Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Istoria începe
de oriunde
o privești
*
Vol. 2
*
Părintele Profesor Vasile Oltean trece în revistă 92 de cărți vechi în catalogul său[1]. E vorba de fondul de carte, din sec. 11-17, existent în Biserica din Șcheii Brașovului[2].
Și autorul începe cu Omiliarul slav din sec. 11-12, care conținea omilii ale Sfântului Ioan Gură de Aur[3]. Și din p. 35 observăm că autorul cunoaște limba slavă.
A doua carte: Mineiul pe septembrie, în manuscris, din sec. al 14-lea. Tot în slavă[4].
A 3-a carte: Mineiul pe iulie și august. Tot de sec 14, „legat în lemn și piele”[5].
În n. 1, p. 39, aflăm titlul unui articol al autorului din MA: Vasile Oltean, Semnificația unui manuscris slavo-român din secolul al XIV-lea în rev. Mitropolia Ardealului, nr. 7-9/ 1977.
Din n. 3, p. 40, aflăm că Preotul Iane (1575-1591) a fost unul dintre colaboratorii diaconului Coresi, alături de protoiereul Mihai.
Mineiul pe septembrie, de sec. 15, în formă manuscriptică, e a 4-a carte prezentată[6]. Conține „motive florale stilizate, titluri și inițiale cu roșu, inițiale înflorite, în roșu”[7].
(fotografie)
Acesta e cel mai frumos frontispiciu de pagină de până acum…și se regăsește în a 5-a carte, Mineiul pe decembrie, un manuscris slavon de sec 15[8]. E scris cu cerneală neagră și are titluri și inițiale în roșu[9].
A 6-a: Mineiul pe iunie (sec. 15)[10].
A 7-a: Minei de sărbători (sec. 15), în pagina paradigmatică apărând culorile roșu și verde în frontispiciu[11].
A 8-a: Slujebnic slavon de sec 15[12].
A 9-a: Mineiul pe octombrie, sec. 15[13].
A doua carte patristică: Scara Sfântului Ioan Scărarul. Manuscris slavon de sec. 15. Catalogată ca a 10-a carte prezentată aici[14]. Manuscrisul a fost „dăruit bisericii din Șchei de protopopul Vasile în 1660. Legat în lemn și piele cu ornamentări”[15].
A 11-a: Cuvântările Sfântului Efrem Sirul, manuscris slavon de sec. 15[16].
A 12-a: Ioan Cantacuzin[o], Împotriva dogmei mahomedanilor, manuscris slavon de sec. 15[17]. Provine din biblioteca protoiereului Mihai, fiind dăruit Bisericii, la 1631, de fiica lui, Stanca[18]. Are 281 file[19] și, după cum ne spunea autorul, e o piesă de forță a colecției șcheiene.
Din n. 1, p. 61, aflăm că autorul tratatului anti-coranic e Ioan al VI-lea Cantacuzin[o][20], împărat romeic (1341-1354) și care va deveni monah cu numele de Ioasaf.
Tratatul apologetic vorbește despre reala întrupare a Domnului, despre moartea și învierea Lui, ridicarea Sa la cer și a doua Sa venire pentru ca să judece lumea[21]. Despre Născătoarea de Dumnezeu și minciunile Coranului[22]. Dar conține, paradoxal, și 9 cuvinte împotriva iudeilor[23].
A 13-a: un Prologar/ Viețile Sfinților pe septembrie-noiembrie, manuscris slavon de sec. 15[24].
A 14-a: un Prologar pentru decembrie-aprilie, tot de sec. 15[25].
A 15-a: un Molitvelnic de sec. 15[26]. Îmi place scrisul lui apăsat, energic…
A 16-a: Octoih slavon de sec. 15[27].
A 17-a: Triod Penticostar apărut la Cracovia, în 1491[28]; a 18-a: Parimiar românesc de sec. 16[29]; a 19-a: Psaltire slavonă de sec. 16[30]; Tetraevanghel slavon de sec. 16[31]; a 21-a: Minei pe noiembrie din 1517[32]. Mineiul a fost „scris din porunca lui Neagoe Basarab, domnul Țării Românești și cu binecuvântarea mitropolitului Macarie cel Nou la Târgoviște”[33].
A 22-a: Octoihul de la 1530, scris în Păuliș (jud. Arad), de diaconul Nicola, din porunca preotului Mircea și care provine de la Mănăstirea Ostrov (Călimănești)[34].
A 23-a: Sbornicul de la Veneția, din 1538, tipărit de Boidar Vukovici în slavonă[35].
A 24-a: Liturghier slavon din 1558[36], în f. 101 apărând numele Nedelcu, Trohan, Vitco, Dafina, Stoian, Proica, Arma, Proioca, Vitamira, Dragana, Petra, Noica, Iovan, Vela, Todora, Stana, Gherghio, Todor, Petre, preotul Aldea[37].
A 25-a: Tetraevanghel slavon din 1560, „copiat de Mateiaș logofătul, provenit de la mănăstirea Malu din Moldova”[38]. Are un frontispiciu foarte frumos și bogat:
(fotografie)
Iar din f. 189 v. aflăm că Mateiaș „l-a dat să fie întru rugăciune”, pentru sine, soție, copiii și părinții lui[39].
A 26-a: Tripesnic mic, Veneția, 1561[40]; a 27-a: Minei de sărbători, 1572[41], în care apare preotul Voicu[42]; a 28-a: Tâlc de Evanghelie, Vilnius, 1575[43]; a 29-a: Biblia de la Ostrog, din 1581[44], pe care apare numele Staicu[45]; a 30-a: Mineiul pe decembrie, sec. 16[46]. Apar următoarele nume în Minei: preotul Stoica, preoteasa Cristina, Bogdan, Vișa, Ignat[47].
A 31-a carte catalogată: Mineiul pe mai, sec. 16, cumpărat de Pavel din Podgaicy[48]; a 32-a: Minei de sărbători de sec. 16[49]; a 33-a: Slujebnic-Minei de sec. 16[50]; a 34-a: Minei pentru lunile martie-aprilie, sec. 16[51]; a 35-a Molitfelnic de sec. 16[52], care începe cu Rugăciunea colivei, Rânduiala la Bobotează, Slujba sfințirii apei și tocmai de aici încolo încep Rânduielile pentru Botez, ca în Molitfelnicul de azi[53].
În acest Molitfelnic găsim următoarele nume: Dumitru, Mihăil, Stanca, Abnușca, Tatul, Maria, ieromonahul Timotei, preotul Petru, preotul Aldea, Dobre, preotul Pavel[54], preotul Ipolit, Neaga, diaconul Iosim Iefremi[55].
A 36-a carte catalogată e al doilea volum al Sbornicului slavon, editat de diaconul Coresi între 12 iulie – 6 decembrie 1569. La Brașov[56].
A 37-a: Octoih slav I sau Octoihul mare, tipărit la Brașov de Coresi și 8 ucenici ai săi, între 12 mai – 20 octombrie 1574[57].
A 38-a: Octoih slav II, editat între 25 ianuarie – 23 august 1575[58].
A 39-a: Psaltirea slavă din 1577[59]; a 40-a: Octoihul mic slav din 1578[60]; a 41-a: Sbornicul slav editat între 20 mai – 11 noiembrie 1580[61]; a 42-a: Viețile Sfinților pe martie-august, din 1580[62], apărând aici numele Jivco și Iovana[63]; a 43-a: Cazania a II-a, editată între 14 decembrie 1580 și 28 iunie 1581[64].
A 44-a: Ceaslov slavon de sec. 16[65] și a 45-a: Codice miscelaneu slavo-grecesc, de sec. 16[66]. Aici, în miscelaneu, găsim și un cuvânt al Sfântului Simeon Noul Teolog despre rugăciune: între f. 40 v. – f. 42 r.[67]. Un altul, tot al lui, în f. 51 r. – f. 59 v.[68]…dar și „despre săvârșire”, de la Sfântul Dionisie Areopagitul, în slavonă, între f. 63 v. – f. 78 r.[69].
A 46-a: Mineiul pe februarie, sec. al 16-lea[70]; a 47-a: Ioan Stroveum & alii, Comentarii la sentințele sacre și profane din autorii greci și alții, Francfurt, 1581, în latină și greacă[71], care are 10 f. + 962 p. + 3 f.[72]; a 48-a: Liturghier slavon din 1590[73]; a 49-a: Johann Lassenberger, Cronica Transilvaniei, Nürenberg, 1603, în germană[74]; a 50-a: vol. 9 din Istoria lui Herodot, Francfurt, 1608[75]; a 51-a: Tipic slavon, din 1610[76]; a 52-a: Minei pe ianuarie și Pateric slavon, de sec. 17, provenit de la Mănăstirea Putna[77].
În a 52-a carte catalogată sunt amintiți Vasii, fiul lui Hoban, diaconul Petru, preotul Iane, preotul Gheorghe[78] și Matei, fiul preotului Oprea[79].
A 53-a: Mineiul pe mai-iunie, de sec. 17[80]; a 54-a: Mineiul pe mai, din 1612[81]; a 55-a: Omilii ale Sfântului Ioan Gură de Aur, publicate la Lavra Pecerska, în Kiev, în 1623[82]. În ultima sunt amintiți arhiepiscopul Ghenadie, Pavel, Voica, preotul Vasilachi, protoiereul Teodor[83].
A 56-a: Acatistier, Pecerska, 1625[84]; a 57-a: Sfântul Petru Movilă, Istoria lui Varlaam și Ioasaf, Pecerska[85]; a 58-a: Tâlc de Evanghelie, Moscova, 1636[86]. E vorba despre comentariile Sfântului Teofilact al Bulgariei.
A 59-a: Evanghelia învățătoare, Govora, 1642[87], apărută „cu voia și cheltuiala creștinului domn Mateiu Basarabă voevood, iar cu usteneala și izvodirea lui Silvestru eromonah”[88]; a 60-a: Cazania Sfântului Varlaam, Iași, 1643, în care apar numele preotului Ioan Farcaș și al lui Gheorghe Stoica[89]; a 61-a: Comentariul la Psalmi al lui Balthasar Corderio, în latină și greacă, editat la Veneția, în 1646, aici fiind catalogat doar vol. al 2-lea[90]; a 62-a: Noul Testament de la Bălgrad, din 1648[91]; a 63-a: D. Johanne Latermanno, Censurae Theologorum Orthodoxorum, 1648, în latină[92].
A 64-a: Îndreptarea legii, Târgoviște, 1652, în limba română cu grafie chirilică[93]; a 65-a: Mineiul pe august, în slavonă, 1664-1665[94]; a 66-a: Tipic slavon de sec. 17[95]; a 67-a: Joan Jacobum Weckerum, De secretis, 1662[96], a 68-a: Pomelnic, slavon, 1665; a 69-a: Disputa creștinilor cu Jidovii despre Mesia, Kiev, 1673, în slavonă[97]; a 70-a: Alexander Kossen, Credința în Dumnezeu în toată lumea, Heidelberg, 1674[98]; a 71-a: Liturghierul de la București, din 1680[99]; a 72-a: Sfântul Epifanie al Salaminei, Opere complete, Colon, 1682, în greacă și latină[100]; a 73-a: Apostolul de la București, din 1683[101].
A 74-a carte catalogată: Molitfelnic și Ceaslov, românesc-slavon, sec. 17[102]. În ea apar însemnați Necula, Duca, Nica, Pătru, Oprea, Costea, Ladislau, Tudor, Gheorghe[103].
A 75-a: Triodion slavon, Moscova, 1684[104]; a 76-a: Tipic grecesc, Veneția, 1685[105], unde apar numele de familie Lebu și Cătană[106]; a 77-a: Francois Turrettin, Predici din texte biblice, Geneva, 1687, în limba franceză[107]; a 78-a: Biblia de la București, din 1688[108]; a 79-a: Noul Testament de la Frankfurt pe Main, 1692, editat de Rodolphus Leusdenus[109], a 80-a: Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie, București, 1693, în greacă și română chirilică[110], unde sunt pomeniți preotul Nicolae Aron Florea, Ioan Seceleanu, Gheorghe Arieșanu, Ioan Bogdan, monahul Ștefan Colț, preotul Vlad Popoici[111]; a 81-a: Biblia, ediția lui Martin Luther, editată la Wittenberg, în 1696, în limba germană și cu grafie gotică[112], a 82-a: Omiliile Sfântului Macarie cel Mare, Leipzig, 1696, în germană[113].
A 83-a: Evanghelia de la Snagov, din 1697[114]; a 84-a: Mineiul pe martie-aprilie, de la Buzău, din 1698[115]; a 85-a: Mineiul pe septembrie-octombrie, Buzău, 1698[116]; a 86-a: Mineiul pe ianuarie, Buzău, 1698[117]; a 87-a: Mineiul pe februarie, Buzău, 1698[118]; a 88-a: Mineiul pe noiembrie-decembrie, Buzău, 1698[119]; a 89-a: Mineiul pe mai-iunie, Buzău, 1698[120], în ultimul întâlnind numele protoiereului Radu Tempia[121].
A 90-a carte catalogată de autor: Chiriacodromionul de la Alba Iulia, din 1699[122]. Ea a fost cumpărată de „popa Moisi din Calbor…cu 10 zloți, [în] anul 1805 februarie la Calboru”[123].
A 91-a: Carte sau lumină, Snagov, 1699 și a aparținut lui Tudor Hagi Radu[124].
Și ultima catalogată, a 92-a, este Triodionul de la Buzău, din 1700, legat în lemn și piele. El a fost dăruit Bisericii din Șcheii Brașovului de Sfântul Constantin Brâncoveanu pentru ca „să fie pomenit în veac”[125].
Însă, după cum ne-a spus autorul în mod personal, în custodia sa sunt sute de cărți vechi neumblate și încă neinventariate, pentru că nu are nici personal și nici bani ca să plătească oameni calificați.
[1] Ne referim la: Vasile Oltean, Catalog de carte veche din Șcheii Brașovului, Ed. Edict, Iași, 2004, 268 p.
Am cumpărat-o de la autor, la Târgoviște, în data de 23 noiembrie 2012. A fost unul dintre participanții la Conferința Cartea și tiparul românesc în Evul Mediu, organizată de Prof. Dr. Gheorghe F. Anghelescu, unde am participat împreună cu doamna preoteasă, care a prezentat studiul: Sfântul Antim Ivireanul: imnul în proză.
Cărțile autorului:
http://www.primascoalaromaneasca.ro/cat_carti_publicate_Vasile_Oltean.html.
[21] Vasile Oltean, Catalog de carte veche din Șcheii Brașovului, op. cit., p. 61-62.
[48] Idem, p. 123. În n. 1, p. 123, autorul spune că e vorba de o localitate din Ucraina, districtul Tarnopol.
[91] Idem, p. 205. Din cauza unei erori grafice…în textul autorului apare anul 1848 în loc de 1648.
