Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Manipulări…

Multe vedete sunt superbe, irezistibile, inimitabile…presa e în delir pentru orice gest și orice cuvânt…

Și brusc…s-a împedicat pe stradă sau i-a tras clapa iubitul…

Sau – culmea mirării! – a îmbătrânit…ca și când n-ar trebui, sau a ieșit pe stradă demachiată, ca și când nu și-ar putea permite să șocheze astfel sensibilitatea unor cancaniști…

Tot atâtea motive de neliniște și de interogații existențiale epuizante pentru masa mare a oamenilor.

Are riduri, nu e coafată, are coșuri pe față, e grasă

Uneori e beată sau chiar deprimată

Și ne traumatizează for ever pentru că are câteva momente de sinceritate.

Dar aceiași care vând imaginea ei de mare divă, așteaptă după colț să o vadă împiedicându-se în viață.

Și dacă a intrat în joc, trebuie să joace

Iar presa care ne livrează știri senzaționale pe bandă, e foarte bulversată când oamenii…o iau razna.

Când vor și fac lucruri rele sau când nu mai știu care e binele.

Adică se miră că oamenii ajung să se comporte anormal…când anormalitatea se vinde ca pâinea caldă.

Oare unde or fi învățat oamenii despre: violență, crimă, nesimțire, oportunism, hoție, mojicie, nepăsare, destrăbălare, bizarerie, nebunie?

Presa (în totalitatea ei)…nimic? Nicio vină, cât de mică?

Sau ar trebui mai bine să ne întrebăm: oare cine îi mai educă pe acești oameni și cine îi mai redresează psihic și moral?

*

Mă doare când îi văd pe români că sunt dispuși să creadă toate calomniile care se spun la adresa lor.

Mulți repetă ca niște mașini că n-a fost nicio revoluție, că a fost numai dezinformare, manipulare și teleghidare a manifestanților prin metode specifice ale serviciilor secrete.

Românii ajung să se deteste pe ei înșiși mai mult decât ar trebui sau atunci când nu ar trebui, în timp ce pentru adevărata lor delăsare în a-și cunoaște istoria, cultura și spiritualitatea proprie nu au regrete și nu o consideră un viciu.

Dar viciul lor capital e că vor să uite de ei înșiși, de cine sunt și de unde vin, doar pentru că unii le inculcă sentimentul autoînvinuirii perpetue.

Al autodiscreditării fără limite și discernământ.

Or fi și aici implicate niscaiva servicii secrete și metode de spălare a creierului la distanță și în masă?

Sau e numai proastă orientare…bine întreținută?

Did you like this? Share it:

Previous

Scrisoarea pastorală a ÎPS Alexandru al Letoniei la Nașterea Domnului [2012]

Next

Istorie II. 5

2 Comments

  1. Razvan Postolache

    Apreciez continuntul acestui articol, imi place ca pune punctul pe i si nu se pierde in detalii.

    Din pacate asemenea articole de opinie sunt rare.

    Oricum, parerea mea este ca nu e neaparat treaba presei sa educe oamenii, ci mai degraba este treaba scolii. Singura preocupare a presei este sa faca bani, si ce se vinde, aia apare, deci si noi, consumatorii, purtam o parte din vina.

  2. Razvan Postolache

    Si o sa las un comentariu separat cu privire la revolutie…

    Sunt de acord cu ce se spune in articolul dv, adica intr-adevar a fost o revolutie, dar pe mine ma revolta altceva, nu ca oamenii au uitat intre atatea altele de Revolutia Romana, si aici cred ca presa isi face cat de cat datoria si ne reaminteste an de an ce a insemnat decembrie 1989 pentru Timisoara si Bucuresti.

    Am fost surprins ca multi dintre prietenii mei (de aceeasi varsta aproximativ) cred ca Revolutia Romana a fost un fel de incaierare, ca cea din iarna, sau sunt complet dezinformati cu privire la ce s-a intamplat.Probabil ca parintii lor prefera sa nu isi mai aminteasca acele vremuri tulburi, decat sa intre in detalii…

    Si atunci din nou educatia copilului este lasata pe mana altcuiva.

    Cel mai mult ma revolta insa ca la atatia ani de la revolutie (si deja suna a cliseu) nu se stie cine este responsabil pentru moartea atator oameni, si se stiu doar o mica parte din vinovati.

    A spune „serviciile straine” sau alte lucruri de acest gen nu este decat o perdea de fum, eu as vrea nume, nu institutii si vinovatii sa fie trasi la raspundere.

    Sper sa se intample acest lucru in timpul vietii mele.

    Eu la revolutie aveam 1 an si mama mea s-a gandit la mine si a fost singurul lucru care a impiedicat-o sa iasa in strada, altfel poate altfel s-ar fi desfasurat discutia.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén