Pr. Prof. Dr. Vasile Oltean, Patrimoniul universal în fondul de carte veche din Şcheii Braşovului (sec. XIV-XVI)

Articol inclus în rev. Patmos, nr. 2, Târgovişte, 2013. În lucru. Revistă coordonată de Prof. Dr. Gheorghe Anghelescu.

***

Format sub egida străvechii biserici voievodale Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, fondul de carte veche de aici ilustrează valoarea mediului cultural pe care l-a patronat această biserică și slujitorii săi, dar în același timp și semnificația altor medii de cultură de unde a provenit o mare parte a acestor cărți, ca să nu amintim imensul număr de cărți duse din Șcheii Brașovului și folosite în medii de cultură, nu numai din țară dar și peste hotare (Bulgaria,Ucrainam Rusia, Serbia etc.).

Din păcate nu s-au făcut investigații în acest sens, iar lucrarea noastră nu include acest subiect.

Prin recentele volume ale Catalogului de carte veche din Şcheii Braşovului, editate la Iaşi în cadrul Editurii Tipo Moldova, am prezentat sumar acest patrimoniu universal, încercând să ne explicăm prezenţa acestui impresonant tezaur de carte veche străină în Şcheii Braşovului[1].

Existența unei biblioteci, deci  a unui fond de carte de aici se poate dovedi încă din veacul al XV-lea, când biserica avea o pecete din argint (ștampilă), păstrată și azi, care se aplica pe toate cărțile aparținătoare, dar și în condițiile în care protopopul Mihai moștenea de la înaintași o valoroasă bibliotecă oferind bisericii numeroase danii de carte și prin urmașii săi, protopopii Costantin și Vasile.

În aceste condiții biserica însăși își formează o bibliotecă prin dania slujitorilor ei, dar mai ales prin cea a domnilor și marilor boieri, care în împrejurări diferite ofereau bisericii cărți. Este cazul lui Neagoe Basarab, Alexandru Lăpușneanu, Cantacuzinii și mai ales Constantin Brancoveanu și urmașul său Grigore Brancoveanu.

Existența tiparului brașovean al lui Coresi (1556-1583), urmat de cel al lui Petcu Școanu (1731-1739), de al fraților Boghici (1805), a favorizat concentrarea aici a numeroaselor cărți tipărite.

Existența unei școli de copiști în Șchei, care poate fi urmărită din vremea popei Costea (1477) și până în veacul al XIX-lea, a însemnat iar o posibilitate de înzestrare cu carte veche.

Nu este de neglijat aportul pe care și l-au adus negustorii din Șchei, în mare parte adevărați cărturari, care aduceau  din îndepărtatele lor drumuri de negoț, numeroase cărți, adevăr confirmat de însemnările marginale ale cărților. Pentru procurarea sau păstrarea lor s-au purtat și adevărate procese juridice, s-au oferit moșii sau sume imense de bani.

Intenţia catalogării lor a survenit destul de târziu, doar atunci când acestea sunt puse în pericol de detractorii de cărţi, dar şi de faptul că ele deveneau valori financiare în timp.

Prima iniţiativă a aparţinut voievodului Constantin Brâncoveanu, care dăruise numeroase cărţi şi în urma unui nefericit incident, când din ,,porunca lui Satan’’, mai bine zis din neatenţia celor care răspundeau de păstrarea lor, dispare lada cu documnete şi cărţi vechi ale bisericii, iar voievodul muntean trimite de la curtea sa pe braşoveanul David Corbea pentru a salva situaţia.

Şi acesta constată că ,,În timpul acestui protopop (n.n. Staicu, an 1680) au mers tătarii asupra Beciului (n.n.Vienei) pentru ajutori turcilor. Şi trecând aceşti tătari prin Ţara Bărsei, s-au făcut mare spaimă între oameni şi cine ce au avut au dus în Cetate.

Aşijdere au dus şi toate sculele (n.n. bunurile) bisericii. După ce s-au potolit acea spaimă, iar au adus acele scule la biserică şi fiind la o ladă de lăturoi multe scule şi scrisori şi hrisoave, nu au băgat în visteria bisericii, ci au pus unde străng prescurile, ca să stea acolo pănă a doua zi, căci fiind grea, nu o au putut sui în visteria bisericii şi necăutand de acea ladă, nici mai întrebând pană la anul, socotindu-să,  precum s-au pus alte lucrui la visterie, să va fi pus şi această ladă, fiindcă acest prot.

Staicu au avut purtare de grije la acest lucru şi aşa din nechiverniseală sau din vicleşug, s-au pierdut acea ladă, care nu s-au mai aflat nici să va afla.

Mare pagubă s-au făcut cu pierdere acei lăzi, fiindcă ntr-însa multe hrisoave de la părinţii Țării Moldovii şi ai Țării Munteneşti şi de la Maghistratu din Braşov şi de cand s-au zidit această sfantă Biserică…toate au fost la acea ladă…’’ [2] .

In urma acestui incident se realizează între anii 1684 și 1813, primul Catastif-inventar al bisericii[3] stabilind un capitol de bunuri între care și pentru cărți sub titlul ,,De aici iaste începătura cărților Sfinte Biserici a Șcheailor, toate pe rându’’, unde sunt consemnate 51 volume, amestecate printre alte bunuri ale bisericii.

Confruntând titlul cărților consemnate în acest catastif cu cele prezente, doar o mică parte se mai păstrează din acestea, ceea ce dovedește că între timp au dispărut alte cărți.

Intre cele lipsă menționăm un ,,Ceaslovăț scris cu mana’’, ,,Un Praxiu coajnic’’ (Cazanie copiată pe pergament), ,,Beseada apostolică de la Voica ispravnic’’ (o Evanghelie cu învățătură) ș.a.

Cel de-al doilea catalog din acelaşi catastif, realizat de David Corbea şi protopopul Florea Baran la 1693 (şi completat de alţi copişti locali ulterior) selectează cărţile sub titlul „Izvod pentru cărţile ce se află în Svănta Bisearecă la Şcheii Braşovului, tot anume şi care cine o a dat, să să ştie’’, consemnând un număr de 115 cărţi.

Şi din lista acestora multe nu se mai păstrează (,,un Cliuci românesc de la Varlaam mitropolitul’’, adică ,,Cheia înţelesului’’, Bucureşti, 1678, ,,Noul Testament’’ de la Bălgrad, ,,Vieţile sfinţilor’’ a mitropolitului Dosoftei, ,,Parimiile’’ lui Dosoftei, ,,Psaltirea în versuri’’ a şcheianului Teodor Corbea, dăruită de autor bisericii la anul 1725 s.a.), iar pentru altele avem preţioase precizări, cum ar fi aceea că vestita carte ,,Cărare pe scurt’’ de la Alba Iulia din anul 1699 este tipărită ,,cu pecetea bisericii’’, adică editată şi patronată de biserica din Şchei.

După mai bine de o jumătate de secol, la 1753 se scrie un alt catastif-inventar al bisericii[4], care nu consemnează decât 60 de cărţi, fiind menţionate doar cărţile cu întrebuinţare imediată sau cele puse spre depozitare într-unul din paraclisele bisericii construite recent.

Probabil, faptul că a fost incomplet făcută inventarierea din anul 1753, doar la şase ani distanţă, (în 1759), se realizează un alt Catastif [5] incluzând 177 de cărţi, de unde aflăm că ,,o Biblie slavonească s-a vândut”, de a semenea ,,o Paucenie (Cazanie-carte de predici) s-a vândut”.

Între cele absente astăzi menţionăm din nou ,,Psaltirea’’ lui Teodor Corbea, ,,Scrinul de aur’’,,Două Taine tâlcuite într-o carte’’, ,,O carte grecească împotriva Liuteranilor’’ ş.a.

Ultimul inventar făcut în catastife datează din anul 1811, dar cu 56 cărţi, toate de ritual, aşezate pe specialităţi, evident cărţile cu întrebuinţare cotidiană.

Între timp fondul de carte veche intră în sfera de inters a specialiştilor.

În perioada paşoptistă, Ioan Bran de Lemeny, în calitate de secretar al Reprezentanţei Bisericii Sf. Nicolae începe reorganizarea bibliotecii, munca sa fiind preluată de vestitul protopop Iosif Barac şi profesorul şagunist Vasile Glodariu, după care marele filolog Costantin Lacea alcătuieşte până la urmă şi un catalog cu 202 cărţi vechi şi un studiu publicat în revista locală, ,,Transilvania’’[6].

Au urmat studiile preotului şi profesorului şagunist Candid Muşlea, care s-au concretizat în valoroasa monografie a bisericii, publicată în două volume [7].

Ultimul catalog, aflat azi în uz, îl datorăm profesorului Ion Colan, care a organizat şi Biblioteca Judeţeană Braşov. Catalogul este completat de noi, în baza cărţilor necatalogate, ajungându-se azi la cifra de peste 2.654 volume.

Prezenţa valorilor din patrimoniul universal îl explicăm prin prisma relaţiilor pe care biserica Sf. Nicolae şi cărturarii slujitori ai acestei biserici le-au avut cu mediile de cultură din univers.

Cunoaştem că protopopul Mihai (preot între anii 1578-1604), cunoscutul colaborator al diaconului Coresi, care traduce cu protopopul Iane de la aceeaşi biserică valoroasa ,,Evanghelie cu învăţătură” – Cazania a II-a la 1581, studia la Ipek, în vestita academie teologică din Serbia, de unde cu siguranţă a adus cărţile păstrate apoi în bibliteca sa şi date bisericii.

Cu evident scop didactic sunt aduse în Şchei de protopopul Mihai cele trei cărţi de înţelepciune în limbă slavă din veacul al XV-lea: Ion Scărarul ,,Leasviţa-Scara Sf. Ioan Scărariul din muntele Sinai” , scrisă de cunoscutul arhiereu al Bulgariei Ioan de Rila şi  dăruită bisericii tot de protopopul Vasile cronicarul la 1660 împreună cu o icoană şi haine preoţeşti (C.V.17); ,,Cuvântările sfântului Efrem Sirul”, opera integrală a celebrului înţelept din Damasc din veacul al IV-lea, scrisă în redacţie sârbă în veacul al XV-lea, cuprinzând preţioase învăţături despre iubire, răbdare îndelungată, blândeţe, ascultare, pocăinţă, dar şi despre vicii – veritabile predici, utilizte ulterior de toţi exegezii predicatori; Celebra carte a împăratului Ioan Cantacuzino(1341-1354) ,,Împotriva dogmei mahomedanilor” (C.V.25), dată bisericii de fiica protopopului Mihai, Stanca la 1631, adîugându-i un furios blestem pentru  cel care ,,se va lăcomi să o ia sau să vândă fără să existe un mare necaz sau nevoie a sfiintei biserici…să fie blestemat de mântuitorul Hristos şi de cei doisprezece apostoli ai lui Hristos şi de cei 318 părinţi de la Niceia…”.

Între acestea un Minei slavon al lunii septembrie pe pergament din veacul al XV avea să fie dăruit bisericii de fiul protopopului Mihai, protopopul cronicar Vasile (C.V.18).

Atât pe acesta cât şi pe un alt  Minei slavon al lunii decembrie (C.V.28) tot din veacul al XV-lea, provenit din casa protpopului Miahi, apare numele negustorului şcheian Petru Cărăuş, care a adus desigur cartea în Şchei.

Din aceeaşi perioadă este Mineiul slavon al lunii iunie dăruit bisericii ,,pentru groapa părintelui protopop Vasile” (fiul protopopului Mihai).

Unchiul protopopului Mihai, popa Toma, fost copil de casă al banului Craiovei şi apoi sol în Moldova şi Muntenia , călugărindu-se la 1572 la mănăstirea Babele din Muntenia,  oferind înainte de moarte biericii din Şchei un Minei slavon de sărbători tot din veacul al XV-lea (C.V.6).

Din Bulgaria, din vestita cetate Târnovo, prima capitală a bulgarilor, este adus un Minei din veacul al XIV (C.V.34) în redacţie medio-bulgară, care păstrează în grafică de mână imagini ale vechii cetăţi, înainte de a fi distrusă de turci la 1394.

Presupunem că această carte a ajuns în Şchei prin intermediul voievodului Nicolae Petraşcu, tatăl lui Mihai Viteazul şi al lui Petru Cercel, al cărui nume este consemnat pe coperta interioară şi ale cărui legături cu românii din Şchei sunt bine cunoscute.

Mărturii despre un vestit patriarh al bulgarilor, Eftimie de Târnovo, se păstrază în cel mai vechi manual de filozofie, aflat în Şcheii Braşovului, unde găsim corspondenţa acestui cărturar cu Nicodim de Tismana, întemeietorul primelor mănăstiri din ţara noastră.

Tot de pe meleaguri bulgare este adus un ,,Prologar” (Vieţile Sfinţilor) alcătuit în redacţie sârbă în veacul al XV-lea de un copist cu numele Novac şi oferit bisericii de protopopul Vasile cronicarul, fiul protopopul Mihai.

La 1558 grămăticul Petru din Lovici (Bulgaria) scrie un valoros Liturghier pe care nişte filantropi (Radohna şi Nedelcu) îl cumpără cu 65 aspri şi îl dăruiesc preotului Nedelcu de la biserica din Beliş, de unde cartea ajunge la biserica din Rucăr şi de aici, prin preotul Aldea, în Şcheii Braşovului. Un alt Prologar din 1580 comandat lui Ion grămăticul din Bulgaria de Jivko şi soţia sa Iovana, avea să fie dat bisericii din Şchei tot de protopopul cronicar Vasile.

Prima tipăritură slavă, editată din porunca lui Ştefan cel Mare în Cracovia la anul 1491 de către tipograful austriac Sweipold Fiol, curinzând un Triod-Penticostar de sărbători (C.V.128) a fost cumpărat de preotul Smădu, fiul lui Aldea din Râşnov cu 7 florini, cu sprijinul protopopului Toma şi a altor locuitori din Şchei şi din Râşnov, întrucât biserica Sf. Nicolae din Râşnov era filie celei din Şchei.

De la ruşi se păstraeză în Şchei un Tâlc de Evanghelie, tipărit la Vilnius în anul 1575 de cunoscutul tipograf rus Timofeev Mstislaveţ (C.V.70) şi dăruit bisericii de logofătul Balea şi fiul său, paharnicul Necula  ai Ţării Româneşti, ale căror legături cu Şcheiul sunt bine cunoscute.

Celebra Biblie din 1581 a lui Ivan Feodorov, primul tipograf rus, tipărită la Ostrog se păstrează în Şchei în două exemplare (C.V.127 şi C.V.159), ultimul exemplar fiind descoperit recent.

Multe din cărţi sunt în redacţie sârbă, pentru că preoţii din Şchei studiau în Serbia. Astfel ne explicăm aducera în Şchei şi a unui impresionant manuscris al Octoihului Mare scris de copistul sârb Nicola Deac la Păuliş pe Mureş din porunca preotului Mircea şi adus în Şchei de la mănăstirea Ostrov (Călimăneşti).

Este firesc să găsim în Şchei cărţi aduse din Veneţia, în condiţiile în care Petru Cercel, după popasul veneţian ,,împodobeşte cu chipuri şi icoane” biserica şcheienilor, dăruindu-le cu siguranţă şi cărţi.

Între acestea menţionăm Sbornicul slavon tipărit la Veneţia la 1538 de cunoscutul tipograf sârb Bojidar Vukovici şi păstrată în aceeaşi bibliotecă a protopopului Mihai, ale cărui legături cu voievodul muntean sunt bine cunoscute.

Dintre cărţile aceluiaşi tipograf se păstrează în Şchei un Tripesnic mic din 1561, păstrat tot în biblioteca protopopului Mihai şi dăruit bisericii la 1650 de protopopul cronicar Vasile împreună cu numeroase icoane şi haine preoţeşti.

Din Germania de la Frankfurt în 1581 este adusă o carte cuprinzând ,,Comentarii la sentinţele sacre şi profane din autori greci şi alţii” în limbile greacă şi latină (C.V.1322).

Ne limităm să prezentăm doar sumar valorile patrimoniale de carte din veacurile XV-XVI, date fiind circumstanţele de spaţiu, acestea fiind doveditoare pentru cea mai importantă perioadă cărturărească din Şcheii Braşovului, care a culminat cu editarea cărţilor coresiene şi începuturile scrisului în limbă română, acestea fiind evident şi izvoare întrebuinţate pentru  editarea primelor cărţi româneşti.

Pentru mai buna cunoaştere a acestor valori, am realizat cele patru volume, prezentând detaliat toate cărţile vechi din fondul de carte din Şcheii Braşovului până la 1840 şi ne găsim în posibilitatea de continua prezentarea lor până la anul 1880, întrucât pentru această ultimă perioadă deţinem un impresionant volum de cărţi din patrimonu naţional şi universal.

*

B i b l i o g r a f i e

N. N. State (Nicolae Sulică), Inștiințări – Cateva capitole din trecutul romanilor din Șcheii Brașovului, Brașov, 1906, p. 42-43.

Fond ,,Protocoale’’, Catastif nr. 1. Catastif 2. Catastif 3.

Costantin Lacea, Biblioteca veche a Bisericii Sf. Nicolae din Brașov, în ,,Transilvania’’, XL (1909), nr. 2, p.100.

Candid Mușlea, ,,Biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, vol.I-II, Brașov, 1943-1946.

Elena Lința, Catalogul manuscriselor slavo-române din Brașov, Universitatea București, 1985.

Vasile Oltean, Catalogul  de carte veche din Șcheii Brașovului, vol.I- II, Editura Edict, Iași, 2009; vol. III-IV Editura Typo Moldova, Iași, 2011.