Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 30 noiembrie, 2012

Predică la Duminica a 31-a după Rusalii [2012]

Iubiții mei,

în vechime, zidurile Ierihonului au căzut prin puterea lui Dumnezeu [Iis. Nav./ Iosua 6, 20, cf. LXX], pe când în Evanghelia de azi [Lc. 18, 35-43], orbul din Ierihon, tot prin puterea Lui, a văzut [v. 43].

Pentru că Dumnezeu și când ne privează de ceva…și când ne umple de daruri…e bun!

E foarte bun cu noi…

De aceea și orbul a cerut mila Lui [v. 38]…care ne dă viață, care ne dă sănătate, care ne dă bucurie, care ne dă vedere…

Și observăm din atitudinea orbului că vindecarea e milă dumnezeiască…și că adevărata vedere vine din mila lui Dumnezeu, e darul Lui…și nu ceva primit prin naștere.

Da, vederea fizică, a ochilor, e darul Lui primit la naștere…dacă ne naștem fără traume fizice…

Dar vederea duhovnicească, vederea de sine…adică pocăința…și, mai apoi, vederea lui Dumnezeu…sunt darurile Lui în urma curățirii noastre de patimi.

Adică vin în urma efortului nostru smerit, plin de umilință…ca daruri ale iubirii Sale de oameni.

Și când tot ne rugăm…și cerem…ca Domnul să ne miluiască…cerem, de fapt, ca Dumnezeu să ne dea să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne vedem adevărul faptelor noastre, adevărul ontologic, care e pasul spre intimitatea cu El.

De aceea nu sporim…duhovnicește…pentru că nu începem cu începutul!

Iar începutul nu e să așteptăm…vedenii, minuni, înțelegeri dumnezeiești…ci să ne vedem păcatele în adâncimea urâțeniei și a nebuniei lor.

Începutul e să stăm aproape de Ieriho…de mireasmă sau de cale…adică de frumusețea slavei Lui.

Să stăm aproape de El…văzându-ne orbirea, întunecarea, întunericul din lăuntru…

Începutul e să te conștientizezi prin rugăciune, prin faptă bună, prin asceză…să te conștientizezi pe tine…prin ceea ce faci.

Pentru că Ortodoxia gândește rugându-se…sau gândește muncind…sau gândește pocăindu-se…și nu gândește psihologist…gând după gând…fără să intre în viața practică…

Adică aidoma orbului, care așteaptă milă rugându-se…care iese în stradă pentru viața lui…care nu tace pentru sănătatea lui pentru că vrea să trăiască, să fie viu!

Iar cei care nu știu cum sunt ortodocșii…cred că ei sunt niște indolenți în viața reală, niște visători

Însă rugăciunea neîncetată, pe care o lucrăm în adâncul ființei noastre…e plină de vioiciune, de așteptare, de atenție, de încordare, de luptă pentru…viața noastră duhovnicească.

Noi luptăm cu demonii în adâncul nostru, cu zgomotele de tot felul, cu prostia altora și cu patimile noastre, cu răutatea altora și a noastră, cu diverse bariere ideologice, cu cutume lipsite de evlavie.

Noi nu dormim niciodată!

Nici când dormim…nu dormim…ci priveghem

Pentru că a dormi înseamnă să nu ai așteptări…să nu ai griji reale…să nu ai iubiri.

Însă noi avem iubiri…și avem așteptări…și multe proiecte vizibile și invizibile…pentru noi și cei din jurul nostru.

Pentru că e nevăzută încordarea, grija, rugăciunea, iubirea noastră…seriozitatea noastră…

Ea se vede din apropiere…când analizezi faptele noastre.

Dar de la depărtare se vede…numai ceea ce se vede

De aceea, pentru a fi aproape…de mila Lui…trebuie să nu îți pese…de cei care îți spun…să taci!

Să nu taci…câtă viață vei avea…ci să strigi spre El!

O strigare din toată ființa…o strigare cu toată ființa…o strigare care ajunge la El, la Dumnezeul nostru.

Pentru că orbul a știut ce să ceară…tocmai pentru că a știut de ce suferă.

