Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş
*
A vedea
şi
a fi văzut
*
Vol. II
*
Prima parte, a doua, a 3-a și a 4-a.
***
În sura Vitele, a 6-a, în versetul al 2-lea, se vorbește despre cum Allah l-a făcut pe om din lut[1].
Allah este Al-Qahir/ Stăpânul suprem[2] și El are „cheile necunoscutului”[3]. „Nu cade nicio frunză fără ca El să o știe”[4] și însemneză totul în „Cartea Limpede”[5].
Allah consideră Mekka „Mama cetăților”[6] și El „face să crape [să încolțească] semințele și sâmburii. El dă viață la ceea ce este mort și face să moară ceea ce este viu”[7].
Din VI, 96-97 se subînțelege că Allah a creat tot cosmosul, dacă face să fie dimineață și noapte și dacă a creat astrele[8].
Însă, dacă în VI, 2 s-a spus că Allah a făcut trupul din lut, în VI, 98 se spune că suntem creați „dintr-un singur suflet”[9]. Numai că traducătorul român îl echivalează pe suflet cu Adam[10] și nu consideră că sufletul se înmulțește prin naștere, așa cum ne-ar indica, în mod literalist, fragmentul citat.
VI 101 afirmă explicit că Allah e „făcătorul desăvârșit al cerurilor și al pământului”[11]. Și El „deschide pieptul [inima] pentru Islam”, dacă vrea să călăuzească pe cineva[12].
Paradisul e numit Casa Păcii în VI 127[13] și în VI 132 se vorbește despre treptele de răsplătire ale celor credincioși[14].
Adică despre un mod personalizat de moștenire a Paradisului, lucru despre care vorbește și teologia Bisericii Ortodoxe.
Sura a 7-a, sura Al-ʼAʼraf, începe în p. 215 și Al-ʼAʼraf, potrivit traducătorului, este zidul care separă Paradisul de Infern[15].
Iblis/ Satana „nu s-a prosternat” în fața lui Adam, pentru că era conștient de faptul că el e creat de Allah din foc și nu din lut, ca Adam[16].
Și așa explică Coranul căderea Satanei: pentru că nu s-a închinat lui Adam.
VII 20-22, 24 rescrie ispitirea, căderea și scoaterea Protopărinților din Rai[17].
Allah nu-i iubește pe cei care „întrec măsura”[18] iar VII 34 vorbește despre „soroc”, despre un moment predestinat pentru „fiecare comunitate”[19].
Titlul surei se explică prin v. 46, de unde aflăm că „între cele două [între Rai și Iad] este un zid, iar pe crestele zidului se vor afla oamenii care-i cunosc pe cei din fiecare tabără după trăsăturile lor”[20]. La care traducătorul român adaugă: „locuitorii Raiului au chipuri albe, iar locuitorii Iadului au chipuri negre”[21], fără să ne indice vreo sursă.
De mai multe ori până acum s-a vorbit despre oaspeți și în legătură cu Raiul și cu Iadul. În VII 50 ambele sintagme sunt la un loc: „oaspeții Iadului” și „oaspeții Raiului”[22]. Iar anterior, în VII 36, cei din Iad au fost numiți „oaspeți ai Focului”[23]. Foc veșnic…
Allah e Cel mai bun dintre judecători[24] iar VII 99 vorbește despre „viclenia lui Allah”[25]. VII 143 inventează o distrugere a Muntelui Sinai, atunci când Sfântul Moise I-a cerut Domnului să Îi vadă fața[26]. Numai că muntele e în picioare și în ziua de astăzi…
În VII 171 o altă invenție: Dumnezeu ar fi ridicat deasupra poporului lui Israel un munte și l-ar fi făcut umbrar[27].
Allah are „cele mai frumoase” nume[28]. Potrivit traducătorului ele sunt 99 în Coran[29].
În sura Prăzilor, a 8-a, prăzile de război sunt ale lui Allah și ale lui Muhammed[30]. Și Allah e Cel care dăruie victoria[31] și Care aduce unitatea[32].
[1] S VI, 2, p. 188.
[2] S VI, 18, p. 190; S VI, 61, p. 196.
[3] S VI, 59, p. 195.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem.
[6] S VI, 92, p. 200 + Idem, p. 200, n. 110.
[7] S VI, 95, p. 201.
[8] Idem, p. 201.
[9] Ibidem; S VII, 189, p. 241.
[10] Idem, p. 201, n. 120.
[11] Idem, p. 202.
[12] S VI, 125, p. 206.
[13] Idem, p. 206, n. 168.
[14] Idem, p. 207, n. 183.
[15] Idem, p. 215, n. 1.
[16] S VII, 11-12, p. 216.
[17] Idem, p. 217-218.
[18] S VII, 31, p. 219.
[19] Idem, p. 219.
[20] Idem, p. 221.
[21] Idem, p. 221, n. 76.
[22] Idem, p. 222.
[23] S VII, 36, p. 220.
[24] S VII, 89, p. 227.
[25] Idem, p. 229; S VII, 183, p. 240.
[26] Idem, p. 234.
[27] Idem, p. 238.
[28] S VII, 180, p. 239.
[29] Idem, p. 239, n. 223.
[30] S VIII, 1, p. 243.
[31] S VIII, 10, p. 244.
[32] S VIII, 63, p. 253.