E normal să fii asfixiat de propriile tale gânduri. Mai ales când gândești cu un cap ținut gol toată iarna. E normal, totodată, să te știe toată lumea de gânditor sufocant, de asfixiator al adjectivelor…pentru că în fiecare iarnă, oricât de sălbatică ar fi, tu dai interviuri…

E vorba despre Marius Glob. Un matur între toate vârstele, cu gușă proeminentă, burtă pe măsură…și două picioare mici și păroase…care îl fac guraliv.

Da, vorbește cu picioarele! Sau calcă în străchini toate subiectele cu și despre zăpadă…de parcă zăpada nu ar mai avea ce să facă

În ultimul interviu a folosit 2.000 de cuvinte cu tentă…albă.

A vorbit despre impulsul deviant pe care postmodernismul prost-intenționat îl aduce în culoarea blocurilor gri, comuniste.

Despre bărbații abuzați de soțiile lor…instinctual sau vocal, și care nu se mai regăsesc între atâtea ore de lascivitate și sunete stridente.

Despre campania electorală…și legătura ei cu zăpada…a vorbit doar 3 minute. A fost punctual (lucru care nu îl caracterizează!) și drastic de laconic.

Despre suspansul filmelor inumane a vorbit maximum 5 minute. Din nou scurt…și pe lângă subiect.

Dintre cele 2.000 de cuvinte…circa 500 erau corosive.

Erau un fel de tango murdar, plin de salsa…și tehno.

Poartă, din lehamite, aceeași cravată roșie cu picățele gri.

I-am spus, nu numai eu…ci și alții…că zăpada nu are nimic de-a face cu culoarea roșu. Însă el a ținut-o una și bună că în parazitara noastră existență…rămâne numai ceea ce e strident…și nu ce e liniștit, ponderat.

De fapt, la urma urmei, dacă stau să mă gândesc, ceea ce mai rețin e ceea ce m-a enervat tot timpul.

Spre exemplu, o vecină, cu câinele ei pechinez…m-a enervat în tot liftul…

Apoi un președinte, câteva partide, o altă sumă de mimoze intelectuale m-au enervat execrabil de mult…

Încât, cred că e cazul să o spunem pe șleau: zăpada va veni și se va așterne!

Va curge cu ninsoare, cu uitare, cu întreținere mai mare, cu stropi netopiți de înghețată, de caltaboș, de țuică fiartă cu piper, de portocale zdrobite cu…inteligență…

Asfixiantul, inenarabilul, ingurgitabilul Marius Glob va mai vorbi câteva interviuri total neinteresante…va mai pleca și va mai veni, mutra lui se va mai hlizi…însă iarna, subiectul lui preferat, nici nu-l cunoaște!

Ce teribilism atroce, să vorbești despre subiecte care nu te traversează nici măcar în vis!

Ce amendă la trecerea de pietoni trebuie să iei dacă nici măcar iarna nu te vrea!

Când a terminat tot ce n-a putut să spună, tacticos, Marius Glob și-a închis laptopul și s-a topit în indiferența largă a societății.

Pentru că societatea preferă papagalii….dar nu și o oglindă drastică. Pusă în fața ei…

Va ninge!: lucrul cel mai sigur.

Did you like this? Share it: