Istorie II. 5
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Istoria începe
de oriunde
o privești
*
Vol. 2
*
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a.
***
Radu Ionuț Apreutesei, un tânăr de 23 de ani din Târgu Neamț[1], acum student, prezintă pe blogul său Salvează istoria! Metal detecting[2], descoperirile pe care le face pe cont propriu. Și care sunt surprinzătoare…
Și, deși prezintă online, tot ceea ce găsește…unele descoperiri sunt epocale.
(fotografia sa)
Radu Ionuț Apreutesei[3],
cel care ne descoperă istoria de sub noi.
Pe 13 aprilie 2012 a găsit un inel roman din argint[4]. O amuletă împotriva de-deochiului.
(fotografie)
Pe 4 noiembrie 2011 a descoperit la Târgu Neamț, la 4-5 centimetri adâncime, o monedă din anul 1772: paraua[5].
(fotografie)
Moneda are 11, 1 grame și e din bronz[6].
Pe 18 ianuarie 2012 anunța descoperirea unui solidus de argint de la începutul secolului al 17-lea (emisiune monetară din 1609-1616)[7].
(fotografie)
Descoperit la Iași, pe marginea unui lac, la adâncimea de 3-4 centimetri[8].
Pe 2 decembrie 2011 a descoperit, în Târgu Neamț, câteva monede din anul 1661, la adâncimea de 5-6 centimetri[9].
(fotografie)
Pe 28 octombrie 2011 a descoperit un inel medieval de sec. 17-18[10].
Însă pe 7 octombrie 2011 anunța că a descoperit Scoica Sfântului Iacob, din secolul al IV-lea d. Hr, pe care monahii o purtau pe căciuli și traiste, conform imaginilor doi și trei infra[11].
(3 fotografii)
Obiectul găsit are 2 x 2 centimetri și e din bronz[12]. Și el a putut fi admirat în expoziția Arta pelerinajului de la Iași, între 12 octombrie-12 noiembrie 2011, fiind împrumutat Muzeului de Istorie al Moldovei în urma unui proces verbal din 14 noiembrie 2011[13].
(fotografie)
Pe 8 august 2011 prezenta descoperirea unei verighete de bronz din sec. 17-18[14]. Și tot în aceeași zi: un solz de armură medievală[15].
Pe 7 august 2011 prezenta inelul sigilar de secol 12, pe care l-a descoperit la Târgu Neamț. Din bronz și argint[16].
(fotografie)
O cataramă medievală (7 august 2011)[17], un solidus de la 1661 (5 mai 2011)[18]…și pe 6 aprilie 2011 ne arăta autorizația pe baza căreia poate detecta metale în România[19].
(fotografie)
Pe 21 noiembrie 2010[20], autorul nostru vorbea despre tezaurul găsit la Vitănești-Teleorman, în localitatea unde s-a născut Constantin Noica[21].
La Vitănești s-au descoperit un „număr de 14 locuinţe, construite din lut şi lemn, acoperite cu stuf, papură sau paie.
În interiorul acestor case au fost descoperite numeroase obiecte de uz casnic.
Materialul arheologic găsit constă în principal în ceramică, unelte de piatră cioplită şi şlefuită, os, corn.
Pe lângă unelte şi vase au mai fost descoperite şi statuete antropomorfe şi zoomorfe.
„În această zonă au locuit comunităţi ale culturii Gumelniţa, din 4600-4900 î.Hr. Obiectele descoperite ne arată atât nivelul de cultură al locuitorilor din eneolitic cât şi o parte din activităţile lor economice, cum ar fi agricultura şi creşterea animalelor”, a spus Ion Torcică, arheolog.
Pandantivul de aur [descoperit aici a] intrat în patrimonial naţional.
(fotografie)
În campania de săpături din anul 2008 a fost făcută cea mai importantă descoperire de până acum. Aceasta constă într-un pandantiv de aur, unicat în regiunea sudică a ţării, folosit de oamenii de atunci ca bijuterie.
Artefactul a fost expus în acelaşi an la Muzeul Judeţean Teleorman, iar în prezent se află la Muzeul Naţional, el făcând parte din patrimoniul ţării.
Campania de anul acesta a scos la iveală rămăşiţele a două locuinţe şi o zonă menajeră situată la marginea aşezării.
Zona menajeră este zona în care oamenii de atunci aruncau gunoiul. Ea este foarte importantă deoarece oferă un număr impresionant de artefacte realizate din corn de cerb, os, ceramică şi cupru.
O altă categorie de descoperiri constă în oase de animale. Acestea au confirmat, în urma analizelor, faptul că pe lângă cultivarea cerealelor, oamenii creşteau şi animale, dar practicau şi vânătoarea.
„Am găsit oase de cerb, urs, castor, căprioară şi păsări de baltă. Se pare că la acea vreme urşii şi cerbii trăiau şi în această zonă, nu numai în Carpaţi” a mai spus Ion Torcică”[22].
Pe 20 noiembrie 2010, autorul nostru vorbea despre mormântul de la Peretu-Teleorman[23].
(fotografie)
Mormântul a fost descoperit în 1971 de Alexandru Trână, din satul Peretu[24].
„Un mormânt traco-getic, vechi de aproximativ 2500 de ani, catalogat ca aparținând unei civilizații precreștine.
În mormânt se afla un reprezentant al aristocrației locale. Mormântul avea doua camere funerare: în prima se afla un schelet înconjurat de diverse obiecte din ceramica, cuțite din fier, vârfuri de săgeți, obiecte de argint aurit, vase de bronz.
În cea de a doua cameră s-a descoperit că războinicul nu fusese înmormântat singur: se găseau scheletele a doi cai, doi câini de vânătoare, o vacă, pe lângă acestea se găsea și un car cu patru roți de fier. Per ansamblu mai mult de 50 de obiecte de argint placate cu aur, printre care și un coif de argint aurit de cca. 750 de grame”[25].
Coiful de aur de la Coțofenești-Prahova[26], descoperit în 1926 de un elev[27], o mască de aur a unui rege trac, descoperită în Bulgaria[28], tezaurul de aur de la Pietroasele-Buzău, din primăvara lui 1837[29], comoara de la Sânnicolaul Mare, din 3 iulie 1799[30], tezaurul de aur de la Rădeni, din 1978[31] și alte multe descoperiri arheologice fac conținutul acestui spațiu online restaurator.
[1] A se vedea: http://salveazaistoria.wordpress.com/about/.
[6] Ibidem.
[8] Ibidem.
[12] Ibidem.
[13] Ibidem.
[18] Idem: http://salveazaistoria.wordpress.com/2011/05/05/fals-moldovenesc-polonia-solidus-1666-ioan-casimir/.
[24] Ibidem.
[25] Ibidem.
[27] Ibidem.
Pingback: Istorie II. 7 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 12 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 14 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 15 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 16 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 18 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 26 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 30 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 32 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 39 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 42 | Teologie pentru azi