Predică despre alegerile trainice

Iubiții mei,

mâine, 20 decembrie 2012, se împlinesc 17 ani de când am cunoscut-o pe soția mea

De când am cunoscut-o…și de când ne cunoaștem zilnic, fără încetare, fără să ne epuizăm unul pe altul, pentru că cunoașterea reală…e fără de sfârșit.

Ea are doar început…dar nu și sfârșit

Și mă bucur și Îi mulțumesc din toată ființa mea Prea Sfintei Treimi pentru acești ani, pentru că a binevoit, prin Sfântul Ignatie, Purtătorul de Dumnezeu și prin Sfântul Ioan de Kronstadt, purtătorii de grijă ai comuniunii noastre, această însoțire…adică această legătură trainică

Pentru că tot ceea ce e trainic, durabil, împlinitor…e dar de la Dumnezeu.

Și când vrem să verificăm dacă ceva e de la Dumnezeu…trebuie să-l verificăm în timp. În măsura în care el e conform cu voia lui Dumnezeu și ne e propriu nouă

Pentru că ceea ce e durabil, ceea ce ne face bine…e ceea ce nu vrem să schimbăm…ci să aprofundăm

A fi ortodox nu e de schimbat…ci de aprofundat

Ceea ce primim de la Dumnezeu e de aprofundat

Pentru că trebuie să înțelegem viața noastră, bucuriile și durerile ei…ca daruri ale lui Dumnezeu, ca pe niște călăuziri înțelepte spre Sine.

Da, copilul, la început, nu înțelege de ce nu trebuie să facă aia și de ce trebuie să facă pe ailaltă…dar, mai târziu, înțelege că munca pentru a învăța o limbă, munca pentru a învăța un instrument, munca pentru a învăța un sport, o meserie…a fost o greutate cu rezultate de perspectivă.

Greutatea de ieri e gândul smerit de azi.

Boala de mâine va fi blândețea de peste doi ani.

Ce alegem azi va avea urmări și peste 10 și peste 20 ani și peste o veșnicie…

Cele rele, triste, dureroase…din trecut, prin pocăință devin fagurii de miere ai bucuriei noastre.

Le convertim în umilință, în bunătate, în iertare, în facere de bine…pentru că am aflat cât de rău e răul, cât de distrugător e păcatul, cât de amară e singurătatea

Și singurătatea egoistă e o alegere lipsită de logică.

Pentru că egoismul nu e lucru durabil ci o stare de decadență continuă.

Prietenia/ comuniunea e durabilă

Pentru că are în fața ei, întotdeauna, noutatea, o alegere, o îmbrățișare, o schimbare și nu un perete plin de însemne grețoase.

Și a nu vorbi cu celălalt, a nu dori să îl vezi la față din motive zănatice…înseamnă a fi un pușcăriaș ce a ales să stea, zilnic, cu fața la zid…

Care a ales să facă acest lucru…la care nimeni nu l-a constrâns

Cunosc nesiguranța copilăriei, a tinereții, a maturității…

Nu știi pe cine…să alegi…

Nu atât alegerea e grea…ci nevederea perspectivei…

Și unii tineri vor să știe, de-a gata, cum e viața, să le-o prorocească cineva…și să nu o ia așa cum este…pentru ca să se ferească de erori.

Ferire de erori…care are, în substrat, frica de suferință.

Ar dori să fie scutiți de suferință…

Însă dacă ne place plăcerea…dacă ne găsim plăcerea în multe lucruri…tocmai de aceea nu putem să scăpăm de durerea plăcerilor.

Durere care nu vine ca un fatum în viața noastră ci ca un exces.

Pentru că durerea e plăcerea noastră dusă până la capăt.

Dincolo de plăcerile noastre rele, de patimile noastre…nu stă împlinirea…nu stă bucuria durabilă, ci durerea, boala, dezintegrarea interioară…

Și simțim că murim…că ne moare din bucurie, din cheful de viață, din frumusețe…pe fiecare zi plină de compromisuri cu noi înșine, de căderi, de zgomote de fond…

Însă a iubi e durabil!

A iubi curat e un act plin de veșnicie.

A citi, a ne ruga, a sluji, a face lucruri împlinitoare, a ne nevoi…sunt acte durabile.

Sunt cele care ne arată oameni.

Sunt cele despre care ne bucurăm să vorbim oricui…iar cele rele, cele cu perdea…sunt doar pentru unii, la fel de împotmoliți ca și noi în mocirla numită depravare.

Mai sunt doar câteva zile din acest post…și fiecare am postit…și am făcut în acest post…ce ne-a lăsat inima să facem…

Pentru că inima e rădăcina minții noastre…și de acolo, din străfundul inimii urcă în minte gândurile pline de sentimente și de voință, de acțiune…

Noi vrem să fim doar raționali, așa, pentru că am auzit diverse filosofii inumane care spun că acest lucru „ar fi posibil”…

Numai că niciodată sufletul nostru nu se scindează în acțiunile lui, ci sufletul gândește, simte și acționează unitar și nu separat

După cum sufletul lucrează prin trup și se bucură în trup și păcătuiește în trup…dar și se sfințește în trup și sfințește și trupul și îl umple de slava lui Dumnezeu.

Mai sunt câteva zile…și praznicul Nașterii Domnului ne cere să fim curați, frumoși, luminoși la suflet.

Nu copilăroși în sensul de naivi, de prostuți…ci în sensul de a nu mai ațâța răul în inima noastră.

Acolo, în abisul ființei noastre, să nu mai dăm foc la rău…să nu mai întreținem Iadul cu vicii…ci să lăsăm slava lui Dumnezeu să umple și cerul și pământul ființei noastre, adică și sufletul și trupul, pentru ca El să stăpânească în cerul și în pământul persoanei noastre.

Pentru că acestea trebuie să fie rezultatele postului pe care alții să le simtă în noi: că am devenit niște catedrale preafrumoase ale harului lui Dumnezeu, că sunt vii în noi curăția, sfiala, delicatețea, bunătatea, voioșia, mărinimia sufletească, veselia dumnezeiască.

Altfel cum să ne apropiem de Cel care Se naște în peșteră…dacă nu avem simțuri feciorelnice, curățite în harul lui Dumnezeu, în peștera noastră dinăuntru?

Cum să înțelegem frigul din alții…dacă nu ne-am umplut de căldura iubirii Lui?

Cum că fim mereu verzi și mereu voioși…dacă n-am scos din noi, din străfundurile noastre, prin Sfânta Spovedanie,  ceea ce ne face învechiți, rablagiți, inumani?

Căci atunci când vorbim despre secularizarea lumii nu vorbim despre cine știe ce lucruri de neînțeles…ci despre crunta și nesimțita depărtare a noastră de Dumnezeu, de unde ne vine toată lipsa noastră de sens, de bucurie, de împlinire.

Am crezut că doar cariera, familia, distracțiile contează…am uitat cine suntem și ce ne trebuie…și am ajuns…o plantă în deșert.

Am intrat, cu totul, în uitarea de sine, în neraportarea la Dumnezeu…și am crezut că o să ne pierdem urma…

Sau că uitând de noi, de noi cei adevărați…o să ne fie mai bine să mimăm ceea ce nu suntem, ceea ce nu ne reprezintă.

Însă constatăm, la modul dureros…că atunci când ne facem că Dumnezeu nu contează…de fapt noi nu mai contăm.

Și a-ți fi indiferentă sănătatea ta, bucuria ta, împlinirea ta…înseamnă a te valora prea puțin.

Însă Domnul ne cere, dimpotrivă, să ne valorăm în funcție de iubirea Lui pentru noi!

Să ne valorăm în funcție de smerenia și de jertfa Lui pentru noi…de îndumnezeirea umanității Sale pentru noi.

Căci El nu a venit doar ca să Se nască, să crească, să moară, să învieze și să Se înalțe la ceruri…ci, ca prin toate acestea, să ne dea posibilitatea ca noi să ne îndumnezeim și să fim proprii veșnicei comuniuni cu Sine.

Adică El ne cere să ne valorăm la maximum…în relație cu Sine…și nu cu o filosofie umană lipsită de finalitate transfiguratoare.

Iar dacă nu vrei să îți sfințești viața, dacă nu vrei o viață la maximum, cu adevărat cutremurător de frumoasă…alegi să fii robul tranzitoriului, al efemerului, al modei care trece…fără să fii deloc durabil

Secularizarea nu e durabilă!

Finalitatea lumii noastre e fără final: e transfigurarea.

Oricât am vrea noi să ne urâțim, să ne schingiuim interior, să ne mutilăm și să demonizăm totul în jur…Dumnezeu nu abdică de la planul Lui cu creația Sa și acesta e: înfrumusețarea fără final a lumii.

A doua Sa venire întru slavă, ca să judece lumea…nu e o extincție/ o dispariție totală a lumii…ci o venire a Lui pentru ca să transfigureze lumea și să împărățească, pentru veci, în lumea plină de slava Sa.

Așa că, dacă vreți un sfârșit fără sfârșit al lumii, dacă vreți să așteptați adevărata eshatologie a lumii, atunci umpleți-vă de slava lui Dumnezeu!

Pentru că întru slava Lui, cea care sfințește toate în Biserică și în lume, vom trăi pentru veșnicie, El fiind Soarele nostru pentru toți vecii.

Așadar, iubiții mei, Cel care vine la noi în trup…ne vrea cu totul transfigurați…pentru că asta înseamnă „aștept învierea morților și viața veacului ce va să vină”.

O aștept sfințindu-mi viața, umplându-mă de har…pentru că viața veșnică ce va să vină, viața cu Dumnezeu, e plină de slava Lui.

La mulți ani și Domnul să ne lumineze asupra a ceea ce ne împlinește veșnic! Amin.

Acatistul Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul [20 decembrie]

Condacul 1

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în prea sfintele Sale braţe l-a luat şi l-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Acestuia toţi, cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm:

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Icosul 1

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;

Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;

Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat;

Bucură-te, biserică vie a Marelui împărat;

Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfa lui Dumnezeu o ai sfinţit;

Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;

Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;

Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;

Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;

Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;

Bucură-te, că de la “fiul tunetului”, dreapta credinţă ai învăţat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 2

Ales ai fost spre păstorire, cu sfatul tuturor Sfinţilor Apostoli, unde cu râvnă apostolească foarte te-ai ostenit şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit. Făclie mult luminoasă în sfeşnicul bisericii ai fost şi pe mulţi i-ai învăţat a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icosul 2

Aşezat-ai preafrumoasă rânduială de slavoslovie în Biserica lui Hristos, asemenea cetelor îngereşti pe care singur le-ai văzut în a ta descoperire, cu bună cuviinţă pe Dumnezeu slavoslovind; auzi-ne şi pe noi care te lăudăm pe tine aşa:

Bucură-te, al Siriei şi al Antiohiei luminătorule;

Bucură-te, al aşezămintelor apostoleşti cu sfinţenie păstrătorule;

Bucură-te, desăvârşitule slujitor al tinerilor lui Hristos;

Bucură-te, al Bisericii celei dreptmăritoare, sfeşnic mult luminos;

Bucură-te, că în Antiohia, ucenicii lui Hristos creştini s-au numit;

Bucură-te, că pe poporul cel nou cu cuvântul şi cu fapta l-ai povăţuit;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe tine te-ai jertfit;

Bucură-te, că prin lumina vieţii tale multe suflete ai luminat;

Bucură-te, că prin uşa adevărului în staulul lui Hristos ai intrat;

Bucură-te, că prin tine turma lui Hristos păşune bună a aflat;

Bucură-te, că pe tine cuvântătoarea turmă foarte te-a ascultat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 3

Stătut-ai, preafericite, ca o nicovală a Duhului, cu multă răbdare în faţa tuturor necazurilor, a prigonitorilor care neîncetat te loveau şi pentru toate mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea pe tine, spre a-I cânta Lui: Aliluia!

Icosul 3

Auzind împăratul Traian că tu eşti numit purtător de Dumnezeu, te-a întrebat pe tine: “Ce înseamnă această numire?”. La care întrebare cu mare îndrăzneală i-ai răspuns şi nedumeririi lui cu înţelepciune i-ai descoperit taina; pentru care primeşte, te rugăm, şi de la noi aceste smerite cântări:

Bucură-te, că prin scurte cuvinte lui i-ai arătat;

Bucură-te, că ce înseamnă “purtător de Dumnezeu” pe el l-ai învăţat;

Bucură-te, că la întrebarea împăratului Traian ai răspuns luminat;

Bucură-te, că pe împăratul Traian pentru a lui nedumerire l-ai mustrat;

Bucură-te, că pe zeii lui cei mincinoşi deşertăciune i-ai arătat;

Bucură-te, că Traian împăratul de a ta bărbăţie s-a minunat;

Bucură-te, că Taina întrupării Cuvântului, lui Traian i-ai propovăduit;

Bucură-te, că de mântuitoarele Patimi ale lui Hristos tu i-ai vorbit;

Bucură-te, că şi Preaslăvita înviere a lui Hristos lui o ai vestit;

Bucură-te, că minunile lui Dumnezeu înaintea împăraţilor le-ai arătat;

Bucură-te, că de furia lui Traian nu te-ai înfricoşat

Bucură-te, că în dreapta credinţă ai rămas nemişcat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 4

Văzând împăratul Traian marea ta îndrăzneală şi neclintirea de adevăr, foarte s-a mâniat pe tine, Mărturisitorule al numelui lui Hristos, şi spre închisoarea temniţei te-a dat. Iar tu, fericite, cu mare bucurie ai primit hotărârea lui şi lui Hristos laudă I-ai dat, cântând: Aliluia!

Icosul 4

După a ta aruncare în temniţă, Traian împăratul toată noaptea nu a putut dormi, socotind întru sine cu ce fel de moarte te va pierde; iar tu, pătimitorule, îţi găteai a ta inimă spre a primi cu bucurie moartea pentru doritul tău Iisus. Deci, cu cuviinţă şi noi către tine zicem aşa:

Bucură-te, că numele lui Iisus Hristos înaintea lui Traian cu mare îndrăzneală L-ai mărturisit;

Bucură-te, că de a ta bărbăţie şi îndrăzneală a rămas uimit;

Bucură-te, căci cu ai săi sfetnici s-a sfătuit spre a ta pierzare;

Bucură-te, că şi tu cu mare sete aşteptai moartea fără înspăimântare;

Bucură-te, că auzind tu această hotărâre foarte te-ai bucurat;

Bucură-te, că spre mâncarea fiarelor pe tine te-au osândit;

Bucură-te, că cei păstoriţi de tine, auzind a ta osândire spre moarte, foarte s-au întristat;

Bucură-te, că tu pe toţi cu cuvinte de îmbărbătare foarte i-ai mângâiat;

Bucură-te, că de la Antiohia la Roma ai fost trimis fiarelor spre mâncare;

Bucură-te, că pe a ta cuvântătoare turmă o ai binecuvântat la plecare;

Bucură-te, căci cu mare fierbinţeală la a ta plecare, pentru Biserică te-ai rugat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 5

Tânguitu-s-a cu amar la a ta plecare din Antiohia, toată mulţimea bine-credincioşilor, şi pe tine, iubitul ei păstor, cu lacrimi te-a petrecut. Iar tu, preaînţelepte, pe toţi i-ai învăţat să nu slăbeasca în dreapta credinţă și pentru toate să dea slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 5

Venit-au, după porunca împărătească, zece ostaşi aspri şi nemilostivi, care cu mare mânie legându-te în Unturi, te-au dus la corabie; şi aşa, spre chinuri ai început a călători. Iar creştinii cei binecredincioşi, cu silinţa inimii, te lăudau, zicând aşa:

Bucură-te, păstorul nostru cel bun şi iubit;

Bucură-te, că a ta călătorie spre cer acum a sosit;

Bucură-te, că această sfântă călătorie tu foarte o ai dorit;

Bucură-te, că din Seleucia plecând, la Smirna ai sosit;

Bucură-te, că tu acolo cu Sfântul Policarp te-ai întâlnit;

Bucură-te, că de vorbirea cu el tu foarte te-ai mângâiat;

Bucură-te, că Fericitul Policarp ale tale lanţuri le-a sărutat;

Bucură-te, că preoţii şi clericii cu lacrimi au udat lanţurile tale;

Bucură-te, că mulţimea creştinilor, văzându-te legat, se tânguia cu jale;

Bucură-te, că mulţi, văzând lanţurile tale, spre mărturisire s-au îmbărbătat;

Bucură-te, că toţi cu umilinţă şi cu dragoste te priveau când de la ei ai plecat;

Bucură-te, că a nu te uita în ale lor sfinte rugăciuni, pe toţi i-ai rugat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 6

Arzând cu dorirea de a pătimi pentru numele lui Hristos, foarte ai rugat prin scrisoare pe creştinii cei din Roma a nu pune piedică la a ta sfântă alergare şi cu mare bucurie aşteptând ziua chinuirii tale, cântai lui Dumnezeu laudă din inimă: Aliluia!

Icosul 6

Sfătuit-ai pe bunii creştini să nu arate către tine dragoste deşartă, spre a te cruţa şi a te vedea viu cu trupul ci mai vârtos cu toţii să se roage spre a-ţi dărui ţie Dumnezeu răbdare până la sfârşit; iar noi, păcătoşii, cinstind a ta sfântă dorire, zicem către tine aşa:

Bucură-te, pătimitorule al bunei credinţe, cel cu dor înfocat;

Bucură-te, căci cu fierbinţeala credinţei tale lui Petru te-ai asemănat;

Bucură-te, că asemenea lui Pavel, la Roma plecând, cu lanţuri ai fost legat;

Bucură-te, că pe feciorelnicul Evangheliei cu dragoste l-ai urmat;

Bucură-te, că dulceţile acestui veac pe tine nu te-au biruit;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Iisus Hristos întru feciorie ai vieţuit;

Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că slava veşnicelor bucurii ţi-au fost ţie mângâierea;

Bucură-te, că pentru adevărata fericire, pururea te întăreai cu darul;

Bucură-te, păstorule cel adevărat al turmei tale;

Bucură-te, că în suferinţele tale pe Duhul cel Sfânt îl aveai mângâietor;

Bucură-te, că lui Iisus, Păstorul cel Mare, ai fost următor;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 7

Zis-ai, fericite, că “de la Siria până la Roma pe pământ şi pe apă cu fiarele mă lupt”, arătând prin aceasta cruzimea şi sălbăticia ostaşilor celor păgâni de a spori chinurile tale. Dar tu, răbdătorule de chinuri, mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea în răbdare, şi cântai: Aliluia!

Icosul 7

Arătat-ai, omule al lui Dumnezeu, că creştinătatea nu este numai un lucru al sfătuirii, ci mai ales al măririi de suflet şi al suferinţei pentru adevăr; căci prin suferinţă ai dovedit tăria credinţei. Te rugăm, auzi-ne şi pe noi, cei neputincioşi, care te lăudăm aşa:

Bucură-te, că tu ca cerbul spre izvoarele apelor, spre chinuire alergai;

Bucură-te, că pe creştinii cei din Roma prin scrisori foarte îi rugai;

Bucură-te, căci aşa le ziceai: Nimeni din voi să nu îndrăznească!;

Bucură-te, căci o dorire aveai, de la mâncarea fiarelor să nu te oprească;

Bucură-te, căci pe toate cele de aici le-ai socotit deşertăciune;

Bucură-te, că moartea cea pentru Hristos ai socotit-o înţelepciune;

Bucură-te, că te-ai silit pe cât a fost cu putinţă;

Bucură-te, că de o mie de ori doreai să mori pentru dragostea credinţei şi pentru dreapta credinţă;

Bucură-te; că pe stăpânitorul veacului de acum prin suferinţă l-ai biruit;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos răbdare ai avut până la sfârşit;

Bucură-te, că prin dragoste dumnezeiască faptele credinţei le-ai arătat;

Bucură-te, căci cu sete arzătoare în calea dumnezeieştilor porunci ai alergat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 8

Purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, purtat-ai neîncetat pe a ta limbă numele lui Iisus Hristos; avut-ai de-a pururea în minte prezenţa Lui iar în inimă sete de dragostea Lui, prin care gânditor şi simţitor îl lăudai pe El, strigând: Aliluia!

Icosul 8

Călătorit-ai, Sfinte Mucenice, cu mare osteneală şi necazuri prin Troada şi Neapoli, apoi prin Filipopoli şi Macedonia, sfătuind şi întărind pe creştinii cei de acolo; iar noi nevrednicii, cinstind mucenicia ta şi călătoria cea spre moarte, zicem aşa:

Bucură-te, căci cu mare îndrăzneală, în legături fiind, cuvântul lui Dumnezeu l-ai mărturisit;

Bucură-te, că prin scrisoare, pe creştinii cei de acolo foarte i-ai întărit;

Bucură-te, că pe tine legat în lanţuri te-au văzut, pentru dragostea lui Hristos;

Bucură-te, căci creştinii cei din Macedonia cu inimă îndurerată te priveau;

Bucură-te, că urmele sfintelor tale picioare cu lacrimi le sărutau;

Bucură-te, că prin cuvintele tale ei tare s-au îmbărbătat;

Bucură-te, că pentru ei şi pentru Hristos sufletul ţi-ai pus;

Bucură-te, jertfă vie şi cuvântătoare a lui Hristos Iisus;

Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe prea înfocat;

Bucură-te, pătimitorule al lui Hristos cel mult încercat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 9

Trecut-ai, pătimitorule, în a ta călătorie, pe marea Adriatică şi a Tirului, sosind în Puteoli, unde cu mare dragoste ai fost întâmpinat de bunii creştini cei de acolo, pe care mult i-ai sfătuit să fie tari şi statornici în credinţa lui Iisus Hristos şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul 9

Ajuns-ai, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, la Roma, unde, împreună cu scrisorile împăratului te-au predat ostaşii, eparhului cetăţii; iar după ce au citit scrisorile cu poruncile ce le dădea împăratul, au pregătit fiarele spre a ta mâncare. Noi, de aceasta aducându-ne aminte, zicem aşa:

Bucură-te, că în toată Roma, vestea sosirii tale creştinii o au auzit;

Bucură-te, că toţi ziceau: Episcopul Siriei la noi a venit;

Bucură-te, căci creştinii în taină se adunau;

Bucură-te, căci cu bucurie şi cu întristare de a ta venire vorbeau;

Bucură-te, că în locul unde erai, cu toţii s-au adunat;

Bucură-te, că pe tine în lanţuri, pentru Hristos, te-au văzut legat;

Bucură-te, căci ei au înţeles că spre mâncarea fiarelor eşti pregătit;

Bucură-te, că aceasta înţelegând cu inima lor, toţi au pătimit;

Bucură-te, căci cu a ta mâncare de fiare, eparhul pe creştinii cei din Roma voia să-i înfricoşeze;

Bucură-te, că în temniţă pentru Iisus Hristos erai ţinut legat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 10

Adunatu-s-a mare mulţime de popor din toată cetatea Romei, auzind că Episcopul Siriei va fi dat spre mâncarea fiarelor. Iar tu, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, având în a ta inimă pe Iisus Hristos, aşteptai cu linişte şi cu bucurie mult doritul tău ceas şi prin neîncetată rugăciune a inimii, gânditor strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Adusu-te-au ostaşii în privelişte pe tine, preafericite, spre a te da fiarelor mâncare. Implinitu-s-a a ta sfântă dorire, pentru care mai înainte ziceai: “Grâu sunt şi voiesc să mă macin de dinţii fiarelor spre a mă face pâine dulce Preasfintei Treimi!”; iar noi, smeriţii, însoţind gânditor a ta sfântă dorire, zicem aşa:

Bucură-te, că în privelişte spre mâncarea fiarelor acum te-au adus;

Bucură-te, că în acest ceas, în cămara inimii tale vorbeai cu Iisus;

Bucură-te, că leii flămânzi spre a ta mâncare pregătiţi erau;

Bucură-te, că acum cu spaimă şi cu mirare privitorii aşteptau;

Bucură-te, că în acel moment tu cu sete dumnezeiască i-ai aşteptat;

Bucură-te, că intrând în arenă, către popor cu mare glas ai strigat;

Bucură-te, că în faţa a toată mulţimea, adevărul l-ai arătat;

Bucură-te, că pe Iisus Hristos L-ai mărturisit luminat;

Bucură-te, că pe El L-ai arătat că este Dumnezeu adevărat;

Bucură-te, că încă sfânta mărturisire pe buze o aveai când leii veneau spre tine urlând;

Bucură-te, că în acel minut leii pe tine te-au sfâşiat;

Bucură-te, că acum sfântul tău suflet spre cer a zburat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 11

Făcutu-s-a mormânt, sfântului tău trup, pântecele leilor, iar cerul cămară preacurată s-a pregătit pentru fericitul tău suflet, unde ajungând, pururea pe Dulcele tău Iisus ÎI vezi şi acolo împreună cu toate cetele Îngerilor şi ale sfinţilor ÎI lauzi pe El, cântând: Aliluia!

Icosul 11

Minune mare şi preadorită s-a văzut la sfârşitul tău, Sfinte Mucenice Ignatie, căci leii mâncând sfântul tău trup, după cum singur mult ai dorit, inima ta întreagă şi neatinsă a rămas spre a se arăta tuturor adevărul cel de tine mărturisit; pentru care, noi, slăvind dumnezeiasca Pronie, către tine zicem aşa:

Bucură-te, că acum dorirea ta a luat sfârşit;

Bucură-te, că acum, grâule al lui Dumnezeu, dinţii fiarelor te-au măcinat;

Bucură-te, că inima ta cea de Dumnezeu iubitoare, leii nu o au mâncat;

Bucură-te, că spre mustrarea necredincioşilor Dumnezeu pe ea o a păstrat;

Bucură-te, că pe a ta inimă păgânii cu sabia în două o au despicat;

Bucură-te, că la despicarea inimii tale mare minune s-a arătat;

Bucură-te, că pe amândouă părţile inimii tale scris era preafrumos;

Bucură-te, căci cu slove de aur scria: Iisus Hristos;

Bucură-te, Ignatie, grâul cel de Hristos semănat;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos de dinţii fiarelor te-ai măcinat;

Bucură-te, pâinea Marelui împărat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 12

Dar au rămas Bisericii lui Hristos unele din oasele tale pe care leii nu le-au mâncat şi, pe acestea ca pe o vistierie de mult preţ adunându-le, cu mare bucurie binecredincioşii le sărutau şi pe Dumnezeu, Cel ce te-a întărit pe tine până la sfârşit, ÎI lăudau, zicând: Aliluia!

Icosul 12

Serafim pururea înfierbântat de dragostea lui Dumnezeu ai fost tu pe pământ, dumnezeiescule Ignatie, marele nostru ierarh, cu duhul arzând de bucurie şi cu cutremur Domnului slujind; pentru care şi noi, nepricepuţii, îndrăznim a te lăuda pe tine, zicând:

Bucură-te, căci tu pe Dumnezeu din toată inima, cugetul şi puterea ta L-ai iubit;

Bucură-te, căci tu cea dintâi poruncă prin a ta vieţuire cu lucrul o ai împlinit;

Bucură-te, că inima, mintea şi limba de-a pururea în rugăciune le aveai;

Bucură-te, că prin rugaciunile tale cele de foc, pururea cu duhul ardeai;

Bucură-te, că prin gânditoarea rugăciune a inimi tale, dorul lui Dumnezeu pururea îl aprindeai;

Bucură-te, că prin uimire şi robia minţii, în cer cu inima te suiai;

Bucură-te, că prin limba ta, pururea numele lui Hristos ai purtat;

Bucură-te, că în inima ta pururea prezenţa lui Dumnezeu ai păstrat;

Bucură-te, că inima ta pururea după Dumnezeu a însetat;

Bucură-te, că prin chinuri şi moarte, pildă desăvârşită turmei ai dat;

Bucură-te, că spre moarte cu bucurie ai plecat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 13

O, preafericite arhiereule al lui Hristos, Ignatie, pe care, în braţele cele preasfinte, din copilărie Hristos te-a luat şi care toată viaţa ta pe El în a ta inimă L-ai purtat; te rugăm să mijloceşti pentru noi, păcătoşii, către Preaînaltul Dumnezeu, ca să dobândim mila şi ajutorul Lui în toate zilele vieţii, şi în veacul cel viitor să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

Ziua jurământului parlamentar

  • Astăzi, [19 decembrie 2012, la ora 13.00], toți cei 588 de senatori și deputați vor depune, rând pe rând, jurământul de credință, în Parlamentul României. Prima ședință de plen a Parlamentului va fi ținută de decanul de vârstă din noul parlament, și anume, academicianul Dinu C. Giurăscu, ales deputat din partea PC, pe 9 decembrie [2012]. Dintre cei 588 de parlamentari, 395 sunt ai USL, 80 ai ARD, 68 la PP-DD, 27 sunt de la UDMR și 18 mandate au fost repartizate minorităților naționale. Din cauza numărului foarte mare de parlamentari, există probleme atât la Cameră cât și la Senat cu privire la locurile unde vor sta parlamentarii. Sala de plen a Camerei Deputaților numără în prezent doar 501 locuri. Astfel că în cazul unei ședințe reunite de plen a Parlamentului, 87 de parlamentari nu ar avea unde să stea”.
  • Manuscrisele de la Marea Moartă sunt online.
  • Adrian Năstase: „Mǎ aşteptam ca luni, dupǎ consultǎrile “consensuale” de la Cotroceni, Bǎsescu sǎ ne ţinǎ o lecţie despre guvernarea responsabilǎ, despre prietenul lui din Siria (s-a discutat despre el la Consiliul European), despre cum îi va convoca la el, la Cotroceni, pe cei 600 de parlamentari, aleşi pe barba lui şi pe legea lui de uninominal. Nimic din toate astea. Nici mǎcar o lecţie serioasǎ despre cum vom controla noi marile bǎnci din Europa. În rest, pentru USL, greul de acum începe. Multe speranţe riscǎ sǎ se transforme în frustrǎri”.
  • Sunt – 5 grade Celsius la București…și bate vântul. 9. 27.
  • Victor Ponta (Antena 3, 12. 39…): Noul Guvern al României va avea 20 de ministere, 6 miniștri delegați, un vice-prim-ministru fără portofoliu.
  • Propunerile pentru Noul Guvern al României: Liviu Dragnea, Daniel Chițoiu, Gabriel Oprea, Daniel Constantin, Radu Stroe, Titus Corlățean, Mona Pivniceru, Mariana Câmpeanu, Varujan Vosganian, Constantin Niță, Relu Fenechiu, Rovana Plumb, Lucia Varga, Mircea Dușa, Remus Pricopie, Eugen Nicolăescu, Dan Nica, Daniel Barbu, Maria Grapini, Eugen Teodorovici, Nicolae Bănicioiu, Liviu Voinea, Dan Șova, Mihnea Costoiu, Doina Pană, Cristian David, Mihai Voicu.
  • Victor Ponta a înmânat Presei Acordul de colaborare instituțională (Antena 3, 12. 50).
  • Antena 3. 13. 11. Parlamentarii se adună…pentru ședința festivă.

Dinu Giurescu, Sedinta solemna a Parlamentului, 19 dec. 2012

  • Radu Tudor: „Am simtit o emotie puternica. In ultimii 2 ani, alaturi de academicianul Giurescu, am realizat o serie de emisiuni pe care le consider foarte reusite. “Punctul de intalnire” a fost platforma de relansare a unor argumente solide pentru redescoperirea demnitatii, a identitatii nationale si a valorilor romanesti. Au fost zeci de ore despre istorie, politica, economie. Pe linga cultura generala fabuloasa pe care o poseda si un spirit patriotic decent dar foarte bine conturat, domnul academician Giurescu este, inainte de toate, un om de mare bun simt. N-aveti idee cit este de emotiv, de precaut cu vorbele, de manierat. Toate la un loc tin de ceea ce numim indeobste “os domnesc”. Multumesc academicianului Dinu C Giurescu pentru extraordinara lectie de viata pe care mi-o ofera la cei 85 de ani impliniti (pe 17 Februarie implineste 86 de ani!)”.
  • Crin Antonescu a fost ales, miercuri seară [19 decembrie 2012], preşedinte al Senatului, cu 136 de voturi “pentru” şi 9 “împotrivă”, iar noul Birou Permanent a fost validat de către plenul acestei Camere”.