Și Domnul ne arată în v. 42 că pistis/ credința, cf. GNT, vede mântuitor…vede bine…vede profund…pentru că Îl vede pe Cel singur de dorit.

Și când Îl vezi pe El, când Îl simți pe El, când I te închini Lui prin tot ceea ce faci și spui…atunci Îl lauzi pe El [v. 43].

„Doxazon ton Teon” [v. 43, cf. GNT], spune textul grecesc, adică „doxologind/ lăudând pe Dumnezeu”.

Pentru că spui cuvinte despre El…numai când ești plin de slava Lui.

Și când ești plin de slava Lui ești plin de vedere, de discernere reală a lucrurilor.

Ai minte clară…frumoasă…cuvioasă…

Tocmai de aceea nu e de încurajat credinciosul sau asociația religioasă…care nevăzând lucrurile Bisericii în profundul lor…iscă tot felul de tulburări neavenite/ inutile.

Pentru lucrurile de finețe ale vieții duhovnicești și sociale…e nevoie nu doar de citiri, de repetitori din cărți…ci de oameni care întrupează cărțile la modul personalizat.

Și se observă că unde e discernământ…nu se nasc facțiuni extremiste, foarte pline de „adevărurile lor” dar lipsite de adevărurile tuturor.

Spre exemplu, mai ieri, unii militau pentru „guvern naționalist-militar”, adică pentru dictatură, Mihail Neamțu asimilează „inima” din Mt. 6, 21 cu sloganul coaliției sale, aceeași coaliție își pune sigla politică pe calendarul nostru, ortodox, mulți politicieni se fotografiază lângă oameni ai Biserici, în Biserici și la Sfintele Moaște…dar apoi uită „cu ce” sau „prin cine” au câștigat încrederea oamenilor.

Însă când vezi…lucrurile nu te mai lași manipulat.

Știi să alegi pentru viitorul tău…și al copiilor tăi.

Iar în ianuarie-februarie 2012 și în vară, la Referendum…românii au spus răspicat ceea ce vor.

Pentru că românii, de 2.000 de ani, sunt un popor care a știut ce vrea.

Și ceea ce vrea poporul român e să trăiască pașnic în țara lui, fără să fie mințit, fără să fie escrocat, fără să fie umilit…să trăiască și să iubească și să creadă în valorile sale…și nu în te miri ce fantasme.

Astăzi, în prima duminică a lui decembrie 2012…și după ziua unirii tuturor românilor…avem tricolorul și tot ceea ce reprezintă el în lacrimile noastre…în speranțele noastre, în rugăciunile noastre…fără ca prin asta să fim disprețuitori față de valorile fundamentale ale altora.

Și am dovedit-o și o dovedim, de secole, prin ospitalitatea noastră, prin bunul nostru simț, prin munca și dăruirea de care suntem capabili.

Iar dacă, în anii din urmă, câteva decenii de comunism ne-a schilodit fața sufletului…eu văd…și vedem foarte mulți dintre noi…cum se limpezește lăuntrul nostru, cum începem să ne unificăm interior, să ne redescoperim identitatea…

Și asta înseamnă maturizare!

Suferințele, sărăcia, credința, așteptările, munca, ne maturizează în mod constant…

Și de aceea mă bucur pentru noi ca nație…și pentru fiecare în parte…când dovedim că știm cine suntem…și ceea ce vrem.

Dumnezeu să ne binecuvinteze și să ne întărească în toate zilele vieții noastre, pentru ca să vedem ceea ce e bun, ceea ce e frumos și unificator pentru noi toți. Amin!

Un soare uluitor de Sfântul Apostol Andrei

  • Sfântul [Apostol] Andrei a fost răstignit, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X. A primit cu bucurie moartea martirică, oprind pe prietenii săi care voiau să-l elibereze, binecuvântând pe credincioşi. Biserica primară a stabilit, încă de pe la sfârşitul secolului al II-lea, ca dată de prăznuire a pătimirii sale ziua de 30 noiembrie. Nu se cunoaşte anul martiriului său; unii istoricii îl fixează în timpul persecuţiei lui Nero, pe la anii 64-67, iar alţii mai târziu, la sfârşitul veacului apostolic, în vremea persecuţiei poruncite de împăratul Domiţian”.
  • Cupa cu sângele frumos-mirositor al Sfântului Mucenic Filumen. Samaria, fântâna Sfântului Patriarh Iacov.
  • Deşi actualul ministru al Sănătăţii, Raed Arafat, a anunţat de curând că nu are intenţia de a rămâne ministru şi în noul guvern, românii de pe Facebook s-au mobilizat pentru a-l convinge pe Raed Arafat să accepte funcţia de ministru al Sănătăţii şi după data de 9 decembrie [2012]”.
  • Însă dacă românii vor pe cineva capabil la Sănătate…tot la fel de mult ar trebui să pledeze și pentru oameni capabili să asigure sănătatea intelectuală, morală și duhovnicească a României. Adică în Învățământ, Cultură, Mass-Media, Biserică. Pentru că nu avem doar trup…ci, în primul rând, suflet. Suntem niște suflete întrupate în primul rând…și nu niște trupuri fără suflet.
  • Consiliul Concurenţei se pregăteşte să penalizeze retailerii Metro, Selgros, Real, Billa şi Mega Image din cauza taxei de raft şi a clauzelor abuzive. […] Producătorii de alimente s-au plâns în mai multe rânduri că marile lanţuri de magazine umflă preţurile mărfurilor pe care le scot la vânzare. Ei au acuzat faptul că le sunt impuse taxe de raft foarte mari care nu fac altceva decât să scumpească mâncarea de producţie internă cu peste 30%. Firmele autohtone susţineau că sunt obligate să-şi vândă produsele către hipermarketuri la preţuri foarte mici şi din acest motiv au dificultăţi în derularea activităţii, banii oferiţi pentru marfa lor fiind atât de puţini încât nu pot acoperi nici măcar costurile de producţie. În 2009 au avut loc adevărate “revolte” ale producătorilor interni în privinţa taxelor impuse de lanţurile de magazine”.
  • Varujan Vosganian: „A dori să ajungi ministru e un gest de responsabilitate, nu o cursă cu obstacole în care cel care le ocoleşte cu mai multă abilitate ajunge primul”.
  • Lucian Avramescu: „Nu-mi iese din minte, după ce am ascultat sinistrul monolog al lui Traian Băsescu, vândut în ambalajul unui pretins interviu, cuvântul terorism. Da, terorism. Teroriștii aruncă în aer de obicei alte țări. Băsescu își aruncă în aer propria țară. Ce altceva înseamnă anunțul secnu mă interesează votul vostru? Doar eu, Traian Băsescu, sunt și întruchipez interesul național”.
  • Femeile „episcop” din anglicanism.
  • Autostrada A2 Bucureşti-Constanţa (203 km), a cărei construcţie a început în urmă cu aproximativ 30 de ani, este gata, pe ambele sensuri de circulaţie. Premierul Victor Ponta, care la momentul începerii lucrării avea 11 ani, a inaugurat joi [29 noiembrie 2012] şi a doua cale din ultimul tronson din A2, Cernavodă-Medgidia. Construcţia autostrăzii a început în 1983, iar primii 18 kilometri, pe segmentul Feteşti-Cernavodă, au fost deschişi circulaţiei în 1987, la inaugurare fiind prezent Nicolae Ceauşescu”.
  • Prezent la recepţia oferită de preşedintele Traian Băsescu de Ziua Naţională, senatorul libreral Ioan Ghişe a ieşit din Palatul Cotroceni, scos de SPP, înainte de final. Totul s-a întâmplat imediat după ce şeful statului a încheiat discursul. Ghişe, cel care a organizat o serie de marşuri în jurul Palatului Cotroceni cerând demisia lui Băsescu ca urmare a referendumului, participa la recepţie, invitat fiind ca parlamentar. Senatorul PNL venise îmbrăcat în costum, însă purta, sub sacou, un tricou cu mesajul „Poporul a decis: Băsescu e demis!„. După discursul preşedintelui, a vrut să-şi dezbrace sacoul, pentru a purta tricoul la vedere”.
  • Senatorul Ghișe a făcut ce trebuia și în vară și acum: a spus adevărul! Și verticalitatea lui e demnă de elogiat, nu de ironizat.
  • © Fotografie: Hai că se poate!
  • Senatorul PNL, Ioan Ghişe, a fost dat afară joi seară, de la Recepţia organizată de Traian Băsescu la Palatul Cotroceni cu ocazia Zilei Naționale a României. Ioan Ghişe a declarat că a fost ridicat de trei ofiţeri SPP în momentul în care a încercat să îşi scoată cravata şi cămaşa pentru a scoate la iveală tricoul pe care avea scris un mesaj împotriva lui Băsescu. ”Când am dus mâna la gât să-mi scot cravata, pentru că intenţionam să-mi scot cămaşa să arăt tricoul pe care scrie “Poporul a decis: Băsescu e demis!”, m-au imobilizat de braţe doi ofiţeri SPP, altul m-a împins din spate şi în zece secunde m-au scos afară, prin mulţime”, a spus Ghişe. Incidentul s-a produs în timpul recepției de la Cotroceni, după ce Băsescu susținuse discursul de Ziua Națională. Purtătorul de cuvânt al preşedintelui Traian Băsescu, Bogdan Oprea, a declarat, joi, că senatorul PNL Ioan Ghişe a fost îndepărtat de forţele de ordine de la recepţia oferită la Palatul Cotroceni de Ziua Naţională a României, deoarece acesta ”a încercat să creeze un incident”. Senatorul PNL Ioan Ghişe a declarat pentru AGERPRES, că nu a fost bruscat de ofiţerii SPP care l-au scos de la recepţia organizată de Ziua Naţională a României la Palatul Cotroceni, precizând că a dorit să protesteze paşnic faţă de şeful statului”.
  • Iar Marius Cruceru (ironia zilei!) consideră că baptismul e „biserică calcedoniană”. Nu pentru că ar fi participat la Calcedon (451 d. Hr.)…ci numai pentru că dorește să se revendice de la Calcedon. Însă poate să se revendice, la modul utopic, de la cine dorește…însă adevărul e unul singur: fondatorul baptismului…este un banal preot anglican, John Smith, care s-a autobotezat în 1609, în Amsterdam (Olanda) și a creat secta baptistă. De ce însă Cruceru nu vrea să fie niciodată realist? De ce s-o crede întotdeauna altul…decât este?! Cum se cheamă boala asta? Poate ne ajutați cu un răspuns punctual
  • Becali a zis-o mai necizelat, pe măsura luidar adevărul e adevăr! Neoprotestanții, vizavi de Biserica Ortodoxă, sunt niște sectari/ eterodocși. După cum ortodocșii, pentru baptiști, sunt la fel. De ce sărire de fund în sus…când opinia, de ambele părți, e negativă față de cealaltă parte?
  • Pe 1 decembrie este și Ziua mondială de luptă împotriva SIDA.
  • „„Îl invit la un rămăşag că USL va lua între 62-65% şi ARD va lua între 15-17%”, l-a provocat Dan Şova pe Videanu. De partea cealaltă, Adriean Videanu consideră că USL nu va trece de 50%, decât după redistribuire, iar pe ARD o vede tinzând spre 30%”.
  • Iconul de 1 decembrie 2012 al lui Google România a fost desenat de „Iasmina Maria Răceanu – elevă în clasa a VIII-a B, la Colegiul Naţional Petru Rareş din Suceava”.
  • Calendar ortodox ștampilat de ARD în județul Argeș.
  • Citesc în Le Figaro un articol despre prima moschee “gay friendly” deschisă aproape de Paris (în Val-de-Marne) într-o sală împrumutată de la un călugăr budhist”.
  • La doar 90 de ani se mandreste cu titlul de membru al Academiei de Stiinte din New York si cu o adaptare a conceptului burta jos. Am primit o propunere care mi-a atras atentia: organizarea unei campanii de informare “sarea jos”. Trebuie sa recunosc ca nu mi-am pus niciodata intrebarea cu ce dauneaza 2 grame in plus de sare…problemele sunt nenumarate”.
  • Adunarea Generală a ONU a recunoscut statul Palestina, prin votul majoritar pentru avansarea statutului de observator de la “entitate” la stat nemembru, conform propunerii liderului palestinian Mahmoud Abbas”. Ieri, 29 noiembrie 2012…
  • Dosarul unirii de la 1918.
  • Constituţia României adoptată de Adunarea Naţională Constituantă şi sancţionată de regele Ferdinand I, care la primul articol stabilea că "Regatul României este un stat naţional, unitar şi indivizibil".
  • Cu și despre pictorul Gheorghe Petrașcu.
  • PFP Daniel Ciobotea: „Este impresionant faptul că tinerii noştri care se află la studii în străinătate şi care lucrează în instituţiile europene la Bruxelles şi la Strasbourg în Franţa sunt printre cei mai credincioşi tineri care merg în fiecare duminică la bisericile româneşti care s-au organizat la parohiile româneşti organizate în cadrul episcopiilor noastre ortodoxe române din Europa Occidentală şi anume, aceştia sunt credincioşi pentru că au părinţi credincioşi, dar şi pentru că au fost beneficiarii orei de Religie. După revoluţie se ştie că Biserica a insistat să fie reintrodusă ora de Religie care în mod abuziv a fost scoasă din şcoli în timpul comunismului, pentru că de fapt credinţa creştină nu este o realitate exterioară poporului, ceva adăugat, ci credinţa creştină este parte intrinsecă din identitatea românească, deoarece nu a existat o vreme în istorie ca poporul român să fie un popor păgân. De când s-a născut ca popor nou de atunci s-a şi creştinat. Deci, demnitatea noastră de Biserică apostolică cere să ne împlinim datoria noastră de mărturisitori ai iubirii lui Hristos, ai credinţei apostolice, oriunde ne-am afla, în orice poziţie socială şi în orice loc de pe glob”.

Adrian Maniu și ravagiile întomnării [6]

Uneori propune sinestezii delicate („Fiecare floare, / E un clopot care, / Mirosul și-l cântă” (Înnoptare)), dar care au semnificații mai profunde creaționiste (a se vedea, spre exemplu sinesteziile din Anatolida, poemul lui Heliade, pe care l-am comentat).

Unele dintre cele mai banale (să zicem) peisaje rurale conțin însă o tensiune lirică deosebită:

Seara se avântă.
Norii îi destramă,
În apus de-aramă,
Soarele, ce varsă,
Dintr-o rană stoarsă,
De pe munții goi,
Sângele pe noi.
(Înnoptare)

Cuminte,
[Măgarul] Clatină urechile învechite,
Ca două limbi de ceas potrivite
foarfece timpul zbieratului.
Și seara cade. Înainte,
Pe marginea satului,
Casele se fac o clipă roșii,
Pentru că soarele s-a tăiat în spini,
Pe urmă scârțâie osii,
Trec oameni străini.
(Măgarul)

După cum anotimpul preferat e toamna, la fel și, dintre momentele zilei, preferat este asfințitul.

Timpul evanescenței

La fel și metafora sângelui sau a rănii este reinventată regulat în versurile sale. Ea ne poartă cu gândul la semnificații ale uciderii spirituale…precum și la cele ale unei suferințe continue (ca o sângerare neoprită a unei răni lăuntrice, ca o boală nevindecată).

Metaforele dure indică sentimentul solitudinii, absența unor relații firești între oameni pe de o parte și între oameni și lucruri pe de altă parte: „Pe urmă a rămas / Doar floarea căzută în strada frântă, / (Carne crudă smulsă din răzor), / Și sub streșini a rămas o colivie care cântă, / Și pe ceruri trențele de aur dintr-un nor  (Povestea din sat).

Poemul Povestea din sat mizează din nou pe narativul poetizat (e povestea unei fete de la țară, cu părul de aur, care ajunge prostituată la oraș – orașul corupător), la care Maniu apelează destul de des:

Dimineața, clopotele sună,
Toaca bate, lumea se adună,
Și biserica intrată-n vreme,
Adâncită în pământul din mormintele ce cresc,
Geme
Cântec îngeresc.

Un măr sălbatic, înfurcit,
Plin de omizi,
Aruncă găuri de umbră pe cărămizi,
Așteptând ciori care azi n-au venit.
/…/
În sat erau reforme electorale,
Cucul număra în livezi,
Pentru copiii claselor primare.
Pe drum porneau la pășune cirezi,
Mânate de câte un băietan călare,
Sub frasini cu miros de șoarece, mâncați de foi,
Pe drumul care duce la zăvoi.

Apoi,
Toamna venea de la munte pe oi
Pe dealuri se târau pluguri
Și miriștele ardeau, ca o jertfă de ruguri.
/…/
Unii spun că fata ar fi plecat
Spre orașul de fabrici înconjurat,
Oraș fără flori, oraș fără cer,
Acolo copila cu păr de aur are un palat,
Și toate fericirile o cer.
Sau, la o perdea, așteaptă văpsită
Necunoscutul de care să fie plătită.

Satul îngrozit a blestemat. [etc.]

Se înțelege lesne că orașul este cel care nu mai are cer (Oraș fără flori, oraș fără cer”), nu mai are credință și morală, dar totodată, nici satul nu mai este cel tradițional, ci este afectat de vremuri.

Omizile, șoarecii…sunt agenții metaforici ai altor realități sociale și istorice, care le înlocuiesc treptat pe cele vechi.

Volumul Drumul spre stele (1930) începe cu o rugăciune…autentică (inclusiv ca tonalitate liturgică – vorbeam și altădată, în cazul lui Daniil Sandu Tudor, de adoptarea limbajului modernist în rugăciuni și acatiste):

Înflorește, Doamne, sufletul meu,
Cum înfloresc salcâmii și mălinii,

Înapoiază-mi credința iar,
Cum întorci zborul păsărilor călătoare.

Muncește-ntreagă suferința mea,
Cum în trupul morților rodește plugul,

Apoi înalță gândul pierdut,
Fluture în floarea cerului,

Și pregătește-mi sfârșit înseninat,
Ca asfințitul blajin de azi.
(Rugăciune)

În poemul Stea de iarnă, încearcă o aducere în contemporaneitate a evenimentelor sfinte/ biblice.

Sentimentul iubirii și peisajul hibernal se îmbină foarte bine:

De sticlă – câmpia înghețată.
Departe un șir de pomi despuiați
scutură chiciură luminată.

Au trecut sănii trase de boi
albi ca zăpada, și aburind ca zarea,
să încarce lemne din zăvoi.

Am rămas singur, și e atât de frig
încât aș putea să-mi văd cuvintele
înghețând în aer, când te strig.

Caut prin grădină pașii tăi,
ieri le-am zărit în prima ninsoare urmele,
umbre albastre, ca niște porumbei.
(Iarnă)

Multe metafore/ imagini poetice sunt anticipativ nichitiene („boi albi /…/ aburind ca zarea”, dar, mai ales: „aș putea să-mi văd cuvintele / înghețând în aer”).

Dar și întreagă delicatețea și sensibilitatea iubirii îl anunță pe Nichita Stănescu, în aceste versuri, ca și apetența de a privi iarna ca pe un anotimp al fragilității și al purității.

Lumina și tăcerea își împânzesc una alteia teritoriul:

Au fost aruncate coji de ou în râu
să vestească blajinilor, subt pământ, Învierea.
A început să cânte ciocârlia-n grâu,
s-a risipit în lumină tăcerea.
(Lumină vie)

Peste moșia bogaților cădea povara serii,
și pe urmă luceafărul aprinse veghe tăcerii.
(Arătarea)

Nichitiană sau, în orice caz, insolită, la acea vreme, pare și această metaforă: „Vezi soarele prin arbori? O inimă prin coaste…” (Strofe de primăvară).

Sfânta Liturghie (30 noiembrie 2012)

De la Catedrala Patriarhală din București, în transmisia live a Radio Trinitas.

Fragment, începând cu ora 11.00 și până la final.

Filă audio, 1. 26. 43 minute, 79. 3 mb.

Inclusă în arhiva TPA 3.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén