Dante, Divina Comedie, în traducerea lui George Coșbuc, ediție îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz, Ed. Polirom, 2000.

*

Prima parte, a doua, a treia, a patra.

*

Stix/ p. 109.

Un condamnat din cercul al cincilea, Argenti, este sfîșiat (?) de tovarășii săi de osândă, la dorința tainică/ rugămintea și spre marea satisfacție a lui Dante/ p. 112.

Ereticii sunt în cercul al șaselea/ p. 116 ș. u.

Vrăjitoarea Erihto îl trimisese pe Virgiliu să scoată un duh/ suflet din Iadul cel mai de jos (să-l întoarcă în trup, cum se spune în text), de unde se află și Iuda, pentru a prezice/ p. 117.

Dumnezeu nu prea e nicăieri, deși e invocat des…iar duhurile ies din Iad și se întorc în trup când vor vrăjitoarele…

Erihto fusese o vrăjitoare din Tesalia, amintită de Lucan în poemul său, Pharsalia.

Eriniile/ Furiile și Medusa se află și ele în acest loc din Infern, ele fiind însă doar personaje ale mitologiei antice păgâne, la fel ca multe altele care se regăsesc în Comedia lui Dante/ p. 118.

Un sol divin deschide poarta Infernului pentru Dante, pe care demonii nu-l lăsau să intre/ p. 120.

Între eretici – care se chinuie în interiorul unor morminte/ sicrie – , se află și Epicur/ p. 122.

În cercul al șaptelea stau silnicii, sinucigașii, risipitorii, răzvrătiții împotriva lui Dumnezeu/ p. 134 ș. u.

Minotaurul/ p. 134.

Nessus, Chiron și Fol (centauri)/ p. 136-137.

Criminalii stau într-un râu de sânge clocotitor/ p. 136 ș. u.

În Cântul VIII: o pădure cu frunza bolnavă, cu crengi strâmbe și-nnodate și cu spini și otravă în loc de fructe/ p. 141.

Harpii, alte personaje mitologice/ ibidem.

Unul din chinurile infernale ale acestui cerc, pe care îl îndură sinucigașii: aceștia sunt prefăcuți în copaci. Acest tip de metamorfoză i-a fost sugerat lui Dante de Eneida lui Vergiliu/ p. 142-143.

Mai mult decât atât, aceștia nu-și vor regăsi trupurile nici după învierea de obște, pentru că l-au disprețuit, ci trupurile lor vor atârna spânzurate, fiecare în crengile copacului în care este preschimbat cel osândit la acest chin/ p. 146.

Prin urmare, sinuciderea este interpretată unilateral ca un dispreț la adresa trupului.

Alte referințe la scriitorii antici: Lucan și Cato/ p. 148.

Ninsoare cu fulgi de foc sau foc nins peste un șes aprins/ p. 149.

Did you like this? Share it: