Skip to content
Pericolul de-a afla adevărul
- „Existenţa lui Paul Goma, contestata sa existenţă, chinuită şi eroică în acelaşi timp, rămâne unul dintre puţinele motive de optimism, demonstrând că organismul cultural autohton încă mai secretă anticorpi viguroşi, nu a fost copleşit de metastaze. Cu trecerea timpului, apele se vor limpezi, o altă generaţie, care nu va mai datora nimic baronilor literari de astăzi, îi va face dreptate lui Paul Goma (şi îşi va face astfel sieşi dreptate), descoperind în cărţile lui atât bestiarul unor decenii monstruoase, cât şi un model, aproape neverosimil, de verticalitate”.
- „Pentru a păstra neştirbit renumele regretatului regizor Sergiu Nicolaescu în memoria poporului român, majoritar creştin ortodox, Arhiepiscopia Bucureştilor a făcut în cursul zilei de 3 ianuarie 2013 un apel către familia renumitului artist pentru ca el să fie înmormântat creştineşte. În acest sens, Biserica s-a oferit să acopere cheltuielile de înmormântare a regizorului Sergiu Nicolaescu pentru ca mormântul său să devină loc de omagiere pentru numeroşii admiratori care i-au apreciat filmele de excepţie realizate de-a lungul unei cariere prodigioase. Cu toate acestea, familia domnului Sergiu Nicolaescu a ales să respecte dorinţa lui testamentară de a fi incinerat (ars la crematoriu). Biserica Ortodoxă Română respinge practica necreştină a incinerării, deorece aceasta este contrară credinţei ortodoxe bimilenare pe care se întemeiază hotărârile Sfântului Sinod din anii 1928, 1933 şi din 5 iulie 2012. Întrucât Biserica Ortodoxă are numai servicii religioase pentru înmormântare (punere în mormânt), ea nu poate asigura funerariile religioase pentru cei care sunt incineraţi”.
- „La moartea lui Michael Jackson, dl Neamţu întreba retoric câte cărţi, în câte limbi a citit artistul american, de parcă toţi ar trebui să fie specialişti în limbi livreşti, ca dl Neamţu. La moartea lui Adrian Păunescu, taraful dlui Tismăneanu a tras, ca să folosesc o expresie a dlui Neamţu, o tornadă de „flegme” peste mort. Acum e rândul dlui Stanomir să se înalţe pe vârfuri ca să ajungă să scuipe pe catafalcul lui Sergiu Nicolaescu. Aşa o fi la ei, în lumea civilizată de Traian Băsescu. La noi, spui: Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe Sergiu Nicolaescu!”.
- „A murit, pentru mine, cel mai mare regizor român. N-o să intru în polemică pentru afirmaţia de dinainte. Vreau doar să-i mulţumesc Maestrului că mi-a dat posibilitatea de a da un 10 unui film românesc: Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte!”.
- „Era tot asa ca in filme. De altfel, viata lui Sergiu Nicolaescu, o viata care a meritat traita, a fost un fel de film al carui regizor a fost el insusi. E mare lucru sa poti trai in felul asta. Chiar daca, in ultima clipa, viata ne aduce aminte, in mod implacabil, ca exista un regizor mai mare decat noi toti…”.
