Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte…

***

În Întoarcerea autorului[1], academicianul Eugen Simion își exprima dorința de a scrie viața lui Marin Preda. Pentru că „omul [Marin Preda] era tot atât de interesant ca și opera[2] lui.

Preda era o personalitate cu multe contraste[3], „un spirit care tindea spre contemplație”[4]. „Știa să aștepte”, dar și să tacă, fiind tranșant în opinii[5].

Râdea cu mare poftă[6] și „nu-i plăceau deloc ifosele omului de litere”[7]. „Nu accepta…ținuta nefirească, înțepată, a creatorului în relațiile obișnuite. Detesta pe snobi și, în cercurile în care aceștia se învârteau, Preda nu era un musafir comod. Folosea dinadins, în astfel de circumstanțe, un limbaj slobod, voit insultător, „scârbos”, cum am auzit spunând pe cineva”[8].

Însă când nu trebuia să dea lecții nesimțiților, „era un om civilizat și, în relațiile cu oamenii simpli, punea o cordialitate și o stimă care pe mine m-a uimit. Era curios să cunoască un individ și, din discuția cu el, afla uneori lucruri interesante: o atitudine, un cuvânt, o mișcare a feței, o coborâre a glasului…”[9].

Tot în p. 252: despre cum s-a despărțit Preda de George Călinescu. Autorul a fost insolent cu Preda, l-a apărat pe Călinescu, dar Preda nu i-a reproșat niciodată „tinereasca” sa atitudine[10].

„Preda avea răbdare, imensă răbdare cu colegii lui mai tineri”[11].

Când i-a apărut primul volum din Moromeții, în 1967, în campania împotriva lui, i s-a negat până și „priceperea de a scrie[12]. Și asta pentru că „avea un talent care provoca, [chiar] exaspera pe unii dintre colegii lui”[13].

Atitudinea lui: disprețuiește-l pe cel care este rău intenționat la adresa ta și nu-l urî[14]! Căci Preda, „spiritual vorbind, [era] țăran, rămăsese țăran, [și] voia să rămână, moralmente, țăran”[15]. Fapt pentru care „îi disprețuia la culme”[16] pe țăranii deveniți intelectuali și care se transformau imediat în „demagogi poporaniști, [în] spirite lucrative, întreprinzătoare, dornice să încheie relații profitabile[17].

Preda a avut „o sănătate fragilă, suferă de friguri, e miop…și…cade periodic într-o stare de blegie[18]. Mama lui chiar îi pregătise „cămașa de înmormântare”[19]

Merge la 8 ani la școală[20]. Și datorită stării lui de bolnăviciune, țăranii din Siliștea-Gumești (jud. Teleorman), satul său natal, credeau, chiar și când el devenise celebru, că nu e în stare de scris și are faimă datorită politicii[21].

Despre prezența lui Dumnezeu în viața lui în p. 263. Folosea adesea pe „bezmetic”[22], cu nuanță morală, pentru că „Marin Preda credea în frumusețea morală a omului”[23].

Scriitorii lui erau Dostoievski, Balzac, Tolstoi[24], recitea Sfânta Scriptură și modul cum comenta lucrurile „era neobișnuit”[25]. Pentru că el se baza „pe respectul față de adevăr[26].

Verbul a păți[27] e o marcă a lui, spune autorul. Dar „nu-i plăcea să scormone în coșul de gunoi al istoriei. Voia să înțeleagă mecanismele istoriei și să observe omul dintr-un punct de vedere favorabil[28]. De aceea nu se grăbea când descria ceva în cărțile sale, pentru că Preda făcea întotdeauna „ocoluri necesare”[29].

Iar în finalul eseului, autorul îl găsește pe Preda drept „un mare scriitor”[30]. Un scriitor a cărui prezență „dădea un sentiment de siguranță muncii literare. Erai bucuros că există, aveai certitudinea că, existând el, vei putea ajunge și tu la capăt[31].


[1] Cităm: Eugen Simion, Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația creator – operă, cu o cronologie și o postfață de Andrei Terian, Ed. Institutului Cultural Român, București, 2005, 519 p.

Eseul pe care îl discutăm aici se numește: Marin Preda. Omul moral și blestematele chestiuni insolubile, p. 249-275.

[2] Idem, p. 249.

[3] Ibidem.

[4] Idem, p. 250.

[5] Ibidem.

[6] Idem, p. 251.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 252.

[10] Idem, p. 253.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Idem, p. 254.

[17] Ibidem.

[18] Idem, p. 256.

[19] Idem, p. 257.

[20] Ibidem.

[21] Idem, p. 258.

[22] Idem, p. 264.

[23] Idem, p. 266.

[24] Idem, p. 268.

[25] Idem, p. 269.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Idem, p. 271.

[29] Idem, p. 272.

[30] Idem, p. 274.

[31] Ibidem.

Did you like this? Share it: