Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 6 decembrie 2012

La 6 ani de TPA

  • La împlinirea vârstei de 6 ani a platformei Teologie pentru azi vă mulțumim dumneavoastră, tuturor colaboratorilor, comentatorilor, cititorilor și audienților noștri și vă dorim multă bucurie în viața dumneavoastră! Nici nu știm când a trecut timpul…
  • TPA, astăzi, înseamnă 10. 595 articole, 71 de cărți și alte multe proiecte online.
  • Varujan Vosganian: „Nu e adevărat că românii şi-au pierdut speranţa. Nu speranţa în viitor e problema, ci încrederea în clasa politică”. / „Dacă nu vom înţelege că drumul spre Bruxelles trece prin satul românesc, vom avea doar iluzia că suntem în Uniunea Europeană”.
  • Adrian Năstase: „Legea asimilează deci alianţa politică cu partidul politic (vezi art. 5, 20-22, 34, 35, 52). Chiar în expunerea de motive, din 2002, a grupului liberal, se menţionează, între altele, că s-a dorit ca „înregistrarea Alianţelor politice să parcurgă aceeaşi paşi ca şi înregistrarea partidelor politice”. […] Băsescu doreşte o lectură simplificată a Constituţiei, în sensul că nu participă decât partidele politice în alegeri. Dacă ar fi aşa, atunci Legea partidelor, care asimilează alianţele politice partidelor, ar fi neconstituţională”.
  • Idem: „Dacă la alegeri candidează şi câştigă USL ca alianţă, pot fi invitate la consultări doar piciorul stând sau cel drept al candidatului care câştigă sau pot fi invitaţi pe rând adidaşii lor? Procesul verbal al BEC arată care sunt competitorii; PSD nu candidează, nici PNL, candidează USL. Poate că Băsescu doreşte să invite la consultări [filiala] din Gorj a PSD sau pe cea din Sectorul 1 a PNL?!”.
  • Târgul, demunit “Bucharest Christmas Market”, amenajat deasupra parcării subterane de la Universitate, va fi deschis până în 3 ianuarie 2013, pe toată perioada sărbătorilor de iarnă”.
  • Românii au vorbit la telefonul mobil, de la începutul acestui an, peste 30 de miliarde de minute, a anunţat Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii […] [și au trimis] 6,7 miliarde de mesaje scrise”.
  • Crin Antonescu va vota duminică la ora 10.00, la Liceul agricol din Alexandria, secția de vot nr. 6”.
  • Val Vâlcu: „Ieșirile lui Traian Băsescu nu mai au nicio noimă. Nu doar că nu ajută alianța prezidențială, dar aceste atacuri pe mize personale riscă să tragă ARD sub scorul PP-DD”.
  • Incepand cu data de 9 decembrie [2012] va intra in vigoare Noul Plan de Mers al Trenurilor 2012-2013, care va fi valabil pana la 14 decembrie 2013, a anuntat CFR Calatori”.
  • Mircea Dogaru: „De ce trebuie sa iesim la vot pe data de 9 decembrie? Pentru ca regimul Basescu nu a murit, pentru ca cei care si-au batut joc de noi toti, adica de toate categoriile socio-profesionale si de varsta din Romania, lundu-ne, pe rand, dreptul la munca, la invatatura, la sanatate, la viata si, in final, unica arma de aparare – VOTUL, furandu-ne prin cinci slugi odioase Referendumul, nu au abandonat lupta impotriva natiunii romane”.
  • In China se gasesc cele mai lungi 3 poduri din lume. Danyang Kunshan Grand Bridge a fost inaugurat pe 30 iunie 2011 si este cel mai lung pod sustinut de cabluri de otel. Are 2.000 de picioare si o inaltime de 78 de metri, care dau impresia ca trec prin nori”.
  • Parlamentari români cu vorbe puține sau deloc.
  • Arhitectul brazilian Oscar Niemeyer, care a conceput unele dintre cele mai celebre clădiri ale secolului al XX-lea, a murit miercuri [5 decembrie 2012], într-un spital din Rio de Janeiro, la vârsta de 104 ani”.
  • Cea mai înaltă femeie din lume, cu o înălţime de 2,36 m, a murit la vârsta 40 de ani, scrie The Sun. Chinezoaica Yao Defen, care cântărea 200 de kilograme, a murit pe 13 noiembrie [2012], însă vestea morţii sale a apărut abia acum”.

Adrian Maniu și ravagiile întomnării [9]

Volumul Cântece de dragoste și moarte (1935) e dedicat iubirii și, respectiv, regretelor pentru pierderea ei: „în mine zâmbetul tău trebuia să înflorească, / amurg îngenunchiasem albei dimineți. // Mâinile până-n inimă au mângâiat. / Privirea în privirea ta oglindea dorul. / Îmi erai liniștea și îți trăiam fiorul, / miruind fruntea într-un gând curat” (Cântec de dragoste moartă).

Ca și Voronca, Maniu evidențiază oximoronic iubirea, proiectându-o într-un fundal…antiromantic, confruntând-o cu dezabuzarea provocată de ruinele spirituale ale orașului, de peisajul urban afazic și despiritualizat:

Mână-n mână. Alături. Îndreptare peste viață.
După sfârșitul sărac al orașului
Fabrici fumegau plânsul sirenelor.
Cazărmi sfâșiaseră ceasul stingerii.

În maidane, maghernițe cu mușcate răsăriseră.
/…/
Copii zdrențuroși se-njurau fără vină,
cerșetori cu glas de tâlhari, binecuvântau.

Corbi au zburat răscrucile crescute-n gunoaie,
unde moșnegi scormonesc comori putrezite.
/…/
Înserarea poleia cu jale pustietatea,
toată priveliștea își trăgea sufletul în murdărie,
numai tu, îngere, pluteai fără atingere,
deasupra păcătoaselor traiuri, lipsite de vis.
(Seară de aur)

Se insinuează, de fapt, ca și la Voronca, ideea că orașul este de vină pentru neîmplinirea unei iubiri curate și sfinte, pe care susține că o dorea.

Pentru că orașul este murdar, este asfixiant, e un mediu impropice pentru sentimente înalte și idealuri.

Tablourile urbane sunt dezolante…pauperitatea și nefericirea nu îngăduie oamenilor nici răgazul reflecției și nici pe cel al emoției curate.

Nevinovăția invocată de poet provine din lipsa responsabilității directe (a copiilor săraci, moșnegilor scormonitori în gunoaie, cerșetorilor…) pentru acest mod de existență.

În arealul său, al orașului, ființa umană nu poate fi decât deprimată.

Sigur că o astfel de critică (chiar și sub formă poetică) adusă industrializării și civilizației urbane (care nasc maidane și maghernițe) n-a putut să fie receptată (și cu atât mai puțin bine primită) în perioada comunistă.

Este un alt factor pentru care tradiționaliștii au rămas în umbră…niște decenii.

Doar Bacovia – deși este cel mai deprimat de oraș – a putut fi salvat, pentru că limbajul său poetic este mult mai denudat de referințe concrete, mult mai abstract/ chintesențiat/ geometrizat.

Ecouri deopotrivă din Blaga și Ion Vinea se deslușesc în Cântec de noapte la mare (deși primul vers e inspirat din Eminescu – din Egipetul sau Memento mori – de unde și-a extras și Ion Barbu resursele poetice pentru ultimele două versuri din Joc secund: Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea, / Meduzele când plimbă sub clopotele verzi”):

Toate clopotele bat din fund de mare,
Toate luminile înnoptează-n depărtare,
Întunecimea aripează alb, valuri amare.

Desprins, dorul simte inima aproape,
Gândul înflorit, leagănă iubire sub pleoape,
Cântă deasupra cuvintelor, suflet și ape.

Nu ocolește versurile melodramatic-simboliste: „Apoi, ținând ochii deschiși, visează, / În toamna asta cu miros de ceară, / La gându-n care dragostea-nviază, / Pe când îndrăgostiții se omoară” (Cel din urmă dar).

Sunt de remarcat, la Maniu, construcțiile poetice îndrăznețe, care fac ca tiparul reflexiv tradiționalist să fie turnat în forme literare moderniste.

Uneori, modernitatea întâlnește izolat și incidental tradiția (și narativul…poeticul):

Am venit să ne sărutăm,
În această biserică părăginită,
și dăm
de credința odinioară trăită.
/…/
Între icoanele din negurata zugrăveală,
ești albă auriu…
/…/
Aici au fost odată cântece de slavă,
Veneau Voievozi, cum îi vezi pe zid pomeniți…
/…/
Am căutat adăpost, nu ne putem destăinui,
Sub bolțile de răsunet mute,
Unde păgânii au spart ochii sfinților, spre a orbi
cele nevăzute.
/…/
Prin acum, trecem mai departe.
(Pângărire)

Versul „păgânii au spart ochii sfinților” face aluzie la o tehnică de tortură reală, practicată în trecut, dar și la un obicei curent, al „păgânilor” contemporani, moderni, care răzuiesc ochii sfinților din zugrăveli, o practică fără noimă: „spre a orbi cele nevăzute”.

Maniu este totuși unul dintre rarii poeți tradiționaliști ai epocii moderne care rememorează istoria și gloria medievală și care implicit asociază Ortodoxia cu Evul Mediu…detaliu de care mulți au uitat, cel puțin în poezie.

Sau care este doar sugerat metaforic, în alte cazuri, prin aluzii îndepărtate și cam greu de înțeles astăzi…

Pentru că ceea ce n-au înțeles unii dintre ortodoxiști este tocmai faptul că programul recuperării tradiției trebuia să îi trimită, mai întâi de toate, la două mari surse: Sfinții Părinți și cartea veche (în mare parte religioasă) în română.

Nu să privească prin vecini, la ruși sau la greci (mai ales la ruși, pentru că ei exercitau o atracție literară mai mare), pentru că în felul acesta nu se deosebeau prea mult de Lovinescu..doar că propuneau alt tip de sincronizare

Numai că traducerile din Filocalie tocmai atunci le inițiază Părintele Dumitru Stăniloae, iar cartea veche românească nu interesa mai pe nimeni.

Cum nu interesează nici astăzi pe tradiționaliști…doar nu o să asude ei să facă studii ca să își cunoască tradiția ortodoxă și românească, nu doar pe câțiva Părinți ai ultimelor decenii…

Revenind la Maniu, ne atrage atenția încrederea lui în viitor, pe care i-o insuflă ruinele trecutului: „Prin acum, trecem mai departe”.

Maniu știe să fie și un fotograf al instanței, al momentului dureros, clătinant/ derutant:

Cu fruntea în mână, dorind de tine,
ascult povestea trecutului,
în toamna asta, în care au murit gherghine,
și a rămas mireasma lutului.
/…/
Afară e noapte neliniștită,
ca o dragoste în care înțelegi sfârșitul.
Poarta pustie se bate de vânt trântită.
Palidă luna își încovoaie cuțitul.
/…/
Singură teama știe să-nfrunte
visul născut să se sfarme?
Împiedicând mâna, în frunte
să dea liniștea de plumb, a unei arme.
(Cu fruntea în mână)

Panorama celestă ne poate oferi încă surprize, în materie de viziuni poetice:

„secera din ceruri tăia câte o stea” (Intrarea la schit);

„rece se înmormânta un leș de soare” (Furtună de toamnă).

Inspirat ni se pare și versul: „Miros de humă și de cremeni desfunda vechimi” (Furtună de toamnă).

Între contemplări clasice ale naturii sunt strecurate intenționat și imagini frapante (chiar dacă se păstrează în arealul mesajului tradiționalist), care schimbă tonurile și liniile cu care s-ar mulțumi un admirator de artă mimetică: „Frunza lâncezește, mireasmă amară. /…/  A înghețat pustiul în giulgi de brumă, / Pâlpâietoare candela brândușelor stingând” (Amurg de toamnă).

Alteori e și mai îndrăzneț: „Trupul gol, mireasmă de porumb și mere coapte, / Trupul tău m-a-ndurerat, încât / Simt că gândul o să se desprindă”… (Noapte nebună).

Dacă decontextualizăm din nou, două versuri din același poem sună a joc nichitian, reluând refrene antonpannești/ neoanacreontice: „Înainte de a fi a mea otravă, / Mă dureai în inima bolnavă”.

Și nu totdeauna inserția narativă e binevenită…

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno