Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 11 la Faptele Apostolilor [6]

Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

 †

       Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a.

***

Dați-mi putere  [prin ascultarea voastră] să predic cu îndrăznire, atât în fața neamurilor [păgâne], cât și a evreilor și, mai presus de toate, [în fața] lui Dumnezeu.

Da vă rog fierbinte, copilașii mei^[1], [mai ales] pentru dragostea și pentru chinurile pe care le-am suferit pentru nașterea voastră [întru Hristos].

Nu voi adăuga și cele ce urmează: pentru care sufăr din nou durerile nașterii. Nici nu voi spune: până când Hristos va lua chip în voi.

Căci sunt încredințat că Hristos a luat chip în voi.

Altfel mă voi exprima la adresa voastră: frații mei, preaiubiți și mult doriți, bucuria și cununa mea (Filip. 4, 1).

Credeți-mă că nu voi folosi altă exprimare.

Dacă în această clipă ar fi puse pe capul meu zece mii de coroane împărătești [încrustate] cu bijuterii preascumpe, ele nu mi-ar putea aduce bucuria pe care o simt pentru creșterea voastră în sfințenie.

Sau, mai bine-zis, nu cred că împăratul însuși are o asemenea bucurie, ca cea cu care mă bucur de voi.

Să-l lăsăm pe acela să se întoarcă acasă biruitor asupra altor neamuri, care au fost în război cu el, să-l lăsăm pe el să fi câștigat multe alte coroane în afară de coroana [pe care o are] de drept.

Și să primească alte diademe ca luate prin victoriile sale.

Nu cred că el se va bucura de trofeele sale pe atât pe cât mă bucur eu de înaintarea sufletului vostru.

Căci eu exult/ mă bucur ca și cum aș avea mii de coroane pe cap.

Și am de ce să mă bucur.

Căci dacă, prin harul lui Dumnezeu, dobândiți acest bun obicei, veți câștiga o mie de bătălii mult mai grele decât aceasta, încleștându-vă^[2] și luptându-vă cu demoni răi și cu duhuri drăcești/ haine, cu limba^[3] și nu cu sabia, ci prin voință.

Căci gândiți-vă cât de mare este câștigul, dacă – fie astfel! – reușiți [în lupta duhovnicească].

În primul rând, ați reușit să lepădați un obicei cumplit.

În al doilea rând, o rea trufie, sursa tuturor relelor, și anume părerea că lucrul [obiceiul rău] nu are importanță, nu poate să facă niciun rău.

În al treilea rând, pedeapsa [lui Dumnezeu, pe care o atrage păcatul].

În al patrulea rând, pizma.

Căci toate acestea sunt vlăstarele [obiceiului] de a (vă) jura.

Nu [numai acestea], [ci și] de aici înainte veți dobândi o mare întărire pe calea virtuților.

Căci atunci când copiii învață literele, nu le învață numai pe ele, ci cu ajutorul lor sunt învățați treptat să citească.

Așa va fi și cu voi.

Acea tufie rea nu vă va mai înșela, nu veți mai spune: acest lucru n-are importanță.

Nu veți mai vorbi doar din obicei, ci le veți înfrunta pe toate cu bărbăție, ca desăvârșind întru toate acea virtute care este după Dumnezeu, să culegeți binecuvântările veșnice, prin harul și bunăvoința iubitoare a Unuia Născut Fiului Său, Căruia împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt fie slava, puterea și cinstea, acum și pururea, în vecii nesfârșiți. Amin.