Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 11 decembrie 2012

Dogmatica Părintelui Mihail Pomazanski sau despre autolimitările neavenite ale tradiționalismului [1]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Studii

de

Teologie Dogmatică

Ortodoxă

*

(vol. 2)

*

Textul de față reprezintă începutul capitolului al 9-lea al cărții noastre.

  *

Apărută în limba rusă[1], în 1963[2], Teologia Dogmatică Ortodoxă a Protoiereului Mihail Pomazansky se dorește o fugă de romano-catolicism, însă, paradoxal, folosind o rețetă romano-catolică.

Pentru că stilul și compartimentarea teologică a cărții e tributară teologiei romano-catolice iar conținutul teologic, rigorist și exclusivist, deși ortodox în general, se autolimitează foarte mult.

Fapt pentru care Dogmatica sa are doar 272 de pagini în ediția românească[3] a cărții dar are aerul că a răspuns la toate problemele.

Din Prefața autorului aflăm că avem de-a face cu „o expunere a dogmelor creștine”[4].

Introducerea începe la p. 19 și în ea se dezbat izvoarele învățăturii creștine, despre cărțile simbolice și sistemele dogmatice și despre ce înseamnă Teologie Dogmatică. Până la p. 36.

Partea întâi e despre cunoașterea lui Dumnezeu și dogma triadologică (p. 39-80).

Partea a doua începe la p. 83 și tratează despre creație, providență, rău și păcat, mântuirea oamenilor, Biserica lui Hristos, Sfintele Taine, rugăciune și eshatologie. Are 10 capitole partea a doua și se încheie la p. 288. După care urmează 3 anexe și 3 pagini de bibliografie.

Pe scurt, Dogmatica sa, în 12 capitole, e centrată pe Dumnezeu, cele două părți ale ei fiind despre „Dumnezeu în Sine” și despre „Dumnezeu arătat/ descoperit în lume”[5].

Credința adevărată „a fost întotdeauna păstrată cu grijă în istoria Bisericii”[6]. Iar dogmele sunt „forme precise” [7] în care se exprimă adevărurile de credință[8]. Și „conștiința catolică” a Bisericii „este călăuzită de către Duhul Sfânt”[9].

Nu s-a început cu Treimea, ci, în a treia pagină a cărții, e amintit numai Duhul Sfânt. La fel, Sfânta Scriptură e scrisă „sub înrâurirea Duhului Sfânt[10] și nu a Treimii.

În n. 1, p. 23, Părintele Mihail acceptă paternitatea canoanelor apostolice chiar dacă „nu…toate canoanele sau culegerea lor au fost alcătuite de către Apostolii înșiși”. Însă asta înseamnă o minimalizare a lor, dacă admiți că unele nu au conținut apostolic.

Citările patristice ale autorului sunt cele clasice, care apar mai în toate Dogmaticile, ceea ce denotă puțină muncă de cercetare.

Fapt pentru care noi, ortodocșii, care avem un cult atât de mare și Sfinți fără de număr, îi cităm în Dogmatici pe aceiași Părinți, deși am putea să cităm enorm de multe nume și surse teologice.

Pentru Sfânta Tradiție îl citează doar pe Sfântul Chiril al Ierusalimului[11] și pe Sfântul Vasile cel Mare[12]. Sursele Tradiției sunt amintite, la nivel general, în p. 27.

Despre „dogme și canoane”: 6 rânduri în p. 30. Despre „părerile particulare” în p. 31. Iar slujbele dumnezeiești au conținut apostolic și patristic[13].

Tot o pagină și despre Cărțile simbolice[14], punând la un loc, într-un mod mirabil, Sfintele canoane, Mărturisirea Patriarhului Dositei, Enciclica Patriarhilor răsăriteni, Mărturisirea Sfântului Petru Movilă și Catehismul Sfântului Filaret al Moscovei[15]. Totodată subliniază excesiv de mult teologia rusă în detrimentul teologiilor celorlalte națiuni ortodoxe.

De aceea, când vorbește, într-o jumătate de pagină, despre sistemele dogmatice[16], după ce amintește de Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin, pe care o consideră un rezumat al întregii cugetări teologice a Bisericii până în secolul al 8-lea[17], autorul se cantonează, în mod nepermis, în teologia rusă, amintind doar Dogmaticile următorilor autori: Macarie al Moscovei, Filaret al Cernigovului, Silvestru de Canev, Protoiereul Malinovsky și Protoiereul Svietlov[18].

