Predică la pomenirea Sfântului Arhiepiscop Nicolae al Mirelor Lichiei [6 decembrie 2012]
Iubiții mei,
când spui Sfântul Nicolae spui…milostenie!
Daruri pentru copii, cel mai adesea…
Lucru pe care îl spune și troparul său, numindu-l „icona praotitos”/ icoană a blândeților, după ce îl numește, mai întâi de toate, drept „canona pisteos”/ canon al credinței [Cf. Orologhion to Mega, Atena, 1974, p. 264].
Pentru că numai dreapta credință te face cu adevărat blând.
Și aici nu e vorba de blândețea politicoasă, manierată, care este de ochii lumii…ci de blândețea născută din curăția sufletului, din sfințenie, adică de o blândețe ca stare interioară duhovnicească.
Iar azi, împlinind 6 ani de online Teologie pentru azi…ne bucurăm că Sfântul Nicolae e patronul onlineului nostru…atâta timp cât l-am inițiat de ziua lui, după Sfânta Liturghie, bucurându-ne duhovnicește…
Pentru că onlineul e un dar ce trebuie înmulțit…și nu terfelit!
E darul ajungerii instantanee la întreaga umanitate, adică un misionarism global…în comparație cu Părinții noștri care s-au nevoit mergând sute, mii de kilometri în căutarea mântuirii aproapelui.
Singurul lucru care ni se cere: e să fim prezenți la nivel online la un nivel ridicat din punct de vedere teologic!
Adică să avem ce prezenta, ce publica, ce comenta…
Sfântul Nicolae a trăit în secolele III-IV: s-a născut pe la 280 și a adormit pe la 345 d. Hr.
Sediul său arhiepiscopal, de la Mira, e în Turcia de astăzi, la Demre.
Părinții: Teofan și Nona.
Și minunile au început odată cu nașterea lui…
Pentru că a stat 3 ore în picioare, după ce a fost născut, slăvind astfel pe Dumnezeul nostru treimic…și apoi a supt numai din sânul drept al mamei sale.
A postit de când era prunc…pentru că miercurea și vinerea sugea de la sânul drept numai spre seară…
Unchiul său, care era episcop, l-a făcut preot văzând curăția vieții lui…și viața sa a fost plină de milostenie către cei săraci.
De aici și modul în care îl percepem pe Sfântul Nicolae până azi: ca pe un om al bunătății…
Și avem nevoie de oameni buni, miloși, echilibrați în viața noastră…pentru ca să ajungem la liman bun.
Trebuie să avem exemple de echilibru frumos…într-o lume atât de întoarsă cu fundul în sus…ca a noastră…
Dar un echilibru născut din credință, din evlavie, din grijă frumoasă pentru alții…și nu ostentativ, planificat.
Pentru că am văzut, în ultimii 2-3 ani, în librării, rafturi întregi de cărți despre dobândirea unui echilibru planificat.
Cărți „motivaționale”. Cărți care „te fac frumos”, „te fac cu bani”, „cea mai bună mamă” și cu „cea mai bună viață sexuală posibilă”.
Și în care apar zâmbete trase la xerox…o înțelepciune sincretistă…din mai multe religii și filosofii…un fel de morală nereligioasă pentru toată lumea.
Însă bunătatea Sfântului Nicolae e o bunătate creștină!
O bunătate simplă, născută din împlinirea voii lui Dumnezeu.
Sfântul Nicolae nu îți dă, în primul rând, o păpușă sau un tanc de ziua lui…ci te întâmpină, din Icoana lui, cu un chip plin de blândețea lui Hristos Dumnezeu.
Și mai înainte de toate ar trebui să-i învățăm pe copiii noștri chipul duhovnicesc al sărbătorii, ceea ce ne aduc Sfinții lui Dumnezeu în viața noastră, și apoi să le dăm cadouri, daruri materiale.
Să-i învățăm cum arată Sfinții, ce viață au avut, cum și-au sfârșit viața…și de ce au murit în chinuri grele, cel mai adesea, oamenii cei mai buni și mai curați ai planetei.
Să-i învățăm frumusețea faptei bune…dar și cât se suferă pentru ea.
Pentru că observăm ce calamitate se produce acum, în timpul praznicului Nașterii Domnului, cu perceperea sărbătorii.
Dacă înțelegi că sărbătoarea e formată din brad, beculețe, mâncare multă, drumuri la mall și cadouri…nu mai aștepți nimic important de la postul Bisericii, de la slujbele Bisericii, de la Hristos Dumnezeu, Care Se naște mereu pentru noi…nu în peștera Betleemului…ci în inimile noastre.
Iar Sfântul Nicolae pregătește drumul bunătății lui Hristos Dumnezeu, ne indică pe Dumnezeul nostru Care S-a făcut om pentru noi…tocmai pentru ca să ne umple de bunătatea Lui.
De la 6 până la 25 decembrie mai sunt doar 19 zile…
19 zile pentru a înțelege că bunătatea nu e un cuvânt învechit…ci o realitate a vieții noastre.
Pentru că Sfinții trebuie urmați în binele lor…și nu doar elogiați pentru cine sunt.
Trebuie să-l urmăm pe Sfântul Nicolae în grija lui față de fetele nemăritate…pe care le-a scăpat de la curvie.
Să-l urmăm în grija lui de a face liniște în inimile altora.
De a aduce pacea, buna-cuviință, încrederea…în oameni.
Pentru că degeaba propovăduim, degeaba ne afișăm ca ortodocși, dacă viața noastră nu este un reazem pentru oameni.
Trebuie să fim puncte de sprijin, oameni de încredere, oameni de acțiune, oameni ai iubirii.
Trebuie să se vadă în noi crezurile noastre, aspirațiile noastre bune, care să-i dinamizeze pe oameni, să-i scoată din amorțeală, din neîncredere, din frică…
Sfântul Nicolae a participat la Sinodul I Ecumenic, de la Niceea, din 325 d. Hr.
A fost unul dintre cei 318 Sfinți Părinți sinodali…
De aici numirea de „canon al credinței”, de îndreptar al credinței din troparul său.
Pentru că a fi canon pentru cineva, a fi mărturie evidentă, înseamnă a fi exemplu de urmat.
Și „în adânci bătrâneţi, fiind plin de zile bune, şi-a dat datoria cea de obşte a firii omeneşti, bolind puţin cu trupul, apoi şi-a săvârşit bine viaţa sa vremelnică. Deci a fost petrecut cu bucurie şi cu psalmi la viaţa cea neîmbătrânită şi fericită, însoţindu-l Sfinţii Îngeri şi întâmpinându-l cetele Sfinţilor”.
Pentru că exemplul bun este un exemplu întotdeauna valabil.
Așa că trebuie să trăim…și să murim frumos…
Pentru că nu e de ajuns doar un început bun…ci trebuie să fim constanți în bine…în toată viața noastră.
Și fie ca Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Său Arhiepiscop, ale Părintelui nostru Nicolae, să ne dea inimă bună, miloasă, ca să știm să facem daruri frumoase oamenilor…dar, în același timp, să ne dăruim cu totul lui Dumnezeu, Cel care ne umple pe noi de toată bunătatea. Amin!
