnezeu şi cu oamenii, evidenţiază valoarea eternă a faptelor bune, săvârşite în timpul limitat al vieţii terestre, şi promovează comuniunea între generaţii prin valorile perene ale credinţei cultivate şi transmise.

Să ne rugăm lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi tuturor Sfinţilor să lumineze şi să ocrotească pe toţi tinerii Bisericii noastre, pe părinţii lor şi pe toţi cei care îi ajută să cunoască lumina, pacea şi bucuria lui Hristos, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea oamenilor. Amin.

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note

1. Sfântul Ioan Gură de Aur, „Cuvânt la Sfânta şi Marea Marţi: Împotriva lenevirii de a veni la Biserică”, în Omilii la Postul Mare, Editura Anastasia, Bucureşti, 1997, p. 41.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén