† Petroniu
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor
creştini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:
Har, pace, ajutor şi milă de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Iubiţi credincioşi,

Cu purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu ne bucurăm din nou de marele praznic al Crăciunului, la care sărbătorim venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu.

O frumoasă colindă ne prezintă foarte pe scurt ce s-a întâmplat în urmă cu mai bine de două mii de ani în Betleem: „Cerul şi pământul / În cântec răsună, / Îngeri şi oameni / Cântă împreună. / Hristos se naşte, / Domnul coboară, / Îngerii cântă, / Magii Îl adoră, / Păstori aleargă, / Ieslea o-nconjoară, / Mari minuni se întâmplară”.

Întrucât mesagerii naşterii Pruncului Iisus în peştera de lângă Betleemul Iudeii au fost îngerii, în cuvântul nostru de astăzi vom prezenta, prin mărturii ale Sfintei Scripturi, rolul pe care aceştia l-au avut la întruparea Fiului lui Dumnezeu, precum şi în timpul activităţii Lui pe pământ, deci în realizarea operei de mântuire a lumii.

Îngerii sunt fiinţe spirituale care au fost aduse în existenţă de Dumnezeu în prima zi a creării lumii. Ei Îl preamăresc în permanenţă pe Dumnezeu. Sfântul Prooroc Isaia mărturiseşte în acest sens: „L-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi măreţ; şi casa Lui era plină de slavă.

Serafimi şedeau împrejurul Său; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Şi strigau unul către altul şi ziceau: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Atotţiitorul, plin este tot pământul de slava Sa!»” (Isaia 6,1-3).

În relaţia dintre Dumnezeu şi oameni îngerii sunt soli sau mesageri, care le fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu, invitându-i să conlucreze în realizarea planului lui Dumnezeu cu lumea.

Sfântul Arhanghel Gavriil i-a binevestit Sfintei Fecioare Maria că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Sfântul evanghelist Luca relatează întâlnirea dintre cei doi:

„În a şasea lună, îngerul Gavriil a fost trimis de la Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: «Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!».

Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: «Ce fel de închinare poate fi aceasta?». Şi îngerul i-a zis: «Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată, vei zămisli în pântecele tău şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit». Şi a zis Maria către înger: «Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?».

Şi răspunzând îngerul, i-a zis: «Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă». Iar Maria a zis: «Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!». Şi îngerul a plecat de la ea” (Luca 1,26-38).

Când dreptul Iosif a observat că Sfânta Fecioară Maria, logodnica sa, avea în pântece, fără ca ei să fi fost împreună, a vrut să o părăsească, însă un înger i-a apărut în vis şi i-a spus că Fecioara Maria a zămislit de la Duhul Sfânt, împlinindu-se prin aceasta profeţia făcută de proorocul Isaia (7,14). Sfântul evanghelist Matei ne prezintă discuţia dintre cei doi:

„Maria fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, ea s-a aflat pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiind şi nevrând s-o dea el în vileag, a vrut s-o lase pe ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: «Iosife, fiul lui David, nu te teme s-o iei pe Maria drept femeia ta, fiindcă ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt; ea va naşte Fiu, Căruia tu Îi vei pune numele Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor». Iar acestea toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a spus de Domnul prin profetul ce zice: Iată, Fecioara va purta în pântece şi va naşte Fiu şi-L vor chema cu numele de Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu. Şi trezindu-se Iosif din somn, a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe femeia sa” (Matei 1,18-24).

Un înger trimis de Dumnezeu le-a vestit păstorilor de lângă Betleem că Mesia cel aşteptat S-a născut într-o peşteră din apropiere. Sfântul evanghelist Luca relatează în acest sens că: „În ţinutul acela erau păstori care stăteau pe câmp şi-şi păzeau turma făcând noaptea de strajă. Şi iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: «Nu vă temeţi. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că în cetatea lui David vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat şi culcat în iesle».

Şi, deodată, împreună cu îngerul s-a văzut mulţime de oaste cerească lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!». Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: «Să mergem dar până la Betleem şi să vedem lucrul acesta ce s-a făcut, pe care Domnul ni l-a făcut nouă cunoscut». Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copilul Acesta. Şi toţi cei ce au auzit se mirau de cele ce le spuneau păstorii” (Luca 2,8-18).

După ce magii s-au închinat Pruncului Iisus în Betleem şi i-au oferit daruri de aur, smirnă şi tămâie, regele Irod îi aştepta în Ierusalim, pentru a afla unde se găsea micul Iisus. Cunoscând gândul ascuns al lui Irod de a lua viaţa Pruncului, Dumnezeu a trimis un înger la cei trei magi, iar aceştia „luând înştiinţare prin vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor” (Matei 2,12).

„După plecarea magilor, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: «Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare». Şi ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopţii pe Prunc şi pe maica Sa şi a plecat în Egipt” (Matei 2,13-14).

„După moartea lui Irod, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, zicându-i: «Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi mergi în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viaţa Pruncului». Iar el, ridicându-se, a luat Pruncul şi pe maica Sa şi a venit în ţara lui Israel. Şi auzind că Arhelau domneşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă prin vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s-a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema” (Matei 2,19-23).

La începutul activităţii Sale publice, Domnul Hristos a fost ispitit de diavol în pustiul Carantaniei. După ce a respins cele trei ispite ale vrăjmaşului, „îngerii s-au apropiat de El şi Îi slujeau” (Matei 4,11).

În timp ce Mântuitorul se ruga după cina cea de taină în grădina Ghetsimani, cunoscând prea bine suferinţa pe care o va avea de îndurat a doua zi, „un înger din cer I s-a arătat şi-L întărea” (Luca 22,43).

După ce Domnul Hristos a murit pe cruce în vinerea patimilor, iar trupul I-a fost înfăşurat în giulgiu şi aşezat în mormânt de către Iosif din Arimateea şi Nicodim, sâmbătă noaptea „s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra de pe uşa mormântului şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca a fulgerului, iar îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca nişte morţi” (Matei 28,2-4).

Duminică, dis de dimineaţă, femeile mironosiţe s-au dus la mormântul Mântuitorului pentru a-I unge trupul cu miresme, după cum era obiceiul la evrei. Intrând în mormânt, nu au găsit trupul Domnului Hristos, dar au văzut un înger, care le-a zis: „Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutaţi nu este aici, căci S-a sculat precum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde fusese pus; şi mergând degrabă, spuneţi-le ucenicilor Săi că S-a sculat din morţi; şi iată că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea” (Matei 28,5-7).

La patruzeci de zile de la învierea Sa din morţi, Domnul Hristos s-a dus împreună cu Sfinţii Apostoli „până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, în timp ce El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbaţi în haine albe, care au şi zis: «Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, aşa va şi veni, cum L-aţi văzut voi mergând la cer»” (Luca 24,50-51 şi Faptele Apostolilor 1,9-11).

Prin aceste cuvinte cei doi îngeri anunţă deja a doua venire în lume a Fiului lui Dumnezeu, de această dată în calitate de Judecător al acesteia, când va veni „întru slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri şi va şedea pe tronul slavei Sale” (Matei 25,31).

La sfârşitul lumii îngerii vor organiza judecata de apoi, pentru că Dumnezeu îi „va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini şi vor culege şi pe cei ce fac fărădelegea” (Matei 24,31 şi 13,41).

Iar „la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului şi în trâmbiţa lui Dumnezeu, Însuşi Domnul Se va pogorî din cer” (I Tesaloniceni 4,16). Atunci „vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, iar cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor” (Matei 13,43 şi 49-50).

Iubiţi fii sufleteşti,

Când au fost creaţi de Dumnezeu şi îngerii au fost înzestraţi cu voie liberă, asemenea oamenilor, de aceea o parte dintre ei, sub conducerea lui Lucifer, s-au putut răzvrăti împotriva lui Dumnezeu. Ceilalţi îngeri însă, în frunte cu Sfântul Arhanghel Mihail, au luptat cu îngerii căzuţi şi i-au alungat din împărăţia cerurilor.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că oamenii cu viaţă sfântă vor ocupa în împărăţia lui Dumnezeu locurile din care au căzut îngerii care s-au pervertit lăuntric şi s-au transformat în diavoli, fiind îndepărtaţi de la faţa lui Dumnezeu.

Când numărul sfinţilor va fi acelaşi cu cel al îngerilor căzuţi va veni sfârşitul lumii, de aceea demonii îi ispitesc atât de mult pe oameni, pentru a nu-i lăsa să le ocupe locurile din care ei au fost alungaţi, dar şi pentru a amâna cât mai mult cu putinţă sfârşitul lumii, când ei vor fi judecaţi pentru faptele lor şi vor fi aruncaţi în „iezerul cel de foc” (Apocalipsă 20,14). Din acest motiv Dumnezeu a rânduit fiecărui om câte un înger păzitor, pentru a-l feri de rău şi a-l călăuzi pe calea binelui.

Dacă sfinţii ajung în împărăţia lui Dumnezeu în locul îngerilor căzuţi, Maica Domnului este mai presus decât cetele îngereşti, ea fiind „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. Drept aceea, să ne rugăm Sfintei Fecioare Maria şi sfinţilor să ne fie mijlocitori înaintea lui Dumnezeu, dar să îi avem şi modele, urmându-le pilda vieţii, prin împlinirea voii lui Dumnezeu exprimată în porunci, pentru că numai aşa vom putea ajunge alături de ei în împărăţia cerurilor.

Cu prilejul sfintelor sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei vă dorim tuturor sănătate deplină, viaţă îndelungată, realizări spirituale şi materiale spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea oamenilor. „La mulţi ani buni!”.

Al vostru de tot binele doritor
şi către Domnul pururea rugător

†Petroniu
Episcopul Sălajului

Did you like this? Share it: