Botezul Domnului

Iubiții mei,

dacă Nașterea Domnului a fost învăluită în discreție și în sărăcie, Botezul Său e public și are în centru revelarea lui Dumnezeu.

Căci dacă Pruncul Iisus putea fi socotit doar om…așa cum e devalorizat de către mulți într-o perspectivă seculară asupra Nașterii Lui…Botezul Său e  o epifanie/o revelare/ o descoperire a dumnezeirii Lui.

Pentru că la Botez aflăm că Cel care a venit la Ioan să Se boteze cu botezul pocăinței e Fiul lui Dumnezeu întrupat…și că Fiul, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, e Dumnezeul Cel întreit în persoane, Dumnezeul întregii creații.

Și astfel Botezul certifică Nașterea Lui.

Căci Cel născut din Fecioară e, deopotrivă, Fiul Tatălui.

E Fiul Tatălui, întru Care, din veci, Se odihnește Duhul Sfânt, Cel care purcede din Tatăl și Se odihnește în Fiul.

Iar Evanghelia zilei [Mt. 3, 13-17] ne vorbește de două botezuri.

Împlinirea dreptății însemna asumarea păcatelor întregii umanități de către Domnul.

De aceea El primește să Se boteze de către Ioan cu botezul pocăinței, în apă…

Pentru că a dorit să ia, în locul nostru, povara stricăciunii umanității.

Însă când iese din apă…din botezul pocăinței…ne arată nouă chipul real și plin de profunzime al Dumnezeiescului Botez.

Pentru că Botezul Bisericii e cu apă și cu har și nu doar cu apă.

Iar El, primul botezat al Bisericii, ne arată în Botezul Său, cel plin de har, că umanitatea Sa e capabilă de a fi umplută de harul Treimii.

De aceea, descoperirea lui Dumnezeu Cel în Treime, în Botezul Domnului și al nostru, nu înseamnă numai o cunoaștere rațională a faptului că Dumnezeu e Treime de persoane ci o unire, prin slava Sa, cu Treimea.

E o descoperire a Treimii în noi înșine, în fiecare membru botezat al Bisericii și în întreaga Biserică laolaltă, pentru că Dumnezeu Se sălășluiește în noi prin slava Sa.

Și astfel copilul botezat crește cu Dumnezeu în înțelegerea Lui, e învățat pas cu pas cele ale Lui dacă e păstrat în învățătura, iubirea și bucuria duhovnicească a Bisericii.

Căci toți primim harul la fel, ca dar al Lui…însă cum conlucrăm cu harul, ce fapte facem împreună cu Dumnezeu ține de strădania/ de asceza noastră.

De aceea deosebirile între creștinii ortodocși, între viețile lor, pentru că fiecare lucrează pe măsura dorinței lui de a bine-plăcea lui Dumnezeu.

Iar azi, când vom bea din Sfânta Agheasmă Mare, pe care o vom sfinți împreună, vom înțelege cât de mare și de preafrumoasă e slava Lui.

Pentru că slava Lui se pogoară în apa noastră și o umple de nestricăciune și o face făcătoare de minuni, ca fiecare dintre noi să avem o dovadă puternică a prezenței lui Dumnezeu în viața noastră.

Căci așa a fost și apa Botezul nostru: o Sfântă Agheasmă/ o apă sfințită.

Și dintr-o astfel de apă sfințită ne-am născut ca oameni noi, duhovnicești, din apă și din Duh.

De aceea bând apa sfântă a lui Dumnezeu ne bucurăm și ne cutremurăm, pentru că viața noastră, ortodoxă, e darul Lui, e darul suferinței și al iubirii Lui pentru noi…de care trebuie să dăm seama…

Și că noi suntem temple/ biserici ale lui Dumnezeu, în care harul Său sălășluiește…și pentru care lucru minunat trebuie să fim vii cu duhul, plini de fapte bune, ca să ne facem făclii aprinse ale slavei Sale.

Pentru că harul Său în noi e mărturia acaparatoare a vieții lui Dumnezeu și, totodată, fundamentul unității dintre noi, oamenii.

Căci dacă am fost botezați cu același Botez, de ce nu avem aceeași dragoste unii față de alții?

Și dacă avem același Dumnezeu, de ce încercăm să găsim noi și noi motive de îndepărtare a unora față de alții?

Așadar, arătarea/ descoperirea Treimii la Iordan desăvârșește întreaga revelare a lui Dumnezeu de până atunci.

Pentru că Dumnezeul treimic, în mod învăluit sau mai explicit, vorbise despre Sine…dar acum a dat la o parte vălul de pe cunoașterea Sa în ceea ce privește Treimea persoanelor Sale.

Și a spus despre Sine că e Tată, Fiu și Duh Sfânt, că e iubire și bună-voire, că e comuniune.

Iar noi, în Biserica Lui, experimentăm din plin comuniunea cu Sine și bună-voirea Sa față de noi.

Pentru că tot ceea ce avem și suntem, toată creșterea noastră duhovnicească și toată lucrarea dumnezeiască și harisma sunt daruri prea bogate, prea mari, ale Sale.

De aceea, azi, la Teofania lui Dumnezeu, la descoperirea Lui în viața lumii, aflăm că El e plin de slavă și că slava Lui e sfințenia noastră.

Și dacă sfințim toate cu apă sfântă e pentru că recunoaștem întreaga creație ca lucrare și locaș al lui Dumnezeu.

De aceea totul e spre sfințire, spre îndreptare, spre curățire.

Noi și toate ale noastre sunt pentru ca să fie binecuvântate și pătrunse de slava lui Dumnezeu.

De aceea, bând din Sfânta Agheasmă și stropind cu ea peste tot, în casele și în curțile dumneavoastră, mărturisiți că Dumnezeul treimic e Cel ce umple toate cu slava Sa, pentru că El va transfigura întreaga creație.

Vă doresc numai bine și mult echilibru în tot ceea ce faceți. Amin!

Did you like this? Share it: