Toată lumea l-a comemorat pe Eminescu.

Ceea ce e bine.

Majoritatea celor care l-au comemorat n-au făcut decât să repete, cu aceleași sau cu alte cuvinte, ceea ce au spus alții despre el.

Ceea ce nu e bine.

CTP a repetat niște inepții într-o manieră care îi aparține

Că și plagiatele de gândire, oricât de bine poleite retoric, tot plagiate se numesc.

Și încep să mă enerveze lotrii de idei (care nu sunt puțini, în ultima vreme)…care nu au nimic nou de spus, dar reformulează mai frumos și mai cu distincție.

De parcă de perle expresive și distincție speculativă are nevoie un public saturat de minciuni ca de E-uri.

Și anul acesta am stat și m-am întrebat: de ce te poți mulțumi să citezi/ reamintești, în fiecare an, câte ceva din ceea ce s-a scris și s-a spus despre Eminescu, dar să nu faci nimic mai mult?

Cât de tradiționaliști sunt tradiționaliștii care bat din palme dar nu au nicio observație personală de făcut, care se mulțumesc să rămână, spre exemplu, la ceea ce a spus odată Zoe Dumitrescu-Bușulenga?

Și unii dintre ei au mari pretenții intelectualiste

Și de aici…o întrebare mai generală: cum de studiul nu atrage pe nimeni dintre vajnicii „tradiționaliști”, care însă, se întrec în a se lăuda ba cu Paulescu, ba cu Serafim Rose, ba cu Sofronie Saharov, ba cu Pavel Florenski, ba cu Stăniloae, ba cu Bușulenga?

Ba cu Eminescu…

După care îți spun franc în față că nu e bună prea multă rațiune, că prea multă cunoaștere te smintește…

Și toată ziua pumni în piept și icoane în față…și mai deloc dorință de a continua munca celor datorită cărora au ajuns să știe pe cine trebuie să aniverseze și în ce să creadă.

Ochelari de cal au și cei care îl consideră pe Eminescu ateu (pentru că sunt ei atei), dar și cei care îi elogiază ipocrit zelul pentru adevăr și dreptate.

Did you like this? Share it: