Predică la pomenirea Sfintei Marii Mucenițe Ecaterina [25 noiembrie 2012]

Iubiții mei,

predica de astăzi e despre îndrăzneala cuviinței și multa cunoaștere!

Pentru că numai dacă Îl cunoști mult pe Dumnezeu și pe mulți oameni…poți să ai îndrăzneală bună. Căci ești intim cu Dumnezeu dar și apropiat de oameni.

Le știi sufletul, le știi viața, le știi aspirațiile…

Știi ce să spui, ce să faci, cum să te comporți în diverse situații.

Iar Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, care la 18 ani uimea Alexandria Egiptului prin frumusețe și prin înțelepciune diversă, ne arată că adevăratul tânăr (despre care am vorbit în prima predică de azi) nu este un dus de valuri…ci un strângător de comori duhovnicești, un om avid de har, de frumusețe, de cunoaștere, de experiență…

Pentru că nu poți fi împlinit fără să guști din experiența vieții…

Trebuie să citești mult, să vezi multe, să se producă multe schimbări bruște și înălțătoare în viața ta pentru ca să simți că nu trăiești…degeaba…

Căci sensul…sensul vieții…cel care ne împlinește…e cel care ne face să ne simțim bine, împliniți. Împliniți pe măsura a ceea ce facem…dar, întotdeauna, aspirând la mai mult, la mai profund, la lucruri și mai pline de măreție.

…Și o vedem pe Sfânta Ecaterina plină de filosofie și de medicină…de erudiție…frumusețea fizică nefiind o ispită în calea cunoașterii…

Pentru că ceea ce te împlinește nu este exterior ție…ci interior.

Și de aceea tânăra care se tot uită în oglindă…și care își scurtează fustele și își decoltează bluzele…ne arată că își scurtează cuviința, bunul simț, înțelepciunea…

Căci dacă vrei să fii plăcută doar pentru sânii, fundul și rochiile tale…înseamnă că nu vrei să fii cunoscută niciodată după sufletul tău, după ceea ce gândești, după aspirațiile tale…și vrei să fii socotită un obiect sexual.

Ceva banal…ceva pe care să îți verși nervii…

Și nu e zi de la Dumnezeu în care să ies afară, în oraș…sau să călătoresc…și să nu am o strângere de inimă când le văd pe copile…pe tinere…pe femei în toată firea…și pe multe bătrâne arătând și comportându-se ca niște lipsite de cuviință, de măsură, de sensibilitate, de omenie…

Prea mulți feromoni ambulanți…

Prea multă lascivitate bădărană…

Căci atunci când încerci, ca femeie, cu toptanul…să arăți că ești dispusă la orice în materie de libertinaj…nu mai ai niciun farmec pentru un bărbat…

Pentru că bărbatul vrea să te admire, să te descopere, să te cunoască tot mai mult, să găsească în tine calități și pasiuni comune cu ale lui…și nu să găsească o baltă de senzualitate nimfomană.

Și observăm în viața Sfintei Ecaterina că frumusețea, combinată cu înțelepciunea și cu decența, sunt convertitoare.

I-a convins prin cine era…pe cei care au devenit Mucenici și Mucenițe datorită ei!

I-a convins pe cei foarte erudiți…dar și pe cei mai umili din punct de vedere intelectual dar care aveau dorința de a cunoaște, de a înțelege, de a se simți împliniți.

Căci asta e marea problemă: când nu mai cauți nimic…înseamnă că ai ajuns o epavă.

Ești plin de patimi grele…

Dar dacă cauți, dacă vrei să cunoști, dacă vrei să te schimbi…arăți că viața curge în tine.

Însă la Sfânta Ecaterina vedem foarte clar și următorul lucru: că nu știința, singură, te face frumos, admirabil…ci știința care are la bază credința și slujirea lui Dumnezeu.

De aceea Sfânta Ecaterina este patroana noastră, a teologilor, la Facultatea de Teologie din București: pentru că a îmbinat credința cu munca de cercetare, cunoașterea teologică și experiența duhovnicească cu experimentul și munca de cercetare.

Și dacă vrei să fii complex…trebuie să fii realist.

Trebuie să cauți cunoașterea care nu e doar pură speculație ci un fapt de viață, un fapt esențial în viața ta.

Căci a învăța zeci de numere de telefon, cum trăiesc diverse specii de animale, zeci de nume de mari oameni ai istoriei e un fapt de memorare erudită.

Însă a crede în Dumnezeu și a urma în mod practic Sfinților Lui și marilor oameni ai istoriei înseamnă a te angrena într-o cunoaștere holistică, a întregului om, care ne schimbă cu totul…și nu doar ne îmbogățește informațional.

Pentru că am început prin a vorbi despre îndrăzneală. Despre îndrăzneala cuviinței…

Despre îndrăzneala bună care se naște în cel care e bogat în Dumnezeu și în iubirea de oameni…

Și când întâlnim un astfel de om…declarăm imediat: are o experiență tulburătoare…

Pentru că, pe cât te curățești de patimi și te umpli de harul lui Dumnezeu…pe atât ești mai omenos, mai simplu, mai direct, mai subtil cu oamenii.

Și dacă ești frumos cu oamenii…atunci ai îndrăzneală vizavi de ei…dar și ei față de tine.

Căci te consideră de încredere, responsabil, un om pe care te poți baza, te poți încrede…

…Și Sfânta Ecaterina i-a convins pe înțelepții, care n-au ars în foc dar au adormit în Domnul, pe împărăteasa Augusta…pe care propriul soț a omorât-o…pe soldații ce au cunoscut-o…și a convins, mai ales, prin  laptele curs din gâtul ei tăiat și prin faptul că trupul i-a fost luat de Sfinții Îngeri și dus în Muntele Sinai.

Pentru că numai cel Sfânt e cinstit astfel de Dumnezeu…și e hrănit în mod minunat în închisoare…și poate să schimbe, în bine, atâtea sute de oameni.

Și asta în secolul al III-lea d. Hr. …dacă împăratul Maximin amintit în Viața Sfintei…e împăratul roman Gaius Iulius Verus Maximinus sau Maximin Tracul.

Atunci…și nu acum, când cunoașterea se împute în biblioteci, în librării și online…ci atunci când cărțile erau puține și foarte scumpe.

Mai are rost să spun…cât de penibili sunt ortodocșii de azi…care nu-i mănâncă din scoarță în scoarță pe Sfinții Părinți și pe reprezentanții marii culturi a lumii?

Sfânta Ecaterina îi cunoștea pe Homer, Virgilius, Aristotel, Platon, Asclepios, Hippocrate, Galenus…iar mulți dintre ortodocșii noștri nu i-au citit pe Kant, Nietzsche, Goethe, Balzac sau Dostoievski.

De ce? Pentru că nu le place cunoașterea…

Însă ei motivează altceva: nu îi citesc…pentru ca nu cumva să se îmbâcsească de păcatele lor.

Dar cine nu vrea să cunoască, cu orice risc, e ca cel ce nu vrea să iasă din foc…din focul prostiei și al lenei…deși prostia și lenea și nesimțirea îl coboară în cel mai de jos Iad.

Ca să ieși din foc…ca să scapi…trebuie să cunoști libertatea duhovnicească.

Și nu poți să fii liber fără adevăr, fără iubire, fără cunoașterea profundă a oamenilor…

Mă rog dar Domnului, ca pentru rugăciunile Sfintei Sale preaiubite, a Sfintei Ecaterina, căreia i-a dat inel de logodnă veșnică, să ne înțelepțească pe noi pentru a ieși din ceața părerii de sine, a prostiei și a nesimțirii spirituale!

Să ne facă să înțelegem că fără cunoaștere la greu, trudnică, fără asceză iubitoare, fără multă muncă și dăruire…nu putem să fim plăcuți Domnului și nici oamenilor.

Căci dacă pe oameni nu-i putem convinge, cu lenea, cu nesimțirea, cu bădărănia noastră…că suntem adevărați creștini ortodocși…cum credeți că L-am putea convinge pe Dumnezeu?!

Dumnezeu să ne lumineze și să ne umple așadar de har, pentru că numai întru El putem să înțelegem ce ne lipsește și ce trebuie să facem. Amin!