Iubiții mei,

Troparul Nașterii Domnului vorbește despre lumina cunoștinței/ cunoașterii pe care a adus-o Domnul.

Și pentru ca să Îl cunoaștem pe Domnul și pentru ca să ne închinăm Lui cu adevărat, ortodox, avem nevoie de harul Său. De slava Lui. Care să ne inunde

Pentru că la noi, în Biserica lui Dumnezeu, cunoașterea lui Dumnezeu vine din iradierea slavei Lui în noi.

Vine din simțirea și conlucrarea cu harul Lui.

Căci de aici: lumina cunoștinței/ a cunoașterii.

Lumina care dă cunoaștere…dumnezeiască

Asta în comparație cu filosofiile umane, care cred că a fi cultivat la suflet sau a fi intelectual, prin cunoaștere din ce în ce mai specializată…înseamnă suprema cunoaștere pe care o poate atinge omul.

Mai pe scurt: Școala crede că cunoașterea e doar rezultatul studiului personal, al predării de experiență, al observării și al experimentului științific.

Biserica Ortodoxă însă crede că cunoașterea adevărată coboară de la Dumnezeu prin iluminare și vedere dumnezeiască și că aceasta e cea mai înaltă cunoaștere a lumii.

Cunoaștere care nu se opune primei, celei naturale…ci o desăvârșește cu adevărat…pentru că ea e de la Dumnezeu…și nu de la om.

Iar cine cercetează în mod onest creația lui Dumnezeu nu poate să ajungă decât la El. Pentru că El e Creatorul a tot ce există.

Însă orgoliul uman, care e o iradiere de la demoni în viața noastră, nu vrea să învețe de la Dumnezeu.

Și dacă nu înveți de la El…și, mai mult decât atât, dacă nu te umpli de El, de slava Lui și de prezența Lui liturgică, sacramentală, nu poți fi un om luminat.

Poți fi un om cu știință de carte, un om cu studii…dar, în același timp, un mare mitocan, un mare fariseu, un adevărat dezastru pentru umanitate…dacă nu ești luminat de Dumnezeu.

Dacă nu locuiește Dumnezeu, prin slava Sa, în tine…

Însă când ești și una și alta, adică și munte de carte dar și un imens om al lui Dumnezeu, un Sfânt al Lui, atunci Dumnezeu Se arată întru tine în toată splendoarea Lui.

Pentru că nu e de ajuns să știi…ci trebuie să devii ceea ce știi.

Și în Dumnezeiasca Icoană a praznicului în care suntem…o vedem pe Maica lui Dumnezeu plină de lumină.

Îl vedem pe Sfântul Iosif, logodnicul ei, plin de lumină.

Îi vedem pe magi, pe păstori și pe Puterile cerești pline de lumină…

De lumină dumnezeiască…

Pentru că luminarea omului e consecința umplerii noastre de slava Lui prin Dumnezeiescul Botez și prin toată viața Bisericii.

Viața Bisericii e plină de lumină, de lumina Treimii, Care e din veci și pentru veci.

Pentru că de aceea sunt pline Icoanele noastre de galben, de un imens galben: pentru că acest galben exprimă viața/ slava/ frumusețea lui Dumnezeu. Necuprinsa frumusețe a lui Dumnezeu…

Și dacă El te umple de frumusețea Lui…atunci ești frumos. Ești plin de lumină!

Și așa cum dragostea stă la baza familiei și a nașterii copiilor și a creșterii și educării lor cu înțelepciune…la baza dragostei e slava Lui.

Pentru că dragostea e un dar imens al slavei lui Dumnezeu.

Și numai când El ne umple de dragostea Lui ne luminăm spre cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu și de viața cea cuvioasă, bine-plăcută Domnului.

Pentru că în Biserica lui Dumnezeu nu intelectualul e omul de excelență ci înduhovnicitul/ luminatul/ îndumnezeitul.

Cel pe care Dumnezeu îl schimbă continuu…care se umple continuu de cunoașterea Lui și de cunoașterea lumii e paradigma umană/ exemplul în Biserică.

Și putem înțelege cu toții asta dacă privim Sinaxarul Bisericii sau, mai scurtul nostru Calendar bisericesc, care sunt cărțile de vizită ale Bisericii.

Pentru că acolo vom găsi Sfinți, mulți Sfinți, mii de Sfinți…care sunt Sfinți nu pentru că erau foarte școliți sau neșcoliți, nici pentru că erau de la oraș sau de la sat, nici pentru că erau bărbați sau femei…ci pentru că toții sunt plini de același har și de aceeași credință.

Iar cei care ridiculizează credința noastră ne întreabă în mod franc/direct: dar de unde știți că credința ortodoxă e adevărata credință? De ce nu sunt toate credințele bune?

Și eu ca preot, pentru un om care nu e prea dus la Biserică sau nu e de-al nostru, nu e ortodox…îi dau un răspuns…palpabil.

Sunt preot de 7 ani și am și acum din prima Sfânta Aghiasmă pe care am slujit-o…

Și când mă apropii ca să beau din ea…mă umplu de cutremurare sfântă…

Pentru că oricine știe că o mâncare lăsată afară din congelator se strică în 2-3 zile…și apa devine bolercă/ de nebăut în câteva zile…

Însă cum e apa…apa aceasta sfântă…în care a coborât slava lui Dumnezeu la rugăciunea mea, a păcătosului…de e ca atunci când am sfințit-o?

Cum de s-a împlinit teologia slujbei…în apa aceasta?

Că am spus să se sfințească apa…și nu numai că am spus…ci Dumnezeu așa a făcut-o!

Dacă Biserica Ortodoxă nu e a lui Dumnezeu și dacă teologia ortodoxă nu coincide cu viața ortodoxă…cum să facă Dumnezeu astfel de minuni cu noi?

Dar El le face cu noi, din marea Sa milostivire față de noi…pentru că noi suntem slujitorii adevăratei lui Biserici.

Și aici nu e vorba de fanatism (că fanatismul vine din neștiință, din lipsă de experiență) ci de pragmatism eclesial, liturgic, teologic.

Pentru că slujba dă rezultatele pe care le spune teologia slujbei.

Însă eu, ca preot, știu și simt și văd slava lui Dumnezeu când slujesc Dumnezeiasca Liturghie, când sfințesc apa, când spovedesc, când mă rog pentru cei adormiți, când citesc, când contemplu, când văd ce organică, ce fără fisură e teologia Bisericii, de la Sfântul Adam și până azi…

Îl văd pe Același Dumnezeu lucrând aceleași minuni în cei care se încred în El cu totul

De aceea mă bucur întru slava Lui…care mă luminează să înțeleg ceea ce citesc, ceea ce cânt la strană, ceea ce văd în Biserică.

Îmi dă ochi ca să văd slava Lui…așa cum le-a dat tuturor Sfinților Lui, cărora El li S-a făcut cunoscut.

Căci El ni Se revelează/ ni Se descoperă în același fel tuturor: prin slava/ harul Său!

Și fără harul Prea Sfintei Treimi nu putem vedea nimic coerent și nici nu putem să ne curățim de patimi…pentru că adevărata cunoaștere și adevărata vedere de sine e darul, e mila Lui, e iradierea Lui, e bunătatea Lui.

Motiv pentru care primim lumină dumnezeiască/ necreată de la Răsăritul cel de sus și de la Soarele dreptății…prin ambele sintagme fotofore vorbindu-se tainic despre Dumnezeul Care ne umple de slava Lui.

Pentru că răsăritul nostru duhovnicesc e atingerea Lui de sufletul și de trupul nostru.

Și răsăritul acesta se numește convertire…sau început al luminării duhovnicești.

Și ca să vezi teologic…trebuie să vezi de sus.

Să vezi cu ochii lui Dumnezeu…

Și ca să-L vezi pe El trebuie să nu mai vezi lumea…și să nu-ți mai placă nimic din lume mai presus de El.

Căci atunci când privești în soare…orbești…

Și când ești umplut de slava Lui…nu-L mai vezi decât pe El…pentru că El a înlocuit întreaga lumea pentru tine

Și de aceea El, Dumnezeul nostru, e Soarele cel necreat…e Lumina noastră cea adevărată și veșnică…dar o lumină care ne duce la toată dreptatea Lui, adică la toată porunca Lui.

Căci lumina Lui/ harul Lui nu te poate învăța răul, extremismul, lipsa de măsură, impostura…ci cum să te faci deschis, larg pentru tot binele, pentru tot ce e drept…și să te faci învățător pentru cei care caută dreptatea Lui, frumusețea Lui, foamea și setea Lui.

Iar cei schimbați de El și umpluți de slava Lui s-au făcut propovăduitorii vieții duhovnicești, ai vieții cu Dumnezeu pentru întreaga umanitate.

De aceea, când spunem Apostol, spunem om schimbat/ transfigurat de Dumnezeu…și nu un ageamiu neoprotestant, care, odată rău-botezat, printr-un botez fals…se crede Sfântul Pavel.

Și trebuie să ai mult tupeu…să te crezi Pavel

Mult orgoliu nesimțit

Așadar praznicul Nașterii Domnului ne spune că viața ortodoxă e naștere din nou, de sus…că e viață sfântă…și că trebuie să trecem prin toate stadiile vieții duhovnicești pentru ca să ne facem adevărați Bărbați/ Apostoli ai Lui.

Și dacă vreți să îi cunoașteți pe Apostolii Lui…și pe cei întocmai cu Apostolii Lui…îi puteți studia cu mărime de inimă…pentru că 2013 e dedicat la doi Sfinți ai Lui întocmai ca Apostolii Domnului pentru întreaga Biserică: Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena.

Adică sunt lucruri prea serioase ca să le tratăm într-o doară…prozaic…

Astfel stând lucrurile cu luminarea dumnezeiască…vă îndemn să vă reconsiderați lucrurile în ceea ce-i privește pe oameni.

Și în fruntea listei trebuie să-i punem pe Sfinții Lui, apoi pe învățații Bisericii în diverse științe, și numai în al treilea rând accesăm cunoașterea celorlalți oameni din Biserică sau din afara ei…când vrem să avem certitudini teologice și ascetice.

Adică despre viața sfântă învățăm de la Sfinți și de la învățații, erudiții Bisericii și nu de la politicieni, ziariști, scriitori, actori sau impostori.

Căci altfel nu ne luminăm…ci ne întunecăm

Iar dacă luminarea are consecințe reale…tot la fel de dramatic de reale are și întunecarea minții/ demonizarea

Așadar, fie ca Dumnezeu să ne bucure întru cunoașterea Lui și să ne facă locașuri ale Sale acum și pentru toți vecii. Amin!

Did you like this? Share it: