Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

 *

A vedea

şi

a fi văzut

*

Vol. II

*

Prima parte,  a doua și a 3-a.

***

Orice lucru spre judecare trebuie adus la Allah și la Trimisul său, la Muhammed[1]. Pentru că „binele de care ai parte îți vine de la Allah, iar răul care te lovește îți vine de la tine însuți”[2]. Și Allah e „martor”[3], pentru că El știe toate și „scrie” ceea ce oamenii gândesc în timpul nopții[4].

Din IV 97 aflăm că Îngerii sunt trimiși de Allah ca să ia sufletele oamenilor în momentul morții și că ei îi chestionează[5]. Iar în IV 113 se vorbește despre „revelație” și „tradiție”. Despre cum Allah „a pogorât” asupra lui Muhammed Cartea și Înțelepciunea[6]. Cartea e Coranul iar Înțelepciunea e Sunna[7]. Iar Sunna, în Islam, reprezintă „Tradiția Profetului”[8].

Coranul vorbește apăsat despre singularitatea lui Allah. Despre faptul că El nu are „semeni”[9]. Și, în același timp, prețuiește pe cel dreptcredincios.

Din IV 136 aflăm că Allah cere credință în Coran dar și în „Cartea pe care a pogorât-o mai înainte”, adică în Sfânta Scriptură[10]. Numai că Sfânta Scriptură nu a așteptat Coranul iar Coranul mistifică Scriptura în chip și fel.

IV 157 e o rescriere a Patimilor Domnului. Și aici găsim faptul că Iisus nu a murit pe Cruce ci a murit în locul Lui un altul, făcut de Allah să semene cu El[11]. Iar Iisus a fost înălțat de Allah la El[12], fără să moară, și va muri[13] după ce va coborî din cer înainte de ziua de apoi[14].

Și astfel, în Coran, avem o moarte aparentă a Domnului, dochetă, o înălțare a Lui fără urmări soteriologice, o venire a doua a Sa, însă, pentru că Domnul e doar un Profet în Coran și nu Fiul lui Dumnezeu întrupat, El nu va fi Stăpânul întregii creații. Pentru că teologia lui Allah nu permite teologia Treimii[15].

În IV 163, Domnul Hristos e îndosariat la Profeți[16] iar în IV 171, prin întrebarea „Să aibă El un copil?”, se subliniază cât de inexplicabilă e, pentru Coran, existența paternității în Dumnezeu[17].

În sura a 5-a, a Mesei întinse, Allah e prezentat ca „aspru la judecată”[18]. El oprește să se mănânce mortăciuni, sânge, carne de porc, animale închinate altuia[19].

În V 5 Allah le permite musulmanilor să se căsătorească cu femei „virtuoase”, creștine sau evreice, pentru că se pot căsători cu cele „cărora le-a fost dăruită Scriptura înaintea voastră”[20].

Dar V 17 îi numește pe creștini „necredincioși” și neagă faptul că Mesia e Iisus Hristos și că El e Dumnezeu[21].

În V 33 se vorbește despre exterminarea creștinilor. Pentru că, creștinii, care seamănă „stricăciune” pe pământ, adică învățătura creștină, „vor muri omorâți sau răstigniți pe cruce sau li se vor tăia mâinile și picioarele cruciș sau vor fi alungați din țară”[22]. De aici și martirizările multiple ale ortodocșilor de către musulmani.

Însă, tot din acest verset aflăm, că musulmanii consideră că prin martirizare „îi rușinează” pe creștini și că martiriul creștin e „chin mare” la Judecata de apoi[23].

Lucrurile însă stau invers: moartea pentru Hristos e un mare har și o mare bucurie duhovnicească iar Mucenicii sunt Sfinții lui Dumnezeu și nu niște damnați.

Și cred că așa se explică sadismul musulmanilor în a-i chinui pe creștini: pentru că au conștiința că prin martiriu îi umilesc și îi condamnă la Iad.

Însă, așa cum susține și Coranul, cele care te fac păcătos sunt faptele tale rele și nu dacă te omoară cineva din ură sau invidie.

Coranul vorbește despre Iad, despre focul veșnic al Iadului[24] însă, după cum am văzut anterior, el pare a fi unul material.

Allah îi pedepsește pe hoți cu tăierea mâinilor[25]. La care traducătorul român adaugă explicația: „de la încheietura pumnului”. Adică li se taie palmele[26].

Iar V 46 confirmă faptul că Evanghelia adusă de Domnul  este „călăuzire și lumină” și că ea „întărește Tora”[27]. Și că Tora și Evanghelia sunt de la Allah[28], adică revelate.

Numai că, în V 48, Coranul apare ca „întărire” și „întrecere” a Scripturilor de mai înainte[29], deși Evanghelia nu vorbește despre nicio așteptare a Coranului.

Este inexplicabil gestul lui Allah din V 60, acela de a-i transforma pe niște oameni păcătoși „în maimuțe și în porci[30].

V 65 vorbește despre plăcere în Rai[31].

Iar în V 90, Allah interzice consumul de vin și jocurile de noroc, idolii și prezicerile[32] dar îngăduie pescuitul[33].

Allah e Cel care „a făcut” Al-Ka’aba/ Casa Sfântă „spre folosul oamenilor”[34]. Iar în V 110 aflăm amănuntul păsărilor din lut „făcute” de Domnul pe când era Copil, descris în apocriful Evanghelia lui pseudo-Toma, în cap. 2[35].

Titlul surei a 5-a ni se lămurește în v. 112-115. Căci Apostolii cer o masă din cer Domnului (v. 112), prin care să li se liniștească inimile (v. 113)[36], Domnul se roagă pentru ea lui Allah (v. 114) și El le-o promite (v. 115)[37]. Însă nu se mai vorbește nimic despre realizarea ei. Și aceasta e o aluzie la Sfânta Liturghie în răstălmăcire islamică.


[1] S IV, 59, p. 148; S IV, 61, p. 148.

[2] S IV, 79, p. 150.

[3] Ibidem.

[4] S IV, 81, p. 150.

[5] Idem, p. 153.

[6] Idem, p. 155.

[7] Idem, p. 155, n. 73.

[9] S IV, 116, p. 156.

[10] Idem, p. 159.

[11] Idem, p. 161.

[12] S IV, 158, p. 162.

[13] S IV, 159, p. 162.

[14] Idem, p. 162, n. 104.

[15] S IV, 171, p. 164.

[16] Idem, p. 162.

[17] Idem, p. 164.

[18] S V, 2, p. 166.

[19] S V, 3, p. 167.

[20] Idem, p. 168.

[21] Idem, p. 170.

[22] Idem, p. 172.

[23] Ibidem.

[24] S V, 37, p. 173.

[25] S V, 38, p. 173.

[26] Idem, p. 173, n. 47.

[27] Idem, p. 174.

[28] Ibidem.

[29] Idem, p. 175.

[30] Idem, p. 176.

[31] Idem, p. 177.

[32] Idem, p. 181.

[33] S V, 96, p. 182.

[34] S V, 97, p. 183.

[36] S V, 112-113, p. 186.

[37] S V, 114-115, p. 186-187.

Did you like this? Share it: