Controverse funerare

Am asistat, zilele trecute, la un nou show de prost gust, desfășurat odată cu moartea și incinerarea lui Sergiu Nicolaescu.

Din păcate, pe lângă mass-media avidă de subiect, nici familia celui plecat dintre noi nu a dat dovadă de prea multă eleganță în a-și exprima durerea.

Pentru că, văzându-se încolțită din toate părțile și acuzată de oameni că nu respectă tradiția ortodoxă a înmormântării, a căutat să se justifice prin…a ataca Biserica Ortodoxă, fără să o intereseze deloc obiecțiile pe care aceasta le are împotriva incinerării trupurilor după moarte.

Nu cunosc detaliile evenimentelor și nici nu vreau să le cunosc: nu mă interesează cine și dacă a vărsat două lacrimi sau o mie de lacrimi…

Însă privind alaltăieri la televizor, când era disputa în toi, dacă să fie incinerat sau nu…am auzit-o pe sora regizorului, Iolanda Nicolaescu, la Antena 3, care făcea dovada că nu-i scăpase nicio emisiune…

Cu sau fără tradiție ortodoxă a înmormântării…mă gândesc că doamna, foarte strictă în a respecta dorința celui iubit plecat, ar fi trebuit să aibă în ajun răgazul unor ore de priveghi, rugăciune, reflecție…sau oricum și în orice tradiție ar vrea dânsa să numească astfel de lucruri.

Mai ales când ești foarte îndurerat (dacă ești) că nu i se face slujbă religioasă…

Pe deasupra, de bună voie, doamna a recunoscut singură că nimeni din familie nu a solicitat o slujbă ortodoxă, ci Sârbu de la Pro TV a încercat un demers în acest sens la o parohie, în calitate de prieten apropiat al lui Nicolaescu.

Și cu toate că s-a auzit această declarație, televiziunile (presa, în general) au ținut-o langa mai departe că: familia a solicitat asistență religioasă și Biserica Ortodoxă n-a vrut.

Părea mai degrabă că n-au avut niciodată intenția să o solicite, mai înainte de a se face vâlvă: știau dinainte că arderea la crematoriu nu e compatibilă cu slujba ortodoxă.

Că nu e admisă în Biserica Ortodoxă.

Ba chiar mi s-a părut că sora regizorului a preluat ideea din mers, a protestului împotriva Bisericii, după ce fusese deja exprimată de câțiva dătători cu părerea, tot la televizor.

Dar dacă tot au luat această hotărâre, cei din familie, nu au avut nici măcar decența de a suporta cu demnitate consecințele (drepte sau nedrepte), adică nemulțumirea opiniei publice.

Pe care însă au încercat fără bun simț să o canalizeze împotriva Bisericii Ortodoxe.

Cei ce au cerut discreție și să li se respecte decizia, au fost mai degrabă agresivi și au încercat să oblige Biserica să nu-și respecte credința și datina.

Însă familia lui Sergiu Nicolaescu cred că nu s-a așteptat la reacția dură a oamenilor din stradă și nu a știut cum să gestioneze această nesimpatie populară.

Și am mai auzit cârteli și pe la televizor…

Când Papaiani și-a exprimat prin telefon, de la catafalcul regizorului, regretul și dezacordul față de decizia incinerării, au închis repede conversația, deși până atunci îl ținuseră mult timp ca să-l întrebe tot felul de prostii, despre care omul, săracul, habar nu avea.

Dacă ar fi contat pentru familia lui Sergiu Nicolaescu religia și ar fi fost cu adevărat importantă pentru ea rugăciunea Bisericii, atunci se informa mai bine asupra motivelor pentru care nu e permisă incinerarea.

Și nu ar fi invocat o slujbă…care nu există. Pentru că acolo se vorbește despre întoarcerea în pământ, „precum ai poruncit Cel ce m-ai zidit și mi-ai zis: pământ ești și în pământ vei merge [Fac. 3, 19], unde toți pământenii mergem, făcând tânguire de îngropare cântarea: Aliluia”[1].

Însă ei (sau ele) au mers pe ideea: decât să ne schimbăm noi decizia, mai bine să-și schimbe Biserica dogmele și slujbele!

Pentru că vrea Dana Grecu, sora lui Nicolaescu (dacă chiar dorea), doctorița Monica Pop…și poate și alții.

Că au auzit că la catolici și protestanți e permis…

Însă dacă cineva le cere celor de la Antena 3 să spună aceleași lucruri ca la B1 TV, ca să fie la fel, se conformează?

Adică mii de oameni (zeci și sute de mii au contribuit la conceperea ei) au scris o teologie, după care vin unii care nu o citesc și nu o cunosc, și o punem în discuție pentru că…ei n-au auzit de ea și n-au citit-o niciodată.

Pentru că nu i-a interesat, pentru că le e suficientă spiritualitatea după ureche…

Dar teologia e o știință cel puțin la fel de grea ca și medicina și ca toate științele.

Iar cei care au păreri teologice și chef de contestații de acest fel, să pună mâna să citească și să vină cu opinii fundamentate solid, nu cu lacrimi în colțul ochilor, doar fiindcă li se pare că Dumnezeu ar trebui mințit…

Pentru că așa propunea doamna doctor: să facem slujba ortodoxă înainte de incinerare, când încă nu s-a întâmplat nimic…

Că Dumnezeu, adică, nu știe intenția noastră…Îl fraierim.

Dumneaei așa procedează în oftalmologie? Nu cred…

Dar dacă ar veni un preot să-i dea niște lecții de medicină – pentru că, poate, a văzut că în altă parte se face altfel -, așa cum vine dânsa ca să dea lecții de liturgică…ce reacție ar avea?

Și apropo de probitatea profesională…tot scandalul s-a centrat pe absența slujbei…dar n-a mai investigat nimeni faptul că a murit din cauză că, cel mai probabil, i s-a pus un diagnostic greșit.

Trecem cu vederea…

E adevărat că mai importantă e viața veșnică…dar, dacă e cu adevărat importantă pentru noi, nu e la fel de esențial nu doar să o invoci, ci să și cunoști de ce Biserica a hotărât, de/ de-a lungul a multe secole, într-un fel și nu într-altul?

---

[1] Rânduiala înmormântării mirenilor, în Molitfelnic, EIBMBOR, București, 2002, p. 225.