Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a.

***

Radu Zugravul, fiul lui Mihai Zugravul, s-a născut în anul 1740 (7249 de la facerea lumii) după opinia Teodorei Voinescu[1]. Tatăl său l-a inițiat în pictură și acesta a murit, din cauza ciumei, împreună cu două fiice ale sale, în 1770[2].

Radu a studiat la sat, apoi la oraș, poate chiar la Episcopia Râmnicului[3].

Termină de pictat Biserica din Gura Văii[4] în 1758[5], unde se și portretizează[6]. Biserica era ctitoria lui Gheorghe Abagiu, pârcălab din Bogdănești[7].

Din 1759 începe repictarea Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc[8] din Curtea de Argeș[9]. Și autoarea conchide că 1802 ar reprezenta anul morții sale[10].

De ce 1802? Pentru că atunci se încheie Caietul său de modele, catalogat la Modele, schițe, desene, în manuscrisele BAR 4602 și 5307[11].

Și autoarea redă manuscrisul între p. 42-71.

Unde, pe marginea descrierii textului, avem reproduse diverse desene ale lui Radu: o gâscă în p. 42, un potir în p. 43, mâna unui preot binecuvântând (p. 49), o oaie (p. 66).

Iar în color sau alb-negru avem reproduse 103 mostre din pictura acestuia.

*

Mihail Straje (1901-1978) a scris un dicționar de 810 pagini. Cu titlul: Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români[12].

Pentru că „pseudonimomania” a fost „una din boalele scriitorilor” secolului al XX-lea, după cum spunea Mircea Eliade într-un articol de ziar[13]. Însă în secolul al XXI-lea ea e boala tuturor, atâta timp cât onlineul e plin de nume false.

Tudor Arghezi e pseudonimul lui Ion N. Theodorescu. Care a mai semnat, printre multe altele, și ca Tudor Arghezzi, T. Argeș, I. Gabriol, Papagalul albastru, Senar, Teodor, Ion Tudor[14].

Onisifor Ghibu a folosit pseudonimele: Dr. G. Oprean și G. Sima[15].

Ion Ionescu-Quintus a semnat și ca Ionescu-Quintus sau Quintus[16].

G. C. Ionescu-Sisești a fost pseudonimul lui Gheorghe C. Ionescu. El a semnat și ca G. Berea, G. C. Ionescu, I. Sisești[17].

Ștefan Octavian Iosif, poetul, a semnat și ca Abel, I. Darie, A. Mirea, I. Neamțu, M. Pătru[18].

Camil Petrescu, scriitorul, a semnat și ca Arcadius, Bai, Gramaticus, K. Mill, Piramidon, Ghiță Pristanda, Ion Răscoală[19].

Iar Ion Vinea este pseudonimul lui Ion Eugen Iovanaki, și a semnat, printre altele, și ca Ajax, Evin, Ion Iovin, Ion Japcă, Junius, Ion I. Ainea[20].

*

Biblioteca Apostolica Vaticana[21] va cuprinde și manuscrise digitalizate[22], aflate în arhivele Vaticanului.

Până în 7 februarie 2013 fuseseră digitalizate 256 de manuscrise de către Universitatea din Heidelberg[23]. Toate downloadabile, în mod gratuit.

Primul manuscris digitalizat (Ott. lat. 259)[24] e din sec. al 14-lea și conține, printre altele, și texte ale Sfântului Augustin și ale Sfântului Isidor.

Vinieta din paginea 92 r[25]: (imagine).

Al 43-lea e din secolele 12-13 și conține texte ale Sfântului Ieronim[26]. În pagina 46 r[27] avem această literă enormă, colorată: (imagine).

Al 120-lea e din jurul anului 1.100, din Germania și cuprinde Istoria bisericească tripartită[28].

Al 245-lea e din secolul al 9-lea[29]. Și e un bine enorm faptul că toate aceste comori sunt puse la îndemâna publicului larg, pentru ca ele să fie văzute de toți, chiar dacă numai specialiștii le pot studia și înțelege.

E un pas înainte. Și unul fără precedent în ceea ce privește Vaticanul…

*

Colecția Mansi e formată din 53 de volume, plus 3 suplimente (pentru volumele 17, 18, 31) iar vol. 36 e format din 3 tomuri[30]. Și cuprinde informația teologică din perioada 33 d. Hr. – Vatican I.

Titlul colecției: Sacrorum Conciliorum nova, et amplissima collectio.

(imagine text)

Și primul volum a fost editat la Florentiae [Florența], în MDCCLIX [1759][31]. Are 1286 de coloane și e în greacă și latină. E dedicat Sfinților Papi ai Romei de până în anul 304 d. Hr.

În Mansi 1, de la col. 1.039 începe Epistola Sfântului Dionisie al Alexandriei împotriva lui Pavel de Samosata, care era episcopul Antiohiei.

În Mansi 2, care acoperă perioada 305-346 d. Hr., de la col. 635 s-au editat datele istorico-teologice ale Sinodului I Ecumenic.

Crezul de la Niceea este editat în col. 665-668, în greacă și latină, și e acesta: (imagine text).

Mansi 2 are 1.379 de coloane.


[1] Teodora Voinescu, Radu Zugravu, Ed. Meridiane, București, 1798, p. 12. Cartea are 78 de pagini și diverse reproduceri iconografice ale pictorului bisericesc și am împrumutat-o de la Prof. Mihai Moraru. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/cv-prof-dr-mihai-moraru/.

[2] Idem, p. 11.

[3] Idem, p. 12-13.

[5] Teodora Voinescu, Radu Zugravu, Ed. Meridiane, București, 1798, p. 14.

[6] Idem, p. 15.

[7] Idem, p. 14.

[9] Teodora Voinescu, Radu Zugravu, Ed. Meridiane, București, 1798, p. 17.

[10] Idem, p. 26.

[11] Idem, p. 42.

[12] Mihail Straje, Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români, Ed. Minerva, București, 1973, XXIII p. + 810 p.

[13] Idem, p. IX.

[14] Idem, p. 29-30.

[15] Idem, p. 295.

[16] Idem, p. 357.

[17] Idem, p. 358.

[18] Idem, p. 361-362.

[19] Idem, p. 542.

[20] Idem, p. 776.

Did you like this? Share it: