Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta.

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iași, 1997, 618 p.

 ***

Diogene din Sinope a fost elevul lui Anistene./ Venit la Atena din exil, a locuit într-un butoi pentru că n-a putut avea o casă./ Considera lecțiile lui Platon o „pierdere de vreme”/ I-a oferit lui Platon din smochinele lui, dar acesta le-a mâncat pe toate și și-a atras reproșul lui Diogene/ p. 199.

Spunea că oamenii se întrec în tot felul de exerciții, dar nu și în bunătate și dreptate; că muzicanții își acordă lira, dar nu și simțămintele sufletului; că oratorii laudă dreptatea, dar nu o practică, etc./ A fost vândut ca sclav și a ajuns profesorul fiilor celui care l-a cumpărat, care l-au iubit și l-au și înmormântat/ p. 200-201.

A strigat într-o zi în piață să vină oamenii la el, și când s-au adunat i-a alungat cu bățul, spunând: „Am chemat oameni, nu lepădături”/ p. 201.

Alexandru cel Mare a spus: „Dacă nu eram Alexandru, aș fi vrut să fiu Diogene”/ Ibidem.

Era adeptul vieții simple și învăța chiar și de la copii/ Când Alexandru Macedon a venit la el și i-a oferit orice favoare va dori, Diogene i-a cerut să se dea la o parte din lumina soarelui/ Pe unii, care vorbeau despre fenomene cerești, i-a întrebat de când au venit din cer/ p. 202.

Platon a definit omul ca „animal biped și fără pene”, iar Diogene a jumulit un cocoș și l-a adus în sala de conferințe, adăugând: „acesta este omul lui Platon”/ În plină zi, a aprins o lampă și a începu să caute un om/ p. 203.

Spunea că oamenii cer în rugăciuni lucrurile care li se par lor bune și nu cele care sunt cu adevărat bune sau că se îngrijesc de ce visează noaptea, dar nu și de ceea ce trebuie să facă fiind treji/ Ibidem.

Întrebat care animal mușcă mai rău, a răspuns: „Dintre animalele sălbatice, sicofantul [clevetitor, delator], iar dintre cele domestice, lingușitorul”/ p. 205.

Did you like this? Share it: