Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 27 ianuarie 2013

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 11 la Faptele Apostolilor [4]

Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

 †

       Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Prima parte, a doua și a 3-a.

***

Căci ce s-a spus?

Stăpâne, Dumnezeule Care, prin Sfântul Duh, prin gura părintelui nostru, slujitorul Tău, David, ai zis: De ce s-au mâniat neamurile? (4, 25)

Scriptura obișnuiește astfel să vorbească despre unul ca despre mai mulți.

Căci cu adevărat, Stăpâne, împotriva Sfântului Tău Copil [Fiu] Iisus, pe care Tu L-ai uns, atât Irod cât și Ponțiu Pilat, etc. (4, 27).

Luați aminte, chiar și în rugăciune, ei prezintă Patima [Domnului] în context și Îi asumă toate [voii] lui Dumnezeu.

Adică, nu ei [Irod și Pilat] au avut putere să facă aceasta, ci Tu ai făcut toate, Tu care ai îngăduit, Care ții seama tuturor, și totuși ai făcut [ai lăsat] să se împlinească toate, Tu Cel a toate Cunoscător și Înțelept, pe care Te-au slujit vrăjmașii Tăi, după cum Ți-a fost Ție bineplăcut ([parafrază] 4, 28).

Ca să se facă toate câte mâna Ta, etc. (4, 28).

Aici ei vorbesc despre desăvârșita Sa Pricepere și Înțelepciune și Putere.

Prin urmare, ca niște vrăjmași s-au adunat aceia împreună și cu scop criminal și ca împotrivindu-se lor înșiși, dar au făcut lucrurile pe care Tu le vroiai.

Ca să facă, după cum s-a zis, toate câte mâna Ta și sfatul Tău au hotărât mai dinainte să fie făcute.

Ce înseamnă: mâna Ta?

Aici mi se pare că numește unul și același lucru prin putere și sfat însemnând că: pentru Tine este de ajuns doar să dorești.

Căci nu prin putere [decizie] hotărăște cineva[1].

Toate câte mâna Ta, etc.

Adică toate câte le-a hotărât pronia Ta: ori acesta este sensul, ori acela că prin mâna Sa a făcut într-adevăr toate.

Și acum, Doamne, caută spre amenințările lor (4, 29).

După cum atunci s-a spus că au gândit/ și-au închipuit lucruri deșarte, așa acum fă ca gândurile/ închipuirile lor să fie în deșert.

Adică: nu lăsa să se împlinească amenințările lor.

Și aceasta au spus-o nu pentru că ei înșiși [Apostolii] ar fi lepădat orice încercare grea/ suferință, ci de dragul propovăduirii.

Căci ei nu zic: și ne izbăvește pe noi de primejdii.

Dar ce?

Și dăruiește robilor/ slujitorilor Tăi ca ei să poată rosti cuvântul Tău cu toată îndrăzneala.

Tu, care ai făcut să se întâmple cele mai înainte hotărâte, fă să se împlinească și acestea.

Luați aminte cum ei susțin că Dumnezeu este Autorul [Dăruitorul] încrederii lor.

Și cum cer toate [în rugăciune] pentru Dumnezeu și nu pentru slava sau ambiția lor.

Făgăduiesc, în ceea ce-i privește, că nu vor fi uimiți. Ci se roagă ca să fie lucrate semne:

întinzându-ți mâna Ta spre vindecare și ca să se facă semne și minuni (4, 30).

Căci fără acestea, oricât de mare râvnă ar arăta ei, s-ar strădui în zadar.

Dumnezeu le-a primit rugăciunea și a arătat aceasta zguduind locul [în care ei se aflau].

Căci atunci când ei s-au rugat, s-a zis, s-a cutremurat locul (4, 31).

Și pentru ce s-a petrecut aceasta, ascultă-l pe profet, când zice: El privește spre pământ și-l face pe el să se cutremure (Ps. 103, 33).

Căci prin aceasta El le-a făcut cunoscut că este de față la rugăciunile lor.

Și iarăși, alt profet [altă profeție] a zis: Pământul s-a cutremurat și a tremurat fiind de față Domnul (Ps. 17, 9; 67, 9).

Și Dumnezeu a făcut aceasta atât pentru a face lucrul să fie mai înfricoșător [pentru ceilalți], cât și pentru a-i conduce pe ei [pe Apostoli] la o credință curajoasă.

Ei au câștigat o îndrăzneală din ce în ce mai mare.

Și era începutul (lucrării lor) și au cerut un semn vizibil pentru stăruința lor[2].

Dar după aceasta nu mai vedem întâmplându-se ceva asemănător.

Prin urmare, mare a fost încurajarea pe care au primit-o.

De fapt, ei nu aveau niciun mijloc prin care să dovedească faptul că El a înviat, în afară de semne minunate.

Așa încât nu doar la încredințarea lor înșiși s-au gândit [cerând semne], ci ca să nu fie făcuți de rușine și pentru ca să poată vorbi cu îndrăzneală.

Locul s-a zdruncinat/ cutremurat și i-a făcut pe ei de nezdruncinat.

Căci acesta este uneori un semn de mânie [a lui Dumnezeu], alteori [este un semn] al bunăvoirii și al proniei [Sale].

Însă în situația de față, [este un semn] de mânie.

Căci în acel timp s-a întâmplat într-un mod neobișnuit.

La Răstignire, pământul s-a cutremurat astfel.

Și Domnul Însuși zice: Atunci va fi foamete și molime/ epidemii și cutremure în diferite locuri (Mt. 24, 7).

Dar atunci[3], mânia al căreia a fost semnul [cutremurul] a fost împotriva vrăjmașilor. În timp ce pe Ucenici, i-a umplut pe ei cu Duhul [Sfânt].

Luați aminte, căci și Apostolii, după rugăciune, sunt plini de Duhul Sfânt [cf. 4, 31].

Și mulțimea celor care au crezut (4, 32).

Mare este, înțelegeți, virtutea acestui lucru, văzând că a fost nevoie de acesta (de har) chiar și în acea Comunitate.

Căci aceasta este temelia oricărui lucru bun, aceasta despre care pomenește acum pentru a doua oară, îndemnându-i pe toți oamenii la disprețuirea bogățiilor:

Nici nu spunea nimeni dintre ei că ceva din lucrurile pe care le aveau era al lor înșiși, ci aveau toate lucrurile în comun.

Căci aceasta era ca urmare nu numai a semnelor minunate, ci și datorită hotărârii lor înșiși, [după cum] se vede în cazul lui Anania și Safira[4].


[1] La Dumnezeu, odată cu dorința este și împlinirea dorinței. Nu însă și la oameni, pentru care nu este de ajuns să vrea ca să se și împlinească ceea ce își doresc.

[2] Pentru a fi încredințați de Dumnezeu că trebuie să continue în lucrarea lor. Nu ca și cum nu ar fi avut credință deplină în Hristos, ci ca niște fii iubitori ai lui Dumnezeu, care pentru toate vorbesc cu Părintele lor și așteaptă de la El îndrumare și încredințare.

[3] Cred că e vorba de cutremurul de la Răstignire, pentru că Sfântul Ioan vorbește acum despre Ucenici.

[4] Era și libera lor alegere, aceea de a nu mai poseda nimic pe pământ, ci de a avea toți o singură avere. Anania și Safira nu au ales să facă același lucru.

Cu două-trei note începe totul…

  • Reprezentanţii profesorilor susţin implementarea unor şcoli de reeducare pentru elevii agresivi şi asta pentru că, spun ei, elevii nu se mai tem de scăderea notei la purtare sau de alte sancţiuni prevăzute în regulamentul şcolar. “Singura sancţiune pe care o are şcoala în momentul de faţă adică scăderea notei la purtare nu prea are efect asupra elevilor. Cred că o soluţie ar fi ca Guvernul să ia în calcul reînfiinţarea şcolilor de reeducare, pentru că acestor copii care sunt certaţi cu etica nici părinţii nu au ce să le facă şi cred că mulţi dintre ei vor fi clienţii puşcăriilor“, a declarat Simion Hancescu, preşedinte Federaţia Sindicatelor Libere”.
  • Broasca țestoasă închisă într-o debara timp de 30 de ani…Și a supraviețuit hrănindu-se cu termite!
  • Astăzi, 27 ianuarie 2013, Florin Piersic a împlinit 77 de ani.
  • Dumnezeu schimbă vieți chiar și atunci când oamenii consideră că nu se mai poate nimic schimba. De la acest orb vindecat la Ierihon învățăm că trebuie să stăruim în rugăciune, să ne întărim în credință când cerem vindecare pentru noi sau pentru cei din jurul nostru”.
  • Dacă ne întoarcem în timp, din viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur aflăm că la 16 aprilie 404, în sâmbăta Sfintelor Paşti, a fost scos cu sila din biserica arhiepiscopală a Constantinopolului de ostaşii împărătesei Eudoxia şi închis în reşedinţa arhiepiscopiei, sub formă de arest la domiciliu, până după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, când, la 20 iunie 404, cu aprobarea împăratului Arcadius, a fost exilat, într-o localitate din Asia Mică (Turcia de astăzi), anume Cucuz. După o oprire scurtă la Niceea, Sfântul Ioan a ajuns după 77 de zile la Cucuz, în Armenia Mică. De aici a continuat legăturile sale cu prietenii din Constantinopol şi Antiohia. Acolo a stat sub paza legionarilor armatei imperiale bizantine timp de trei ani, până în anul 407. În acel an, la insistenţele împărătesei Eudoxia, împăratul Arcadius a hotărât ca Sfântul Ioan Gură de Aur să fie exilat pe ţărmul răsăritean al Mării Negre, în localitatea Pityus, pentru a fi cât mai departe de Constantinopol şi Antiohia şi pentru a nu influenţa pe credincioşii din capitala imperiului. După trei luni de călătorie, au ajuns în localitatea Comane din provincia Pont, a Imperiului Bizantin. Această călătorie a afectat iremediabil starea precară a sănătăţii Sfântului şi, în data de 14 septembrie a anului 407, după ce s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, s-a mutat la Domnul rostind cuvintele: „Slavă Ţie, Doamne, pentru toate“”.
  • Idem: „După 31 ani, adică la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al patriarhului Proclu, a adus moaştele sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana la Constantinopol. Când racla cu sfintele moaşte a ajuns în portul capitalei imperiale, toţi locuitorii, în frunte cu împăratul şi patriarhul, au ieşit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur. În momentul când preoţii au ridicat racla pentru a o aduce în cetatea Constantinopolului, împăratul Teodosie al II-lea s-a aşezat în genunchi sub racla Sfântului şi a cerut iertare în numele părinţilor săi, împăratul Arcadius şi împărăteasa Eudoxia. „Iartă, Părinte, greşeala ce ţi s-a pricinuit ţie din invidie!”. După acest moment, procesiunea cu moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, condusă de patriarhul Proclu şi de împăratul Teodosie al II-lea, a pornit spre Biserica Sfinţilor Apostoli, ctitoria Sfântului Împărat Constantin cel Mare, după ce mai întâi s-a oprit la Biserica Sfântului Apostol Toma, iar apoi la Biserica Sfintei Irina, care se numea şi Biserica păcii lui Hristos. Aici, la Biserica Sfintei Irina, împăratul şi patriarhul au descoperit racla şi au aflat trupul Sfântului Ioan neatins de stricăciune şi emanând o mireasmă duhovnicească. Împăratul, în semn de smerenie, şi-a dat jos mantia de porfiră, semnul imperialităţii sale, şi a întins-o sub racla cu sfintele moaşte şi, după cum ne relatează sinaxarul, a spus cu lacrimi în ochi: „Iartă, părinte, greşeala ce ţi s-a pricinuit ţie din invidie! Să nu mă consideri pe mine părtaş la păcatul maicii mele, ca să pătimesc întru fărădelegea părintească. Măcar că şi eu sunt fiul celei ce te-a alungat pe tine, dar eu nu sunt vinovat în necazul ce ţi s-a făcut. Iartă greşeala ei, ca şi eu să fiu liber de mustrarea ce stă asupra ei. Tot pieptul meu îl plec la picioarele tale şi toată puterea mea o închin rugăciunii tale. Iartă pe aceea ce te-a mâhnit pe tine cu exilul, cea neînţeleaptă, căci ea s-a căit întru ceea ce ţi-a pricinuit şi-ţi cere iertare, cu smerenie rugându-se ţie prin gura mea…“. Credincioşii din capitala imperiului au rămas în rugăciune lângă racla sosită în oraş. Şi zicând aceste cuvinte din partea mamei sale, împăratul nu contenea din plâns, ci uda cu lacrimile sale trupul Sfântului şi-l săruta cu frică şi credinţă în Dumnezeu. Toţi locuitorii Constantinopolului au venit să atingă măcar racla Sfântului şi au rămas în rugăciune zi şi noapte lângă ea. De la Biserica Sfintei Irina, Moaştele au fost duse la vechea Biserică a Sfintei Sofia, pe locul căreia, peste o sută de ani, marele împărat Justinian, va construi Catedrala „Sfânta Sofia“, care străjuieşte şi astăzi malurile Bosforului. De la Biserica „Sfânta Sofia“, Moaştele Sfântului au fost duse la catedrala de atunci a Constantinopolului, Biserica Sfinţilor Apostoli. Moaştele Sfântului au fost aşezate sub sfânta masă din altarul acestei biserici construite de Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Acest eveniment petrecut în anul 438, la 31 de ani după mutarea la viaţa veşnică a Sfântului Ioan Gură de Aur, şi pe care îl sărbătorim în fiecare an la 27 ianuarie ne arată cinstirea extraordinară de care s-a bucurat încă din secolul al V-lea, adică din vremea contemporanilor săi, şi până astăzi, la 1.600 de ani”.

Praedicationes (vol. 5)

 Praedicationes (vol. 5)

Pagina sursă

[item image]

Read Online
(15.1 M)PDF
(1.1 M)EPUB
Kindle
Daisy
(492.8 K)Full Text
(5.5 M)DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

*

Cuprins

1. Predică la praznicul Sfinților Împărați Constantin și Elena [21 mai 2012] (2-6); 2. Predică la praznicul Înălțării Domnului [2012] (7-12); 3. Predică la Duminica a 7-a după Paști [2012] (13-20); 4. 4. Predică la praznicul Pogorârii Sfântului Duh [2012] (21-26); 5. Predică la praznicul Prea Sfintei Treimi [2012] (27-31); 6. Predică la Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinților) [2012] (32-38); 7. Predică la Duminica a 2-a după Rusalii (a Sfinților români) [2012] (39-45); 8. Predică la Duminica a 3-a după Rusalii [2012] (46-50); 9. Predică la Sfinții Apostoli Petru și Pavel (2012) (51-59); 10. Predică la Duminica a 4-a după Rusalii [2012] (60-65);

11. Predică la Duminica a 5-a după Rusalii [2012] (66-71); 12. Predică la Duminica a 6-a după Rusalii [2012] (72-75); 13.  Predică la Duminica a 7-a după Rusalii [2012] (76-81); 14. Predică la pomenirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul [20 iulie] (82-88); 15. Predică la Duminica a 8-a după Rusalii [2012] (89-93); 16. Predică la pomenirea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon [27 iulie 2012] (94-103); 17. Predică despre post și transpirație [31 iulie 2012] (104-108); 18. Predică pentru confrații preoți care caută predici pentru Înmormântare (109-111); 19. Predică la Duminica a 9-a după Rusalii [2012] (112-118); 20. Predică la Schimbarea la față a Domnului [2012] (119-124);

21. Predică la pomenirea Sfântului Cuvios Ioan de la Neamț-Hozevitul [5 august 2012] (125-132); 22. Predică la pomenirea Sfintei Preacuvioasei noastre Maici Teodora de la Sihla [7 august 2012] (133-138); 23. Predică la Duminica a 10-a după Rusalii [2012] (139-143); 24. Predică la adormirea Prea Curatei Stăpâne [15 august 2012] (144-149); 25. Predică la Duminica a 11-a după Rusalii [2012] (150-154); 26. Predică la Duminica a 12-a după Rusalii [2012] (155-159); 27. Predică la Sfântul Mare Mucenic Fanurie [27 august 2012] (160-166); 28. Predică la tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul [29 august 2012] (167-172); 29. Predică la Duminica a 13-a după Rusalii [2012] (173-178); 30. Predică la nașterea Maicii Domnului [8 septembrie 2012] (179-187);

31. Predică la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci [2012] (188-193); 32. Predică la Înălțarea Sfintei Cruci [14 septembrie 2012] (194-198); 33. Predică la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci [2012] (199-204); 34. Predică la 7 ani de Dumnezeiască Preoție [17 septembrie 2012] (205-211); 35. Predică la Duminica a 18-a după Rusalii [2012] (212-217); 36. Predică la Duminica a 19-a după Rusalii [2012] (218-224); 37. Predică la pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul [3 octombrie 2012] (225-233); 38. Predică la Duminica a 20-a după Rusalii [2012] (234-238); 39. Predică la Duminica a 21-a după Rusalii [2012] (239-243); 40. Predică la pomenirea Sfintei Prea Cuvioasei Parascheva [14 octombrie 2012] (244-247);

41. Predică la Duminica a 23-a după Rusalii [2012] (248-256); 42.  Predică la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir [26 octombrie 2012] (257-262); 43. Predică la pomenirea Sfântului Preacuviosului Dimitrie Basarabov [27 octombrie 2012] (263-268); 44. Predică la Duminica a 24-a după Rusalii [2012] (269-273); 45. Predică la ziua de naștere [31 octombrie 2012] (274-278); 46. Predică la Duminica a 22-a după Rusalii [2012] (279-284); 47. Predică despre prietenie și iubire (5 noiembrie 2012) (285-289); 48. Predică despre revedere [4 noiembrie 2012] (290-293); 49. Predică despre neașteptare (5 noiembrie 2012) (294-297); 50. Predică despre nebunia și slăbiciunea lui Dumnezeu (5 noiembrie 2012) (298-302);

51. Predică despre multele predici (5 noiembrie 2012) (303-308); 52. Predică despre păcătoși (5 noiembrie 2012) (309-312); 53. Predică despre supermarket (6 noiembrie 2012) (313-319); 54. Predică despre Sfinții Îngeri (8 noiembrie 2012) (320-325); 55. Predică despre cipuri (7 noiembrie 2012) (326-332); 56. Predică despre canonizare (7 noiembrie 2012) (333-337); 57. Predică despre CVul lui Dumnezeu (338-343); 58. Predică despre Facebook (344-348); 59. Predică la înmormântarea bunicii noastre Floarea (349-352); 60. Predică despre înmormântare [11 noiembrie 2012] (353-360).

***

Praedicationes (vol. 5) (366 pagini)

Praedicationes (vol. 4) (352 pagini)

Praedicationes (vol. 3) (337 pagini)

Praedicationes (vol. 2) (253 pagini)

Praedicationes (vol. 1) (199 pagini)

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno