Sfintii Imparati Constantin si Elena, cei intocmai cu Apostolii

Iubiții mei,

problema identității ortodoxe este problema lui noi în relație cu alții.

Nu a lui noi separați de alții…ci a lui noi în relație cu alții!

Pentru că a vorbi despre ortodocși, ca despre niște inși separați de alt fel de credincioși, duce la imaginea unei Biserici Ortodoxe care nu are tangență cu…ceilalți, cu lumea în amplitudinea ei.

Însă noi avem o identitate distinctă, ca ortodocși dar nu separată de lume.

Adică avem un mod de a vedea lucrurile și de a trăi normat după revelația dumnezeiască și după Tradiția Bisericii dar modul nostru de a gândi, de a simți, de a ne manifesta nu este unul care…nu are nimic de-a face cu viața unui protestant, a unui catolic, a unui musulman, a unui hindus, a unui anarhist.

Ci avem în comun cu ceilalți firea umană, modul în care funcționează trupul și mintea noastră, accesul la educație, la cultură, la muncă, la divertisment…locuirea pe același pământ.

Numai că trăim toate acestea în felul nostru.

Și contează foarte mult faptul că noi suntem cei pe care Dumnezeu i-a renăscut prin Botez și îi hrănește și îi schimbă prin Tainele și slujbele Bisericii…și, în același timp, e foarte important ca noi să fim factori pozitivi în societate, lumini duhovnicești și nu oameni dezechilibrați.

Iar pentru a-ți cunoaște identitatea ortodoxă trebuie să te dedici studiului teologic și vieții ascetice.

Și studiul teologic și munca de a te lupta cu patimile îți vor da identitatea ta ortodoxă, care va privi lucrurile ortodox fără ca prin aceasta să nu aibă niciun punct de legătură cu altfel de credincioși.

Dimpotrivă, cu cât ești mai sporit duhovnicește și mai profund din punct de vedere intelectual găsești tot mai multe puncte de legătură…cu cei ca tine…dar și cu alții, cu cei care nu sunt ca tine.

Spre exemplu, pastorul baptist Marius Cruceru, într-o exegeză la Mt. 13, 53-58, a afirmat că el nu este ecologist tocmai pentru că știe că „pământul va arde cu trosnet”.

Adică nu respectă pământul și nici sănătatea lui, nu se luptă pentru nepoluarea pământului…pentu că înțelege focul ce va preface pământul în sens material și nu spiritual.

Din punct de vedere ortodox însă pământul nu va fi ars cu foc material de către Dumnezeu ci va fi transfigurat prin slava Sa, pentru că focul despre care vorbește Apocalipsa e slava lui Dumnezeu și nu un incendiu planetar.

Și eu sunt altfel decât el în această problemă…pentru că îmi cunosc identitatea ortodoxă.

Eu sunt ecologist…dar nu în sens autonom ci în sens teologic.

Eu apăr și păzesc pământul, îl lucrez și îl sfințesc, îl binecuvintez prin rugăciunea și nevoința mea pentru că știu că atât sufletul, cât și trupul cât și întregul univers sunt capabile să fie umplute de slava lui Dumnezeu, a Celui care le va face pe toate noi, adică transfigurate.

Iar dacă știu cine sunt…știu, în același timp, și cine nu sunt ceilalți care nu sunt ca mine.

Eu știu că sunt parte componentă a Bisericii care vine de la Hristos în mod neîntrerupt.

Eu știu că există o legătură vie între toți Sfinții lui Dumnezeu de la începutul lumii și până azi.

Eu știu că Dumnezeu ne umple de slava Sa pentru că am experiat acest lucru în viața mea eclesială.

Eu am o perspectivă soteriologică globală pentru că știu că oricine va intra în Biserica Ortodoxă va fi trecut de la moarte la viață prin lucrarea Prea Sfintei Treimi.

Toate afirmațiile teologice pe care le pot face, care vin din cunoașterea Tradiției Bisericii, vorbesc despre identitatea mea religioasă.

Eu sunt ortodox prin Botez și prin viața mea eclesială…dar vreau să mă fac și mai ortodox, pe fiecare zi mai ortodox și anume prin identificarea mea tot mai profundă, la nivel experiențial, cu teologia și viața Bisericii.

De aceea eu sunt…și, în același timp, trebuie să fiu și maiortodox.

Sunt preot, bărbat, român, european, pământean…și trebuie să înțeleg tot mai mult ce înseamnă aceste lucruri în existența mea.

Pentru că nu e de ajuns să fiu…ci și să conștientizez tot mai mult ceea ce sunt.

Însă ca să fiu și mai ortodox și mai român și mai bărbat și mai preot…am nevoie să fiu în relație cu oameni care sunt ca mine dar și cu oameni care nu sunt ca mine.

Și în măsura în care îi cunosc pe alți ortodocși…sau pe eterodocșii de orice nuanță înțeleg cine sunt eu și ce fac eu în comparație cu ei.

Dacă îi exclud pe toți ceilalți oameni din relația cu mine…dacă nu mă văd în comparație cu ei nu îmi văd nici eu părțile pozitive și nici pe cele negative.

Și atunci când ne e frică de alteritate, de alții…de întâlnirea cu alții la nivel religios, profesional, comunitar…ne e frică de întâlnirea cu noi.

Ne e frică să ne vedem, în mod tranșant, prin ochii altora.

Ai noștri, din familie, din parohie, din eparhie, din Biserică…ne pot peria/ ne pot minți frumos…dar alții ne spun verde în față ceea ce cred despre noi.

Și întâlnirea cu noi…din alții…e plină de surprize.

Tocmai de aceea oricât de ortodocși am crede că suntem noi…e nevoie să ne vedem prin ochii altor ortodocși…sau prin ochii romano-catolicilor, ai anglicanilor, ai musulmanilor, ai hindușilor, ai nereligioșilor, ai oamenilor de tot felul…pentru ca să înțelegem cum și de ce oamenii văd altfel lucrurile decât noi.

Așa că e nevoie de dialog!

De dialog de conștiință

De dialogul în care ambele părți recunosc lucrurile la modul realist.

Pentru că oriunde ne-am întâlni și orice am vorbi cu alții…trebuie să luăm aminte la cât suntem de noi înșine/ de ortodocși în relație cu ei.

Și la ce trebuie să învățăm din orice întâlnire cu cineva care ne seamănă sau nu ne seamănă.

Așa că trebuie să ne împrietenim cu cei care nu sunt ca noi…ca să vedem cât de consecvenți suntem în modul nostru de a fi ortodocși.

Și cu atât mai mult trebuie să ne înfrățim tot mai mult cu cei care sunt ortodocși ca și noi ca să vedem cât de aproape sau de departe suntem de comuniunea plină de iubire pe care Dumnezeul nostru treimic o cere de la noi.

Astfel vom fi tot mai ortodocși și tot mai deschiși față de toți, arătând că ne pasă de fiecare om care dorește un dialog real cu noi și, în același timp, că viața noastră e o continuă schimbare, aprofundare a lucrurilor și nu o realitate țeapănă, inflexibilă.

Dumnezeu să ne dea tuturor harul de a înțelege ceea ce ne trebuie și ceea ce ne lipsește…pentru a fi slujitorii Lui și…oameni între oameni! Amin.

Did you like this? Share it: