Dante, Divina Comedie [7]

Dante, Divina Comedie, în traducerea lui George Coșbuc, ediție îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz, Ed. Polirom, 2000.

*

Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea.

În valea a 4-a din cerul al 8-lea sunt ghicitorii, care au capul întors la spate/ p. 185 ș. u.

În valea a cincea stau pungașii/ p. 191 ș. u.

Lac de smoală/ p. 192.

Virgiliu îl sfătuiește pe Dante să se ascundă sub o stâncă, să nu-l vadă demonii/ p. 193.

Demonii îl atacă pe Virgiliu, dar acesta îi oprește și cere să vorbească doar cu unul dintre ei. Mesagerul demonilor se numește Codârloi. Iar Virgil susține că „pot să-nfrunt a voastre-atacuri toate” datorită unei „vreri divine”/ p. 194-195.

Nume de demoni: Zbate-Aripi, Farfarel, Bot-de-Ogar, Fund-de-Iad, Parpanghel, Rât-de-Porc, Forforoată, etc./ p. 196.

Sunt nume inventate. Milton va folosi nume biblice sau de zei păgâni.

Șeful dracilor „plecând făcu din cur o goarnă”/ p. 197.

Virgiliu și Dante sunt conduși prin valea a 5-a de o ceată de demoni/ p. 198.

Demonii îi chinuiesc cu căngi, ghiare și furci pe cei care sunt condamnați să stea în smoala fierbinte, atunci când ies puțin afară/ p. 200 ș. u.

În valea a 6-a din cercul al 8-lea stau ipocriții/ p. 204 ș. u.

Fabulele lui Esop/ p. 204.

Din nou Virgiliu și Dante sunt urmăriți de demoni (de ce tocmai sau numai în această parte a Iadului?) dar scapă ieșind din valea a cincea, rostogolindu-se în fundul unei văi/ p. 205- 206.

Virgiliu are un comportament patern față de Dante (p. 205) și acesta îl numește „tată” (p. 207).

În valea a 7-a sunt hoții/ p. 210 ș. u.

Osândiții sunt mușcați de șerpi, ard cu totul și revin apoi la loc cum au fost/ p. 213.