Predică despre femeile care îmi plac

Iubiții mei,

De la grădiniță și până când te însori…ești întrebat ce femeie îți place.

Sub diverse forme…ți se pune această întrebare.

Ca și când dorința ta de a găsi un anume fel de femeie…ar însemna, totodată, și să găsești acea femeie…

Însă problema e falsă…și creează idoli.

Creează idoli feminini…

Pentru că nu ce îți place cauți…ci cauți femei (înțelegi asta după ce întâlnești femei dispuse să îți vorbească sincer despre ele și suratele lor) care să te învețe…cum sunt femeile.

Căci dacă îți cauți propriile tale dorințe…sau dacă vrei ca femeile să se transforme după dorințele tale…nu vrei, de fapt, să cunoști femeile.

Însă dacă o femeie te învață cum e ea și cum sunt și alte femei…atunci înțelegi ce îți place la cea care ți-a deschis ochii despre femeie.

Pentru că e nevoie să iubești și să înțelegi femeia, să o respecți și să o admiri pentru ca să o poți cunoaște.

Dacă vrei ca ea să fie…după cum vrei tu…nu vei vedea cum e ea de fapt.

Și vei trăi în minciună…

Și de aceea, acum, fiind iubit și apreciat de femei, înțeles de câteva…știu ceea ce îmi place la ele.

Iar aici nu vorbesc doar de femeile ortodoxe…ci de toate, în general…

Așa că îmi plac femeile care sunt demne, care au bun simț, care știu să te primească în viața lor și să îți vorbească cu propriul lor glas.

Și sunt condiții foarte dure pentru tinerele domnișoare…sau care nu mai sunt domnișoare…dar nici nu se simt doamne…

Pentru că a ajunge o doamnă înseamnă să ai o istorie personală cu care nu ți-e rușine, experiențe de maturizare prin care ai trecut, lucruri pe care le-ai făcut, pe care ți le-ai asumat…

Și doamnele…adică femeile care îmi plac mie…sunt rare…

Dar aceste femei rare sunt femeile de la care mă bucur să învăț, pe care mă bucur să le admir, cu care vreau să fiu în momente de destindere înaltă, non-superficială.

Da, știu, mulți dintre dumneavoastră ați venit ca să vedeți care…„e genul meu”.

Sau dacă nu cumva mă voi deda la picanterii…

Însă dacă ați dori un răspuns sincer de la dumneavoastră, la întrebarea referitoare la femei, nu cred că ați confunda excitația cu…valoarea femeii.

Sau dacă ați privi în viața dumneavoastră, la femeile care v-au impresionat, cu siguranță că mi-ați mărturisi că vă plac acelea…și că în preajma lor ați vrea să fiți.

Pentru că femeile care ne plac sunt cele pe care le-am cunoscut în adâncul lor…și nu periferic.

Iar o femeie e frumoasă…nu pentru că are ochii negri, păr bogat, un corp impresionant și anumite calități sociale ci pentru că e reală, e veridică, e pe sufletul tău.

Pentru că te împlinește pe tine…

Și te împlinește dacă te înțelege, te apreciază, te ajută să crești în vocația ta.

Iar pe măsură ce crești în inima ei…și ea crește în ochii tăi…

Și se face tot mai frumoasă, indispensabilă, de neînlocuit pentru tine pe măsură ce tu îți regăsești aspirațiile și crezurile în ea ca într-un partener de dialog și de creație.

De aceea…„ce femeie îmi place”, întrebare pusă în copilărie sau în adolescență este falsă/ irelevantă: pentru că femeia se cunoaște în dialog cu ea, alături de ea…și nu de la distanță!

Însă pentru a o afla trebuie să îți dorești acest lucru la modul foarte serios și să întâlnești o femeie care să fie foarte serioasă cu fericirea ei.

Care să își dorească să fie fericită și împlinită și nu, în primul rând, scăldată în bijuterii și îngrășată la inimă cu cardul.

Așadar, îmi plac femeile de un bun simț direct și natural, care prețuiesc adevărul și detestă eufemismul și care au creat ceva proeminent în viața lor.

Care s-au construit de copile…și care vor să moară împlinite, muncind pentru scopul lor până în ultima clipă…

Și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru femeile pe care le-am cunoscut și care m-au învățat lucruri enorm de frumoase în viața mea…și nădăjduiesc, pe viitor, să învăț plusurile alterității de la femei care știu să fie exemple…nu doar pietre de sminteală. Amin!