În subcapitolul intitulat Teologia Dogmatică autorul neagă orice noutate personală, adică „noi aspecte ale dogmelor” sau „o nouă înțelegere a lor”[19], considerând acest lucru ca fiind o acțiune „în întregime deplasată[20] și susține faptul că „țelul teologiei dogmatice ca ramură de învățământ este de a face cunoscută, cu o fundamentare și argumentare temeinică, învățătura de credință creștină care ne-a fost transmisă[21].

Adică Teologia Dogmatică trebuie doar „să repete” ce s-a spus până acum, să rămână la stadiul de Catehism, și nu să fie o reflecție creativă pe baza dogmelor ecumenice.

Lucru care ne-ar duce la cea mai mare înfundătură în materie de prezentare a teologiei noastre, pentru că am arăta, de fapt, că noi nu suntem în stare gândim teologic ci doar repetăm, fals tradiționalist, teologia Bisericii.

Dar, spre finalul secțiunii, autorul o întoarce ca la Ploiești și afirmă contrariul: că există noutate teologică personală în cadrul Dogmaticii.

Fragmentul e acesta: „Aceasta nu înseamnă că expunerea teologică a dogmelor trebuie să ia o formă neschimbătoare. Fiecare epocă își face cunoscute propriile vederi, moduri de înțelegere, problematizări, eresuri și obiecții împotriva adevărului creștin sau le repetă pe unele vechi care au fost uitate. În chip firesc, teologia ia în considerare cercetările fiecărei epoci, le răspunde și prezintă adevărurile dogmatice potrivit acestora[22].

În secțiunea următoare, numită Dogmatică și credință[23], autorul consideră că cititorul Teologiei Dogmatice (se subînțelege: Ortodoxe) e doar „creștinul care crede”[24].

Însă Teologia Dogmatică Ortodoxă e pentru oricine dorește să-i cunoască biblioteca și nu doar pentru ortodocși. Înțelegerea ei însă, adevărat, nu e pentru oricine, ci pentru ortodoxul care trăiește și gândește în perimetrul teologiei și al vieții Bisericii Ortodoxe.

Ultima secțiune introductivă e dedicată raportului teologiei cu știința și filosofia[25].

Teologia, subliniază autorul, e bazată pe credință, pe când știința „pe observație și experiment[26]. Filosofia „este ridicată pe temelii pur raționale și pe deducțiile științelor experimentale”[27], pe când „teologia este întemeiată pe Revelația Dumnezeiască”[28]. Însă autorul nu ne îmbie deloc la o cunoaștere interdisciplinară între teologie, filosofie și științe.

Partea I, cu titlul Dumnezeu în Sine[29], merge pe filieră romano-catolică, dezbătând ființa și atributele înainte de dogma Treimii.

Credința e văzută ca „o descoperire duhovnicească în sufletul omenesc”[30]. De aceea, fiind văzută ca o realitate eminamente mistică, nu e dezbătută deloc în realitatea ei internă.

Despre ființa lui Dumnezeu vorbește într-o pagină și jumătate[31]…totul reducându-se la câteva citate patristice fără trimitere textuală și la câteva citate scripturale.

Despre atributele dumnezeiești între p. 46-58. Și după ce îl citează pe Sfântul Ioan Damaschin cu Dogmatica sa în p. 46, în p. 47-48 e citat Catehismul lui Filaret, autorul punând text lângă text fără să facă conexiuni între ele și fără să le comenteze.


[1] Vom cita și analiza ediția: Pr. Mihail Pomazanski, Teologia Dogmatică Ortodoxă, trad. din lb. engl. de Florin Caragiu, Ed. Sofia & Cartea Ortodoxă, București și Alexandria, 2009, 333 p.

Care a rezultat din traducerea ediției: Protopresbyter Michael Pomazansky, Orthodox Dogmatic Theology. A Concise Exposition, St. Herman of Alaska Broterhood, third edition, 2005.

A fost tradusă în limba engleză de Fericitul Serafim Rose și publicată prima dată în engleză în 1984, cf. Pr. Mihail Pomazanski, Teologia Dogmatică Ortodoxă, ed. cit., p. 8.

[2] Pr. Mihail Pomazanski, Teologia Dogmatică Ortodoxă, ed. cit., p. 5.

[3] Idem, p. 17-288.

[4] Idem, p. 17.

[5] Idem, p. 331.

[6] Idem, p. 19.

[7] Idem, p. 20.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 21.

[10] Ibidem.

[11] Idem, p. 25.

[12] Idem, p. 26.

[13] Idem, p. 31.

[14] Idem, p. 32.

[15] Ibidem.

[16] Idem, p. 33.

[17] Ibidem.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 34.

[20] Ibidem.

[21] Ibidem.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 34-35.

[24] Idem, p. 34.

[25] Idem, p. 35-36.

[26] Idem, p. 35.

[27] Ibidem.

[28] Ibidem.

[29] Idem, p. 37.

[30] Idem, p. 39.

[31] Idem, p. 45-46.

Poporul e prost și nu se prinde…

…„noi suntem șmecheri și îl manipulăm oricând și cum vrem”. Aceasta a fost lozinca lui Băsescu și a guvernelor lui.

Însă votul din 9 decembrie 2012 este al doilea, după referendumul din vară, care exprimă în mod evident și copleșitor…că Băsescu nu mai poate să facă baie decât în piscină…nu și în mulțime, și că PDL a dus o politică anti-românească, făcând experiențe naziste pe rezistența și viața propriului popor.

*

Cine e stânga și cine e dreapta? PDL, fostă aripă a FSN, pretinde întruna, sus și tare, că reprezintă dreapta și că USL înseamnă stânga.

Însă doar PSD este un partid de stânga, în cadrul USL, în timp ce PNL și PC nu sunt deloc de stânga…așa încât USL nu are cum să fie etichetat ca o alianță de stânga.

Totuși, votul arată că tautologia propagandistică, sortită să imprime în conștiința oamenilor o mare minciună, nu a mai avut efect.

Ieri vedeam în București un afiș pe care scria că: USL ne scoate afară din Europa. Evident, rămas de la ARD…

Judecând după votul românilor, s-ar părea că majoritatea…chiar vor afară din Europa…

Ar fi bine să explice Băsescu și asta oficialilor europeni…deși ne-am cam lămurit că el și camarila lui sunt în stare să vadă toată România murind, numai lor să le fie bine.

Până acum, n-au sentimentul că au greșit cu nimic și nu și-au cerut scuze niciodată.

Dar Ceaușescu n-a fost executat, parcă, pentru subminarea intereselor de stat și pentru înfometarea propriului popor?

*

Cred că s-a perimat teza: „nu contează ce spun, contează de la cine mănânc pâine. Mâine dacă mă plătește altul (sau mai gras), spun cu totul altceva”.

„Când se schimbă guvernarea, și noi ne schimbăm blana, și tot noi cădem bine”. Cazul intelectualilor sinecuriști sau al unor ziariști ca Ion Cristoiu. Care au considerat că pot să facă patinaj artistic, când cu unii când cu alții, că nu se prinde nimeni, poporul e prost

Pleșu, Liiceanu și Patapievici au garantat cu prestigiul lor intelectual inconsistența și ilegitimitatea politică a lui Băsescu și a deciziilor sale inumane și antinaționale.

Și…bine au făcut! Pentru că atât prezentul, dar mai ales istoria se va gândi mult mai profund la reevaluări

*

Victor Ponta să aibă grijă (în primul rând el, ca șef al guvernului), așa cum promite, să nu compromită viitoarea alegere a lui Crin Antonescu ca președinte.

PDLiștii se pregătesc deja pentru o guvernare proastă a USL, pe care să o speculeze la alegerile prezidențiale.

Oamenii au memorie scurtă, în privința răului suferit de la Băsescu și PDL, dacă guvernanții USL se dovedesc delăsători.

Tocmai de aceea și Băsescu își ia mult timp de gândire, pentru a face tot ce îi stă în putință să nu îl numească pe Ponta prim-ministru…pentru că s-a dovedit capabil să conducă.

Însă, în această ultimă vreme, este de remarcat și a fost extraordinar mesajul de unitate pe care l-au comunicat liderii USL și în primul rând Antonescu și Ponta.

Fără a minimaliza aportul lui Daniel Constantin…care, pe zona agriculturii, are multe și mari lucruri de făcut…

Românii au văzut și văd în acest mesaj de unitate o paradigmă a propriei lor unități naționale și a propriei lor șanse de relansare ca popor, din toate punctele de vedere, în viitor.

Dacă se poate să învingem dezbinarea pe care o descria Herodot, înseamnă că putem face multe

O șansă de a ne deparazita de corupție și de a promova cu adevărat valoarea și nu oportunismul și interesul financiar-particular cel mai dăunător și mai descalificant.

Sperăm să nu ne dezamăgească nici pe viitor…și să conștientizeze ei înșiși cât de necesar este să își respecte programul moral alături de cel politic și social, pentru România.

Votul le-a închis gura intelectualilor compromiși

  • Dacă te pui cu totul în slujba unui regim falimentar…înseamnă că ești decuplat de la realitate. Iar intelectualii care au sprijinit ideologic, până la capăt, regimul Băsescu s-au arătat fără perspectivă istorică realistă dar avizi de ei înșiși. De aceea votul popular a validat încă odată protestele din stradă…proteste care au reprezentat pulsul societății românești.
  • Victor Ponta (Antena 3, 10 decembrie 2012): „Doresc ca noua majoritate dată de votul românilor să fie folosită pentru România, vreau să fie altfel decât a fost regimul Băsescu, care ne-a învrăjbit. Eu îmi doresc ca majoritatea să nu fie folosită împotriva nimănui. Eu sunt dispus să mă gândesc la ce putem face ca această ţară să fie vindecată, sunt dispus să mă gândesc la viitor, nu la trecut. Uriaşa putere politică pe care am dobândit-o nu este un instrument împotriva celorlalţi, ci va fi folosită pentru reconstrucţia României”.
  • Proaspătul Parlament: „Camera Deputaților: USL – 270 mandate, ARD – 57, PP-DD – 49, UDMR – 19. Senat: USL – 119 mandate, ARD – 23, PP-DD – 19, UDMR – 8. Drept urmare USL va avea 389 de parlamentari, ARD doar 80, în timp ce PP-DD a prins în mod surprinzător 68 de mandate, UDMR va avea doar 27 de parlamentari”.
  • Ecaterina Andronescu obține o victorie zdrobitoare  în  Colegiul 6 Senat, din Sectorul 3. Ministrul Educației a întrunit 51.500 de voturi, respectiv 68 la sută din sufragii, reprezentând cel mai mare număr de voturi cu care este adjudecat un colegiu din țară”.
  • Alina Gorghiu a redevenit parlamentar.
  • Mircea Dogaru: „Pentru ca Romania sa iasa din criza artificiala in care a fost aruncata de marii asasini economici mondiali, cu ajutorul regimului tradator Basescu, atragem atentia ca trebuie sa se treaca rapid la DEBĂSIFICAREA României! Nu este nevoie sa solicitam pomana FMI-ului pentru a obtine banii necesari. Este suficient ca Justitia sa-si faca datoria impotriva celor care au spoliat in ultimii ani tara, mascandu-si furturile prin borduri la trei randuri, autostrazi facute cu cenusa in loc de ciment, parcuri in sate, terenuri de fotbal in panta si pansele la vreme de iarna! Ne-am saturat de un secol de “pupat piata Endependenti”! Mortii nostri (cate 6000 pe an, conform statisticilor oficiale) ne cer sa le facem dreptate si noi solicitam dreptatea celor care au ajuns la putere cu sprijinul si prin votul strazii. DREPTATE, nu un ciolan aruncat cu scopul de a-i uita, din disperare, pe asasinii nostri!”.
  • Potrivit datelor finale primite de la BEJ Dolj, Cristiana Anghel (USL), învăţătoarea din Caracal care a stat 70 de zile în greva foamei, a obţinut 56,82% din voturi, închizând, astfel, Colegiul 1 Senat”.
  • Despre teleormănizarea României cu Ștefan Mitroi. „Un pic de solidaritate elitistă și România era scutită de teleormanizarea la care au supus-o alde Moromete și alți prăpădiți din satul lor!”.
  • La 9. 21 erau -3 grade Celsius la București.
  • Sever Voinescu: „Victoria stângii a fost zdrobitoare. Dimensiunile ei impun lecţii drastice care, însă, nu se pot primi decât după concluzii lucide. Cea mai importantă, în opinia mea, este că dreapta şi-a forjat drumul politic luând drept realitate câteva iluzii. Aceste iluzii au fost rănile fatale din trupul dreptei româneşti în 2012”.
  • Ion Cristoiu: „Ştiind că victoria USL va fi zdrobitoare, am urmărit în direct la B1 TV flecărelile politicienilor după exit-poll-uri cu o plictiseală absolută”. De ce nu ați spus-o mai înainte…scoțându-i la realitate pe cei de la ARD?
  • Alex Ștefănescu, care dă lecții de luciditate pe blogul său pentru tinerele speranțe literare, nu vede deloc în mod lucid…starea de spirit a României prezente. Consideră votul ultim drept „suspect”. Motivația? „Din punctul meu de vedere este vorba, în primul rând, de lipsa de cultură politică şi de demnitate cetăţenească a multora dintre români”. Însă votul e pe realități, pe ce cred și simt românii…și nu pe vorbe
  • Adrian Năstase: „Rezultatul votului de duminică a fost o confirmare a opţiunii electoratului pentru USL. Acest rezultat – umilitor pentru ARD – dovedeşte 1) falimentul PDL, ca partid de guvernare; 2) inconsistenţa proiectului de alianţă cu grupările Neamţu şi Ungureanu şi mai ales, 3) atitudinea electoratului faţă de regimul Băsescu. Societatea românească s-a săturat de manipulările lui demagogice – comunişti/anticomunişti; securişti/antisecurişti; occidentali/antioccidentali; bugetari/salariaţi „privaţi”; oameni „graşi”/oameni „slabi” etc. Românii au nevoie – într-o lume concurenţială, globalizată, de lideri care să se bată pentru interesele ţării, nu de sateliţi ai diverşilor „licurici” – Războiul Rece s-a încheiat iar, în SUA, opţiunea recentă pentru Obama în faţa lui Romney a confirmat acest lucru”.
  • Lista nominală a celor 588 de noi parlamentari ai României. „USL a câştigat 58,63%% din voturile pentru Camera Deputaţilor şi 60,10% la Senat, după numărarea voturilor din toate secţiile, ARD având 16,50% la Cameră şi 16,70% la Senat. De asemenea, PP-DD a obţinut 13,99% la Camera Deputaţilor şi 14,65% la Senat, iar UDMR – 5,13% la Cameră şi 5,23% la Senat, informează BEC”.
  • Actorul olandez Jozef van den Berg s-a botezat ortodox și a devenit Părintele Nectarie.
  • În sfârșit, aceste alegeri parlamentare determină și o performanță în fața căreia este greu să nu-ți scoți pălăria. România, țară cu o populație de 19.043.767 de locuitori, s-ar putea procopsi cu un număr de 550 de parlamentari. Statele Unite ale Americii, țară creditată cu o populație de 314.159.265 de locuitori, au un Congres format doar din 535 de membri. Orb să fii și tot observi declinul Americii. Bravo România!”.
  • Cristian Preda: „După publicarea primelor rezultate, se pare că am pierdut mai rău decât ne-am aşteptat. La cald, trei scurte explicaţii. Înfrângerea e efectul dezbinărilor din PDL, care au făcut, de pildă, ca o parte dintre primarii aleşi în iunie să nu se angajaze alături de candidaţii din decembrie. E, de asemenea, efectul unei auto-amăgiri, care ne-a împins să credem că alegătorii vor trece cu vederea atât consecinţele nefaste ale politicii de austeritate, cât şi calitatea îndoielnică a unor candidaturi improvizate. E, în fine, efectul incapacităţii ARD de a converti opoziţia faţă de suspendarea lui Traian Băsescu într-un proiect de guvernare. Mai simplu spus: ARD a reuşit boicotul, nu şi scrutinul”.
  • Adrian Năstase: „El nu a înţeles că în SUA nu a câştigat candidatul care sugera întoarcerea la perioada Războiului Rece şi că Rusia sau China sunt parteneri strategici pentru SUA – chiar mai importanţi decât România. Doctrina manicheistă – ori SUA şi UE ori Rusia şi China dovedeşte incapacitatea lui Băsescu de a se ocupa de politica externă a României, în secolul 21”.
  • Adina Anghelescu-Stancu: „Oricat s-ar stradui DNA sa-l scoata infractor pe Bradisteanu pentru ca si-a facut datoria, nu cred ca vor reusi, pentru ca legea este de partea lui. In Romania, ca dealtfel in oricare din tarile civilizate, pacientul are niste drepturi. Stabilite printr-o lege. In aceasta lege a pacientului -L. 46/2003 – pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana (art.3), trebuie sa i se asigure ingrijiri medicale de cea mai inalta calificare de care societatea dispune (art.2), medicul nu trebuie sa faca nicio distinctie intre pacienti, nu poate face discriminari, iar pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la ameliorarea starii de sanatate sau pana la vindecare (art.35). Mai mult, acordarea asistentei medicale publice de urgenta la toate nivelurile „este o datorie a statului si un drept al cetateanului”. O persoana condamnata nu e mai putin pacient. O persoana care, dupa inmanarea mandatului de executare a unei pedepse a intrat in custodia autoritatilor chiar si de un minut, si care recurge la un gest suicidal, dorind sa termine cu viata dar numai o minune face ca el sa nu moara instantaneu si supravietuieste gloantelor pe care si le-a „administrat” in acea clipa de nebunie, tot un pacient ramane in fata medicilor la care este adus pentru o interventie de urgenta”.
  • Cărți teologice pentru download…de la un baptist român: Samuel Cociorvan.
  • Arhiva Jurnal teologic. Revista Facultății de Teologie Baptistă de la București.
  • Cărți de filosofie și de științe sociale pentru download.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno