Istorie II. 3

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte, a 2-a

***

În două articole din cartea sa, Religia în fapt[1], Mirel Bănică a spus același flagrant neadevăr: că Biserica Ortodoxă a apărut odată cu schisma din 1054. Adică ea nu vine de la Hristos și nu are amprentă apostolică.

În p. 148: „De la „nașterea” la Constantinopol în 1054, când cardinalul Humbert, emisarul special al Papei Leon al IX-lea, a depus pe altarul Sfintei Sofii faimoasa sentință de excomunicare a grecilor, Biserica Ortodoxă a conceput Tradiția drept coloană vertebrală a identității sale religioase”.

În p. 188: „Putem afirma că Ortodoxia întreagă (ca expresie a creștinismului răsăritean definit în urma Schismei de la 1054) este „fundamentalistă” prin încrâncenarea istorică cu care și-a apărat identitatea în condiții foarte dificile”.

Iar dacă Biserica Ortodoxă „începe” la 1054 și nu la Cincizecime…Biserica Romano-Catolică e „adevărata” Biserică a lui Hristos sau „niciuna” dintre ele?

Însă Mirel Bănică se ocupă cu sociologia religiilor[2], cu adevărurile tranzitorii și nu cu teologia dogmatică…care nu-și permite bâlbe și nici mistificări.

*

În Tratatul său de iconologie[3], PS Melchisedec Ștefănescu[4] spune adevăruri durabile despre discuțiile teologice cu anglicanii și romano-catolicii.

„Anglicanii aceștia arătau mare dorință și zel pentru unirea Bisericilor, dar din cele ce s-au vorbit acolo[5] m-am convins că anglicanii voiesc o unire numai de formă, iar nu de fond, așa că fiecare Biserică să-și păstreze doctrinele lor obișnuite, să nu [le] condamne pe cele ale altor confesiuni, ba chiar să le aprobe și să le privească, ca și pe ale lor.

Cât despre cinstirea și închinarea sfinților și a icoanelor, ei chiar de la prima conferință s-au exprimat în treacăt, că vor fi contra Sinodului al VII-lea Ecumenic și a închinării sfintelor icoane.

De aceea Döllinger[6], care conducea conferințele a înlăturat cu prudență orice discuție despre dogma închinării icoanelor.

De atunci, eu mi-am făcut convingereaniciodată nu poate să fie unire adevărată între ortodoxie și protestantism, mai cu seamă din cauza cinstirii icoanelor și a sfinților; de asemenea, nu poate să fie unire dreaptă și frățească între Biserica Ortodoxă și cea papistă[7], din cauza „dogmei”[8] despre primatul papei asupra a toată Biserica creștină, „dogmă” la care romano-catolicii țin ca la fundamentul credinței și al Bisericii lor, lucru pe care Biserica Ortodoxă nu-l poate admite.

Despre puțina sinceritate a dorinței anglicanilor de unire a Bisericilor este destul a aminti că, în timp ce în scrieri și în adunări savante vorbesc de unirea Bisericilor ca de o mare chestiune a zilei, în practică trimit misionarii lor în țările ortodoxe, spre a răspândi „dogmele” lor!”[9].

Lucrurile nu s-au schimbat în ultima sută de ani…


[1] Mirel Bănică, Religia în fapt. Studii, schițe și momente, cu pref. de Nicu Gavriluță, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011, 307 p.

[2] Idem, p. 21.

[3] Episcopul Melchisedec Ștefănescu, Tratat despre cinstirea și închinarea Icoanelor în Biserica Ortodoxă și despre Icoanele făcătoare de minuni din România ortodoxă, ed. îngrijită și note de Pr. Eugen Drăgoi, cu prefață de Pr. Prof. Univ. Dr. Ștefan Buchiu (p. 5-10), ed. a II-a revăzută, Ed. Partener, Galați, 2010, 84 p.

Se editează aici ediția: Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor în Biserica Orthodoxă și despre icoanele făcătoare de minuni din România Orthodoxă de Prea Sfințitul Melchisedec, episcop de Roman, București, 1890, cf. paginii de descriere.

[5] La Conferința vechilor catolici de la Bonn, din 12-16 august 1875, cf. Episcopul Melchisedec Ștefănescu, Tratat despre cinstirea și închinarea Icoanelor în Biserica Ortodoxă și despre Icoanele făcătoare de minuni din România ortodoxă, ed. cit., p. 38, n. 18. Autorul a participat împreună cu PS Ghenadie Țeposu al Argeșului, cf. Ibidem.

[6] Johann Joseph Ignaz von Döllinger (1799-1890): http://en.wikipedia.org/wiki/Ignaz_von_D%C3%B6llinger.

[7] Biserica Romano-Catolică.

[8] Punerea între paranteze a lui dogmă, și aici și la următoarele două apariții textuale, e redactarea noastră pentru că nici autorul nostru nu le-a socotit dogme reale.

[9] Episcopul Melchisedec Ștefănescu, Tratat despre cinstirea și închinarea Icoanelor în Biserica Ortodoxă și despre Icoanele făcătoare de minuni din România ortodoxă, ed. cit., p. 39.

19 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *